CFE: Încearcă să numeri de câte ori te invit la Cină cu Mine

Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: diac. Mirel-Mihai Demian
Sursa: MisteroGrande.org

Cateheza 157
Încearcă să numeri de câte ori te invit la Cină cu Mine
Text de bază: Lc 14,15-24

Dragi prieteni,

Isus care este prezent în mijlocul nostru acum ne dăruiește Cuvântul Său. Desigur, Isus prezent în mijlocul nostru a vorbit deja inimilor noastre în timp ce unii dintre noi, în mod spontan, își exprimau rugăciunea de laudă. Poate că Isus i-a șoptit ceva unuia dintre noi în timp ce se făceau mărturisiri de credință: ce a făcut Isus pentru Mine, ce am făcut eu pentru Isus. Isus vă va vorbi când va răsuna între voi ecoul Cuvântului care va fi proclamat. Și așa, încetul cu încetul, Isus care este în mijlocul nostru devine acel Isus care ne vorbește prin intermediul propriilor Sale cuvinte rostite pentru a ajunge în inimile noastre. Să le ascultăm din Evanghelia lui Luca 14,15-24:

15 Când a auzit acestea, unul dintre cei care erau la masă i-a spus: „Fericit este acela care va sta la masă în împărăția lui Dumnezeu!” 16 Dar El i-a zis: „Un om a făcut un ospăț mare și i-a chemat pe mulți, 17 iar la ora ospățului l-a trimis pe servitorul său să spună celor pe care îi chemase: ‘Veniți, deja este gata!’ 18 Dar, unul după altul, au început toți să se scuze. Primul i-a spus: ‘Mi-am cumpărat un ogor și e necesar să merg să-l văd. Te rog, primește scuzele mele!’ 19 Un altul a spus: ‘Am cumpărat cinci perechi de boi și merg să-i încerc. Te rog, primește scuzele mele!’ 20 Iar un altul i-a spus: ‘Tocmai acum m-am căsătorit și nu pot să vin’. 21 Întorcându-se, servitorul a spus acestea stăpânului său. Atunci, stăpânul casei s-a înfuriat și i-a spus servitorului: ‘Mergi îndată pe străzile și pe ulițele cetății și adu-i aici pe săraci, pe infirmi, pe orbi și pe șchiopi!’ 22 Servitorul i-a spus: ‘Stăpâne, s-a făcut ce ai poruncit și încă mai este loc’. 23 Atunci, stăpânul i-a zis servitorului: ‘Ieși pe drumuri și cărări și constrânge-i să intre, pentru ca să mi se umple casa! 24 Căci vă spun că niciunul dintre oamenii care fuseseră chemați nu va gusta din cina mea'”.

Prima reacție pe care o simțim ascultând acest Cuvânt este cu certitudine mirarea, văzând câți invitați a dorit să cheme Domnul la cină. Această cină era pentru persoane precise, invitate din timp. Din păcate, scuzele lor s-au înmulțit pentru a nu răspunde invitației. Observați că scuzele lor sunt rezonabile, îndreptățite. Ceva mai încolo vom relua această idee. Decât să ne gândim la câte persoane a invitat Domnul la cina Sa, vă invit să reflectați de câte ori Domnul m-a chemat să stau cu El. Acestui fapt aș dori să-i găsim însemnătatea cea mai profundă.

Este adevărat, de-a lungul istoriei, Domnul a chemat multe persoane; începând de la conaționalii Săi, invitați care au găsit scuze pentru a nu participa la această întâlnire, la acest banchet. De-a lungul istoriei, acest lucru s-a confirmat de multe ori. Dar pentru noi, în acest moment, cred că poate să fie semnificativ nu câți invitați sunt la cina Sa. Ar fi mai bine ca, privind la viața noastră personală, să constatăm de câte ori Domnul m-a invitat să stau cu El, de câte ori a repetat: „Totul este gata! Veniți, cina este gata! Marea Cină…”

Aici, fiecare dintre noi am putea să exemplificăm. De câte ori… să ne gândim de câte ori am participat la Sfânta Liturghie, la Euharistie; am participat fără a da un răspuns, am participat fără vlagă, fără a ne da seama că, de fapt, este invitația la o mare Cină. Am participat fără să ne gândim că Isus era cel care frângea Pâinea pentru noi. Am putea să spunem și de câte ori am fost invitați la această Cină și am răspuns „Nu”. De câte ori am fost invitat la Masa împăcării în Sacramentul Reconcilierii, al Convertirii al Mărturisirii? Poate, în interiorul meu, am simțit dorința de a merge să mă spovedesc, dar de câte ori am spus „Nu” având un motiv just: „Am niște treburi urgente de rezolvat! Mă grăbesc! Nu am timp! Poate nu îl găsesc pe preot!”

De câte ori am fost invitat la cină, pentru a asculta Cuvântul Său… De câte ori am fost invitat să ascult cuvinte pline de iubire din gura lui Isus: la întâlniri, în cadrul diferitelor ocazii care mi-au fost oferite. Acea Biblie pe care o țin în casă de câte ori m-a invitat: „Deschide-mă! Trebuie să îți spun cuvinte pline de iubire!” De câte ori am fost invitat la cină de un frate sau de o soră? M-au invitat nu acasă, la cină, ci mai degrabă să-mi împărtășesc credința sau să descopăr frumusețea unui dar pe care Domnul dorea să mi-l facă prin intermediul întâlnirii cu diverse persoane. Câte scuze am găsit spunând: „Acela nu înțelege! Celălalt nu e bun! Altul e plin de prejudecăți și astfel nu reușesc să înfiripez un dialog cu el…” Astfel am refuzat cuvântul pe care Domnul ar fi dorit să mi-l dăruiască prin intermediul acelei persoane. Câte invitații, atâtea scuze!

Am putea să spunem, printre rânduri, cu puțină amărăciune, că poate am refuzat multe dintre aceste invitații pentru că atunci nu eram conștienți de frumusețea întâlnirii cu El. Poate întâlnirea de iubire cu El nu era atât de puternică încât să ne atragă. Cine lipsește la întâlnirea cu cel iubit sau cu cea iubită? Poate că iubirea nu era sau nu e atât de puternică încât să ne dăm seama de necesitatea de a răspunde invitației Sale: „Vino, îți dăruiesc Trupul Meu! Vreau să mă unesc cu tine!” Poate am alte iubiri care mă atrag, și astfel îl pun pe Isus la rând, cu celelalte iubiri: „Isuse, stai și tu la rând… așa cum se face când mergi la medic! Stai la rând, deoarece am multe de rezolvat și dacă mai am timp te voi primi și pe Tine, Doamne Isuse!” Câte invitații care ne fac să revizuim calitatea iubirii pe care i-o purtăm lui Isus!

În fața a ceea ce ar putea să ne lase un gust amar – o spun gândindu-mă la mine, la câte invitații mi-a făcut Domnul și de câte ori am găsit scuze, L-am pus la rând cu ceilalți, L-am pus să stea la coadă – chiar dacă aceste lucruri pot să ne lase un gust amar, există ceva ascuns în această Evanghelie! Există un cuvânt plin de gingășie, de putere, unic: Isus continuă să ne invite! Nu ne ia refuzurile în nume de rău! Continuă până într-acolo încât trimite pentru noi pe servul său! Trimite pe cineva care să facă pe slujitorul Său, pe cineva care să ne spună: „Vino în Comunitate! Vino cu mine la Sfânta Liturghie! Să ascultăm Cuvântul Său, să ne rugăm împreună! Putem să facem multe lucruri împreună, putem să facem împreună un gest de slujire pentru ceilalți!”

Isuse, sunt uimit că Tu ești încă aici pentru a mă invita! „Acum te invit!”, ne spune Isus. Acel Isus care mă invită nu îmi poartă pică pentru faptul că L-am pus la rând, în spatele multor alte iubiri! Isus mă invită cu o vigoarea nouă cu care odată, pe malul lacului, le spunea primilor apostoli: „Vino! Urmează-mă!” În acest moment, o spune cu aceeași putere, cu aceeași intensitate cu care o spunea acelui tânăr pe care l-a privit, l-a fixat cu privirea, l-a iubit și i-a spus: „Dacă vrei…” Același lucru îl repetă pentru fiecare dintre noi! Fiecare invitație a lui Isus, fiecare invitație la cină este prima invitație! Iubirea și fidelitatea Sa este „atât de nouă” încât este în stare să depășească toate trădările noastre, toate refuzurile noastre! Este El cel care acum, aici, mă invită spunându-mi: „Dacă vrei…”

Îți mulțumesc, Doamne, pentru că Tu ești încă aici pentru a mă invita, după atâtea refuzuri. Dacă mă gândesc, sunt multe persoane care se târăsc prin labirintul trăirilor umane, care ar fi bucuroase să asculte această chemare și ar fugi să cineze. Dragi prieteni, și voi cunoașteți multe persoane disperate, multe persoane care nu mai au pentru ce să trăiască, atâția oameni obosiți… Voi înșivă vă dați seama că ar fi mai bine dacă ar crede. Câte persoane sunt care, în ungherele întunecate ale existenței umane, stau și ne așteaptă. Ne așteaptă pe noi, cei care suntem aici și avem harul să ascultăm Cuvântul care nu aparține cuvintelor acestei lumi, ci e Cuvântul vieții veșnice, Cuvântul care a străpuns moartea și a trecut dincolo de mormânt.

Noi suntem aici pentru a-L asculta și câți încă L-ar mai asculta, și nu au ocazia! Dragi frați și surori, nu trebuie să facem altceva decât să devenim unelte ale acestui Cuvânt. De două ori se repetă: „…i-a spus servitorului: ‘Mergi îndată pe străzile și ulițele lumii acesteia…!’” Doamne Isuse, în acest moment, doresc să fiu eu acest slujitor: Trimite-mă de-a lungul străzilor, de-a lungul ulițelor, în spatele fiecărui naufragiat pe marea cea amară a acestei lumi… Trimite-mă să invit lumea la o cină extraordinară, unde nu există limite, unde iubirea nu are limite! Unde nu există nici un impediment în vederea unirii cu Dumnezeu! Acolo suntem chemați să fim același Trup cu El, cu Isus-Dumnezeu!

Trimite-mă, Doamne, dă-mi harul să fiu vocea acelui slujitor care invită, vocea acelui serv care spune: „E foarte gustos acel banchet…! Câtă pace mi-a oferit acea întâlnire a Comunităților familiale! Câte putere mi-a dat acea Euharistie duminicală! Acel Cuvânt, acea Biblie deschisă pe masa casei noastre câtă putere ne-a dat în viața de cuplu! Sau acea rugăciune de laudă pe care am făcut-o împreună – ca soț și soție – înainte de a merge la somn, cât de mult ne susține și câtă speranță ne oferă! Sau acea rugăciune pe care am făcut-o cu copiii noștri…!”

Mergeți și mărturisiți frumusețea și bunătatea acestei cine! Nu este de ajuns să vă umpleți singuri burțile! Mergeți să spuneți celor cărora le este foame că există Cineva care satură! Strigați de pe acoperișuri că este Cineva care satură! Este cineva care știe să frângă o Pâine specială! Spuneți aceste lucruri, înainte ca mințile oamenilor să se umple de confuzie și astfel să reușească diavolul să profite pentru a fura de la Domnul. Acest lucru presupune să încetăm cu scuzele: „Da… Poate… Merg… nu merg la întâlnirile Comunității! Îi deschid… nu îi deschid ușa Cuvântului… Euharistiei!”

Doamne, ia-mi de pe buze scuzele! Înnoiește-mi inima pentru ca întotdeauna să pot să îți răspund afirmativ: „Da, Doamne, vin la Cină cu Tine! Nu pot să mă gândesc că Tu, cel îndrăgostit, stai aici și aștepți pentru că cei cu inima neîncrezătoare în iubirea Ta fug după alte iubiri! Nu, Doamne, nu mă lăsa să sfârșesc așa! Sfârșesc fugind de iubirea infinită, uitând invitația Ta, a Celui îndrăgostit nebunește, a Celui care așteaptă întotdeauna, Care întotdeauna are pregătită o Masă pentru a-și dărui Trupul din iubire! Doamne, mă întorc pentru a-ți cere ca, în ciuda faptului că răspunsul meu va fi unul inadecvat, că voi face puțin, Tu să continui să mă numești slujitorul Tău! Continuă să mă trimiți pe mine, ca și slujitor al Tău, pentru a-i anunța pe alții că Cina este gata și că această Cină este cu adevărat bună.

toată seria aici (ca fişiere Word)



Posted in Spiritualitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *