TT: O întrerupere lungă (V.1)

Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. Richard M. Hogan
Traducere: Oana Capan
Sursa: www.nfpoutreach.org

Capitolul V.
Învierea trupului

Secţiunea 1.
O întrerupere lungă

În 13 mai 1981, la o săptămână după ce Papa a încheiat al doilea ciclu al seriei Teologiei trupului (nn. 24-63), probabil în ziua în care intenţiona să înceapă al treilea ciclu, despre învierea trupului (nn. 64-72), a fost împuşcat în Piaţa Sf. Petru de către Mehmet Ali Agca. Glonţul l-a lovit pe Papa înainte să înceapă propriu-zis audienţa, în timp ce făcea turul Pieţei, salutând mulţimea adunată pentru audienţa generală de miercurea, într-un jeep special, aşa-numitul papamobil. La aceste audienţe de miercurea, Sfântul Părinte făcea în mod normal unul sau două tururi ale Pieţei în papamobil. În acest fel, putea interacţiona cu mulţimea şi aceasta avea ocazia să îl salute înainte ca el să se aşeze pe scaunul amplasat pe platforma înălţată din faţa Bazilicii, pentru a începe audienţa. În ziua de 13 mai, imediat după ce Papa a redat o fetiţă părinţilor ei după ce o sărutase şi în timp ce papamobilul se îndrepta spre platformă, a răsunat împuşcătura. Papa s-a prăbuşit îndată în braţele secretarului său, Mons. Dziwisz (acum Arhiepiscopul Dziwisz). Papa Ioan Paul al II-lea a fost dus de urgenţă la Policlinica Gemelli. În mod miraculos, gloanţele din arma lui Agca au ratat principalele artere şi centrii nervoşi, însă Sfântul Părinte a fost pentru un timp aproape de moarte din cauza pierderii de sânge. Datorită priceperii chirurgilor, Papa şi-a revenit treptat pentru ca în luna iunie să fie lovit de o infecţie virală. Până la începutul toamnei, şi-a redobândit o mare parte din forţe, dar al treilea ciclu al seriei Teologiei trupului nu a început decât în cadrul audienţei generale de miercuri, 11 noiembrie 1981.

Atentatul asupra Papei Ioan Paul al II-lea, un atac asupra trupului său, a dat o realitate concretă marelui său principiu potrivit căruia trupul este expresia persoanei. Trupul Papei a fost atacat, dar persoana lui a fost rănită. Persoana, nu doar trupul său, a fost aproape de moarte. Când este atins trupul, este atinsă persoana deoarece trupul şi persoana formează o singură entitate, o singură fiinţă: fiinţa umană. Mai mult, aproape de moarte, suferind posibilitatea reală a separării dintre trupul şi spiritul (sufletul) său, Papa a experimentat într-un mod foarte direct ce înseamnă moartea pentru persoanele umane. Moartea este separarea dintre suflet şi trup. Dar învierea este reunirea sufletului cu trupul. În faţa morţii, Papa s-a aflat de asemenea în faţa învierii. Învăţătura lui despre învierea trupului, desigur deja formulată şi scrisă până în acel moment, a dobândit o realitate concretă pentru el. Confruntându-se cu moartea, Papa a susţinut tot ceea intenţionase să spună în acea zi de 13 mai, în cadrul audienţei, şi în următoarele opt discursuri din ciclul despre învierea trupului.

Papa a reluat seria de cateheze fără vreo referire la atentatul asupra sa sau la rănile sale. El a spus simplu: „După o pauză destul de lungă, astăzi vom relua meditaţiile… despre Teologia trupului” [1]. Analizând deja „cuvintele” anterioare ale lui Cristos despre căsătorie: cel privind divorţul, care a fost prilejuit de întrebarea fariseilor despre practica din Vechiul Testament de a se permite unui bărbat să divorţeze de soţia sa [2]; şi cel despre adulter din Predica de pe Munte [3], Papa a început acum analiza celui de-al treilea „cuvânt” al lui Cristos despre căsătorie: cel despre căsătoria în cer.

Note:

[1] Vezi nr. 64, Teologia trupului, 11 noiembrie 1981: „Căsătoria şi celibatul în lumina învierii trupului”, L’Osservatore Romano (ediţia în engleză), vol. 14, nr. 46.

[2] Vezi Matei 19,3-19. Vezi de asemenea Capitolul 2 din această prezentare: „Semnificaţia nupţială a trupului”.

[3] Vezi Matei 5,27-28. Vezi de asemenea Capitolul 3 din această prezentare: „Păcatul şi ruşinea”.



Posted in Teologie and tagged .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *