TT: Învăţătura lui Cristos despre căsătoria în cer (V.2)

Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. Richard M. Hogan
Traducere: Oana Capan
Sursa: www.nfpoutreach.org

Capitolul V.
Învierea trupului

Secţiunea 2.
Învăţătura lui Cristos despre căsătoria în cer

La fel ca şi învăţătura Sa despre divorţ, învăţătura lui Cristos despre căsătorie şi înviere este un răspuns la o întrebare adresată Lui. Saducheii au venit la Cristos şi au încercat să îl pună în încurcătură cu întrebarea despre înviere şi legătura acesteia cu căsătoria. Ei nu credeau în învierea trupului şi ştiau că Cristos crede. Prin întrebarea lor, ei sperau să arate că învierea trupului este imposibilă.

În Vechiul Testament, exista o lege că dacă un bărbat moare fără a avea copii, fratele său trebuie să se căsătorească cu văduva lui şi să continue seminţia fratelui său, prin copiii pe care urma să îi aibă el cu văduva [4]. Bazându-se pe această lege, saducheii au prezentat cazul legat de o femeie şi şapte fraţi. Ea s-a măritat cu cel mai în vârstă dintre fraţi, care a murit fără a avea copii. Femeia s-a măritat apoi cu al doilea frate, care de asemenea a murit fără a avea copii. În final, ea s-a măritat cu toţi cei şapte fraţi şi cu toţii au murit fără a avea copii. În sfârşit, a murit şi femeia. Saducheii l-au întrebat pe Cristos: „Aşadar, la înviere căruia dintre cei şapte îi va fi soţie? Căci toţi şapte au avut-o”.

Desigur, întrebarea conduce la problema trupului uman. Căsătoria este în foarte mare măsură o realitate trupească – o uniune dintre două persoane exprimată prin trup. Soţii şi soţiile, în fond, devin „un trup”. Învierea este de asemenea o realitate trupească: re-unirea sufletului cu trupul. Dacă există o înviere a trupului, adică dacă există trupuri în cer, atunci, au sugerat saducheii, trebuie să existe o posibilitate de căsătorire după înviere. Dar dacă o femeie a fost căsătorită mai mult de o dată pământ, adică a fost „un trup” cu mai mult de un soţ, cu care se va reuni într-un trup în cer? A cui soţie va în cer? Saducheii argumentau că realitatea pământească a căsătoriei trebuia în mod necesar să se extindă în cer, dacă există o înviere trupească. Implicit saducheii susţineau că unitatea trup-suflet a unei persoane pe pământ ar fi identică cu unitatea trup-suflet a persoanei în cer. Deoarece este imposibil ca o femeie cu şapte soţi să fie căsătorită cu mai mult de un soţ în cer, a fortiori, nu poate exista căsătorie în cer. Mai mult, deoarece unitatea trup-suflet a unei persoane în cer este identică cu unitatea trup-suflet a persoanei pe pământ, dacă nu poate exista căsătorie în cer, nu există unitate trup-suflet în cer, adică nu există înviere a trupului.

Răspunsul lui Cristos este: „Vă înşelaţi pentru că nu cunoaşteţi Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în cer”. Cristos neagă premisa de bază. El învaţă că unitatea trup-suflet în cer nu este identică cu unitatea trup-suflet de pe pământ. „Învierea [trupului]… înseamnă… o stare complet nouă a vieţii umane înseşi”. Totuşi, deoarece Cristos spune despre fiinţele umane după învierea trupurilor lor că „nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita”, este evident că în cer trupul uman îşi va păstra masculinitatea sau feminitatea. Însă semnificaţia masculinităţii şi a feminităţii în cer va fi diferită de cea care a fost „la început”, înainte de căderea în păcat, sau în starea „istorică”, adică după căderea în păcat. Cristos a spus de asemenea că cei care vor ajunge la învierea din morţi „nu mai pot de acum să moară; sunt asemenea îngerilor” [8]. Această învăţătură se corelează cu declaraţia din Psalmi potrivit căreia chiar şi acum, pe pământ, în starea „istorică” a omului după păcat, suntem mai mici „cu puţin faţă de îngeri” (Psalmul 8,5) [9]. „Trebuie să presupunem că în înviere această asemănare [cu îngerii] va deveni mai mare: nu printr-o dezîntrupare a omului, ci prin intermediul unui alt fel (am putea spune de asemenea unui alt grad) de spiritualizare a naturii lui somatice – adică prin intermediul unui alt ‘sistem de forţe’ dinlăuntrul omului. Învierea înseamnă o nouă supunere a trupului faţă de spirit” [10]. „Am putea vorbi aici şi despre un sistem perfect de forţe între ceea ce este spiritual în om şi ceea ce este fizic. Omul ‘istoric’, în urma păcatului originar, experimentează o imperfecţiune multiplă în acest sistem de forţe care este exprimat prin binecunoscutele cuvinte ale Sf. Paul: ‘văd o altă lege în mădularele mele, care luptă împotriva legii minţii mele’ (Romani 7,23). Omul ‘escatologic’ va fi eliberat de această ‘opoziţie’… ‘Spiritualizare’ înseamnă nu doar că spiritul va domina trupul [ca în starea omului înainte de păcat], ci, aş spune, că el va pătrunde pe deplin trupul, şi că forţele spiritului vor pătrunde energiile trupului” [11]. Această nouă spiritualizare a trupului îşi va avea izvorul în ceea ce Papa numea o „divinizarea” a umanităţii fiecărei persoane. Viaţa divină a harului, dată prin Botez, va fi perfect unită cu viaţa umană astfel încât harul va pătrunde fiecare aspect al umanităţii. „Participarea la natura divină, participarea la viaţa interioară a lui Dumnezeu Însuşi, pătrunderea a ceea ce este esenţial uman de către ceea ce este esenţial divin, îşi va atinge atunci punctul culminant pentru ca viaţa spiritului uman să ajungă la o asemenea deplinătate care înainte i-a fost absolut inaccesibilă” [12].

Note:

[4] Vezi Geneză 38,8.

[5] Vezi Matei 22,23-32. Vezi de asemenea Marcu 12,18-27 şi Luca 20,27-38.

[6] Vezi Matei 22,29-30.

[7] Vezi nr. 66, Teologia trupului, 2 decembrie 1981: „Învierea şi antropologia teologică”, L’Osservatore Romano (ediţia în engleză), vol. 14, nr. 49.

[8] Vezi Luca 20,36.

[9] Vezi nr. 66, Teologia trupului, 2 decembrie 1981: „Învierea şi antropologia teologică”, L’Osservatore Romano (ediţia în engleză), vol. 14, nr. 49.

[10] Vezi nr. 66, Teologia trupului, 2 decembrie 1981: „Învierea şi antropologia teologică”, L’Osservatore Romano (ediţia în engleză), vol. 14, nr. 49.

[11] Vezi nr. 67, Teologia trupului, 9 decembrie 1981: „Învierea desăvârşeşte persoana”, L’Osservatore Romano (ediţia în engleză), vol. 14, nr. 50.

[12] Vezi nr. 67, Teologia trupului, 9 decembrie 1981: „Învierea desăvârşeşte persoana”, L’Osservatore Romano (ediţia în engleză), vol. 14, nr. 50.



Posted in Teologie and tagged .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *