TT: Papa analizează pasajul despre supunerea soţiilor (VII.1)

Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. Richard M. Hogan
Traducere: Oana Capan
Sursa: www.nfpoutreach.org

Capitolul VII.
Căsătoria

Secţiunea 1.
Papa analizează pasajul despre supunerea soţiilor

Ciclul anterior (al patrulea) al seriei Teologiei trupului a discutat problema celibatului şi a fecioriei în lumina rezultatelor studiilor asupra unităţii umane trup-persoană realizate în primele trei cicluri. În acele prime trei cicluri, după cum vă amintiţi poate, Sfântul Părinte a vorbit despre persoana umană în Grădina Edenului înainte de păcat (primul ciclu), persoana umană după păcat, adică omul istoric (al doilea ciclu), şi persoana umană după A Doua Venire şi învierea finală (al treilea ciclu). Primele trei cicluri au pornit de la cuvintele lui Cristos: învăţătura Lui că divorţul nu era permis „la început” (primul ciclu), că privirea cu poftă constituie „adulter în inimă” (al doilea ciclu), şi că după învierea finală, oamenii nu se vor mai căsători (al treilea ciclu). În fiecare dintre aceste trei condiţii ale persoanei umane, trupul uman manifestă, revelează şi exprimă persoana umană, dar în moduri diferite. Rezultatele acestor analize au adus lumină în problema fecioriei şi celibatului.

Al cincilea ciclu, nn. 87-113, aplică rezultatele primelor trei cicluri la căsătorie. Papa a început făcând referire la învăţătura Sf. Paul despre căsătorie din Efeseni 5,21-33. După cum scria el, „Ceea ce se găseşte în pasajul din Scrisoarea către Efeseni constituie aproape o ‘încununare’ a celorlalte cuvinte cheie concise [adică celelalte „trei cuvinte” ale lui Cristos despre căsătorie privind divorţul, adulterul în inimă, şi căsătoria în cer – materialul primelor trei cicluri]. Dacă din ele a reieşit teologia trupului în liniile sale evanghelice, simplă şi în acelaşi timp fundamentală, este într-un anumit sens necesar să ţinem cont de această teologie în interpretarea sus-menţionatului pasaj din Scrisoarea către Efeseni” [1]. Papa a arătat că în Efeseni 5, Sf. Paul vorbeşte despre trup, atât în realitatea lui concretă ca masculin şi feminin, adică „în destinul lui peren pentru unirea în căsătorie” [2], cât şi ca imagine a Bisericii, Trupul lui Cristos. Papa a propus apoi examinarea acestor două „semnificaţii” ale trupului uman, în special în lumina „marii comparaţii” a lui Paul între căsătorie şi Biserică.

Papa Ioan Paul al II-lea a mai arătat că pasajul către Efeseni a fost întotdeauna înţeles de Biserică în liturgia sa a fi o referinţă la sacramentul căsătoriei. Având în vedere această înţelegere, pasajul din Efeseni 5 arată calea spre o analiză a căsătoriei ca sacrament. Cu toate acestea, a înţelege căsătoria ca sacrament depinde şi de Teologia trupului, deoarece „marele” principiu din Teologia trupului este sacramental: trupul este expresia persoanei. Un sacrament este un semn care face vizibil ceea ce este invizibil şi împlineşte ceea ce semnifică, de exemplu turnarea apei la Botez pe capul copilului indică curăţirea sufletului şi primirea vieţii. Acest simbol face vizibilă realitatea ascunsă a acţiunii lui Dumnezeu în sufletul copilului. Dar semnul este de asemenea mijlocul prin care Dumnezeu produce schimbarea în suflet: darul harului divin.

Trupul uman este expresia persoanei. El face vizibil ceea ce este ascuns în misterul persoanei, şi, în acelaşi timp, manifestarea vizibilă a persoanei implică experienţe care afectează şi schimbă persoana. „Aşadar, într-un anumit fel, chiar dacă la modul cel mai general, trupul intră în definiţia unui sacrament” [3]. În mod evident, trupul „intră” de asemenea în teologie „pe uşa din faţă”, deoarece acesta este mijlocul prin care Cristos a ales să se reveleze pe Sine, pe Tatăl şi pe Duhul Sfânt nouă. În El, trupul a devenit prin excelenţă semnul vizibil al unei realităţi invizibile.

Rezumând ceea ce şi-a propus să facă în acest al cincilea ciclu la nr. 87, şi apoi schiţând conţinutul Scrisorii către Efeseni la nr. 88, Papa Ioan Paul al II-lea şi-a început analiza detaliată asupra Efeseni 5 în nr. 89. Papa a început cu unul dintre cele mai dificile subiecte din Noul Testament pentru cultura modernă: îndemnul Sf. Paul către soţii „să se supună bărbaţilor lor” [4]. Acest îndemn apare şi în alte pasaje ale scrierilor Sf. Paul: „femeilor, fiţi supuse bărbaţilor voştri” [5]. Pentru mulţi din epoca noastră, un astfel de limbaj este extrem de ofensator şi considerat a fi produsul la ceea ce este numită cultura dominată de bărbaţi din epoca lui Paul. Mulţi ar susţine că astfel de pasaje nu ar mai trebui să vadă niciodată lumina zilei, cel puţin nu în liturgie. Dar aceste texte sunt de fapt inspirate şi conţin Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să cunoaştem semnificaţia lor. Mai mult, se poate spune că pasajele care sunt cel mai dificil de înţeles pentru noi şi de aplicat în vieţile noastre sunt tocmai acelea pe care avem nevoie să încercăm să le înţelegem şi să le integrăm în vocaţiile noastre.

Note:

[1] Vezi nr. 87, Teologia trupului, 28 iulie 1982: „Iubirea maritală reflectă iubirea lui Dumnezeu pentru Poporul Său”, L’Osservatore Romano (ediţia în engleză), vol. 15, nr. 31.

[2] Vezi nr. 87, Teologia trupului, 28 iulie 1982: „Iubirea maritală reflectă iubirea lui Dumnezeu pentru Poporul Său”, L’Osservatore Romano (ediţia în engleză), vol. 15, nr. 31.

[3] Vezi nr. 87, Teologia trupului, 28 iulie 1982: „Iubirea maritală reflectă iubirea lui Dumnezeu pentru Poporul Său”, L’Osservatore Romano (ediţia în engleză), vol. 15, nr. 31.

[4] Vezi Efeseni 5,22.

[5] Vezi Coloseni 3,18.



Posted in Teologie and tagged .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *