TT: Iubirea lui Dumnezeu – de la paternă la maritală (VII.5)

Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. Richard M. Hogan
Traducere: Oana Capan
Sursa: www.nfpoutreach.org

Capitolul VII.
Căsătoria

Secţiunea 5.
Iubirea lui Dumnezeu – de la paternă la maritală

După accentul pus pe grija trupului, Sf. Paul, în Efeseni 5,31, citează din Geneză 2,24: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup”. Papa Ioan Paul al II-lea a văzut în această frază o legătură între revelaţia lui Dumnezeu în Geneză prin Adam şi Eva şi revelaţia definitivă a lui Dumnezeu în Cristos. Deoarece căsătoria, înfiinţată de Dumnezeu în zorii creaţiei, a revelat ceva din iubirea Treimii (ca imagini ale lui Dumnezeu, uniţi în căsătorie, Adam şi Eva manifestau ceva din iubirea divină), şi căsătoria poate fi comparată cu unirea dintre Cristos şi Biserică, atunci există în mod evident o legătură între revelaţia iubirii lui Dumnezeu prin căsătorie şi revelaţia definitivă a lui Dumnezeu în Cristos. „Sf. Paul scoate în evidenţă continuitatea dintre străvechiul legământ pe care Dumnezeu l-a stabilit înfiinţând căsătoria în însăşi lucrarea creaţiei, şi legământul definitiv în care Cristos, după ce a iubit Biserica şi s-a dăruit pe sine pentru ea, este unit cu ea într-un mod marital, corespunzător imaginilor soţilor. Această continuitate a iniţiativei salvifice a lui Dumnezeu constituie fundamentul esenţial al marii analogii conţinute în Scrisoarea către Efeseni” [19]. Dumnezeu s-a manifestat prin Adam şi Eva, individual (deoarece fiecare dintre ei era imagine a lui Dumnezeu) şi prin căsătoria lor, o reflecţie a Treimii. Dumnezeu a completat această revelaţie în Cristos, care este de asemenea „căsătorit” cu Biserica. (Deşi nu putem pierde din vedere cealaltă „imagine” a Bisericii, despre care ne învaţă de asemenea Sf. Paul: că Cristos şi Biserica sunt una şi formează un singur trup „mistic”, adică o singură persoană mistică [20].)

Imaginea căsătoriei dintre Cristos şi Biserică în Efeseni preia o analogie prezentă la Isaia [21]: „Nu te înfricoşa, căci nu vei rămâne de ocară; nu te ruşina, căci nu vei avea de ce să te ruşinezi; că tu vei uita ruşinea tinereţii tale şi de ocara văduviei tale nu-ţi vei mai aduce aminte. Căci bărbatul tău este Făcătorul tău, şi numele Lui: Domnul Savaot şi Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel: ‘Dumnezeul a tot pământul’ se cheamă! Ca pe o femeie părăsită şi cu inima întristată te cheamă Domnul; ca pe soţia din tinereţe care a fost alungată; zice Dumnezeul tău. O clipă te-am părăsit, dar cu mari îndurări te iau lângă Mine. Într-o izbucnire de mânie, pentru o clipă Mi-am întors faţa de la tine, dar în îndurarea Mea cea veşnică Mă voi milostivi de tine, zice Răscumpărătorul tău, Domnul. Şi va fi ca în vremea lui Noe, când M-am jurat că apele potopului nu se vor mai răspândi pe pământ; tot aşa Mă jur acum să nu Mă mai mânii împotriva ta şi să nu te mai cert. Munţii pot să se mute din loc şi colinele să se clatine, dar milostivirea Mea nu se va depărta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va zdruncina, zice Domnul, Care are milă de tine”.

În acest pasaj, Dumnezeu se referă la Israel ca soţie şi la El Însuşi ca soţ. Cu toate acestea, scria Papa, „analogia iubirii maritale şi a căsătoriei apare doar atunci când ‘Creatorul’ şi ‘Sfântul lui Israel’ din textul lui Isaia se manifestă ca ‘Răscumpărător” [22]. Şi Răscumpărătorul, după cum este revelat în Noul Testament, este Cristos. Papa Ioan Paul al II-lea a arătat că începutul Scrisorii către Efeseni a Sf. Paul vorbeşte despre iubirea lui Dumnezeu pentru omenire într-un mod patern. Paul îşi începe Scrisoarea către Efeseni recunoscând în versetul 1,3 că Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos „ne-a binecuvântat cu orice fel de binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Cristos”. La început, iubirea lui Dumnezeu era paternă, iubirea unui Tată. Dar apoi, în Cristos, în Răscumpărătorul, are un caracter marital deoarece iubirea este revelată în şi printr-un trup uman, în şi prin trupul lui Cristos. Aşa cum Adam şi Eva au dezvăluit ceva din iubirea lui Dumnezeu, tot aşa în Fiul întrupat vedem iubirea lui Dumnezeu revelată în trup şi astfel iubirea paternă este într-un fel transformată şi completată de „marital”, adică revelată în şi printr-un trup uman, iubirea lui Cristos. În înţelegerea deplină a Treimii revelată în Noul Testament, imaginea din Isaia este aprofundată şi făcut mai clară. Doar în Cristos Răscumpărătorul poate fi văzută cu claritate iubirea „maritală” a lui Dumnezeu. El, Cristos, face vizibil ceea ce a fost ascuns în Dumnezeu. Trupul Lui este un semn care dezvăluie invizibilul, aşa cum o făceau trupurile lui Adam şi Eva. Un semn care dezvăluie o realitate invizibilă este într-un sens generic un sacrament.

Note:

[19] Vezi nr. 93, Teologia trupului, 8 septembrie 1982: „Iubirea răscumpărătoare a lui Cristos are un caracter marital”, L’Osservatore Romano (ediţia în engleză), vol. 15, nr. 37.

[20] Papa Pius al XII-lea, în Enciclica sa Mystici Corporis, ne-a învăţat că Biserica şi Cristos „formează o singură persoană mistică”, la nr. 66. Când Sf. Paul foloseşte termenul „trup”, el doreşte să indice un trup uman viu. Un trup uman viu este expresia unei persoane. Dacă Biserica este trupul lui Cristos, este de asemenea persoana Lui (vezi Richard M. Hogan şi John M. LeVoir, Faith For Today, a doua ediţie, Boston: St. Paul Books and Media, 1995, p. 154).

[21] Vezi Isaia 54,4-10.

[22] Vezi nr. 95, Teologia trupului, 22 septembrie 1982: „Relaţia dintre Cristos şi Biserică legată de tradiţia profeţilor Vechiului Testament, în special a lui Isaia”, L’Osservatore Romano (ediţia în engleză), vol. 15, nr. 39.



Posted in Teologie and tagged .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *