TT: Etos şi Eros (IV.1)

Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. Richard M. Hogan
Traducere: Oana Capan
Sursa: www.nfpoutreach.org

Capitolul IV.
Răscumpărarea trupului

Secţiunea 1.
Etos şi Eros

În primul ciclu al Teologiei trupului (nn. 1-23), Papa Ioan Paul al II-lea a aplicat metoda fenomenologică la studierea primelor experienţe (unicitatea şi unitatea originară) ale rasei umane, trăite de Adam (omenirea) şi apoi de către Adam şi Eva. În nn. 24-33 ale celui de-al doilea ciclu (nn. 24-63), Papa Ioan Paul al II-lea a analizat experienţa goliciunii trăită de Adam şi Eva, în special a goliciunii lor după păcat. În nn. 34-43, Papa a analizat cuvintele lui Cristos despre adulter, privirea cu dorinţă trupească şi adulterul în inimă. În nn. 44-46, Papa Ioan Paul al II-lea a prezentat diferenţa dintre învăţăturile lui Cristos şi străvechiul punct de vedere manihean, precum şi interpretarea modernilor „maeştrii ai suspiciunii”. Am analizat remarcile Papei Ioan Paul al II-lea asupra acestor probleme în precedentele trei capitole [1].

În acest capitol, vom examina învăţătura Papei Ioan Paul al II-lea din nn. 47-63. Aceste discursuri pot fi împărţite în trei segmente distincte, deşi sunt parte a extinsului ciclu al doilea (nn. 24-63). Primele două discursuri, nn. 47-48, abordează problema relaţiei dintre etic (ethos) şi erotic (eros). Această discuţie include o analiză a iubirii spontane dintre un bărbat şi o femeie. În nn. 49-59, Papa a folosit o frază din Sf. Paul, „răscumpărarea trupului”, şi a demonstrat cum apelul lui Cristos din învăţătura sa despre adulter devine posibil în mod concret în inima omului. Al doilea ciclu se încheie cu patru discursuri (nn. 60-63) despre reprezentarea trupului uman în artă.

I. Etos şi eros

În ultimul capitol, s-a arătat că Cristos nu „acuză” pur şi simplu inima umană de a fi înclinată spre a acţiona contrar demnităţii umane, contrar valorilor revelate în experienţele originare din starea de puritate. În loc doar să arunce o acuzaţie, Cristos ne cheamă să redescoperim acele valori, să le re-interiorizăm, şi apoi să trăim în conformitate cu ele. Este însă aproape imposibil pentru „omul istoric”, adică pentru noi toţi cei răniţi de păcatul originar, să trăim ca şi când nu am fi răniţi. Totuşi, tocmai acest lucru ne cere Cristos să îl facem. Însă Domnul nu doar face apelul. În mod simultan cu apelul, Cristos ne dă mijloacele pentru a răspunde şi a-l împlini: Răscumpărarea şi harul care izvorăşte din ea. „Răscumpărarea este un adevăr, o realitate, în numele căreia omul trebuie să se simtă chemat, şi ‘chemat cu eficacitate'”. Chemat la ce? Chemat la a „redescoperi, ba chiar mai mult, a realiza semnificaţia nupţială a trupului şi a exprima în acest fel libertatea interioară a darului” [2]. Cu ajutorul lui Cristos, putem trăi în conformitate cu valorile demnităţii umane: putem să iubim aşa cum trebuie să iubim, şi putem să apreciem marea demnitate şi valoare a noastră şi a celorlalţi în misterul unităţii umane trup-persoană.

Totuşi, dacă soţii realizează „semnificaţia nupţială a trupului” şi exprimă libertatea interioară a darului lor unul către celălalt, se pare că ei trebuie să sacrifice spontaneitatea şi ceea ce este numit în mod obişnuit iubirea erotică. În limbajul comun, iubirea erotică sugerează atracţia trupească şi emoţională a unui bărbat către o femeie şi a unei femei către un bărbat. Înţeleasă în acest fel, iubirea erotică poate fi echivalată cu pofta trupească. Deoarece Cristos condamnă pofta trupească, înseamnă că El ar condamna şi iubirea erotică. Judecata lui Cristos împotriva poftei trupeşti ar fi de asemenea o „judecată negativă referitoare la ceea ce este ‘erotic’ şi, adresată inimii omului, ar constitui în acelaşi timp un avertisment grav împotriva ‘erosului'” [3]. Cu alte cuvinte, s-ar părea că pentru a răspunde la apelul lui Cristos, soţii ar trebui să renunţe la tot ceea ce este plăcut, romantic şi erotic în relaţia lor.

Platon a definit însă „erosul” ca o forţă interioară care îl atrage pe om către ceea ce este adevărat, bun şi frumos. O atracţie plină de poftă trupească a unui bărbat către o femeie sau a unei femei către un bărbat constituie o reducere sau chiar o negare a ceea ce este cu adevărat bun şi frumos în celălalt. Pofta trupească se concentrează asupra unei singure valori şi nu vede profunzimea şi amploarea a ceea ce Dumnezeu a sădit în fiecare fiinţă umană. Aşadar, pofta trupească este o reducere a unei alte fiinţe umane la o singură valoare. Cel care pofteşte nu vede pădurea de copaci, să spunem aşa. Şi ceea ce este mai rău, pentru a continua analogia, cel care pofteşte doreşte să ia copacul pentru propriul său folos. Cu alte cuvinte, cel care pofteşte doreşte să dobândească acea valoare pe care o vede, valoarea sexuală, luând-o şi folosind-o. Pofta trupească nu doar îl reduce pe celălalt la o singură valoare, ci îl şi face un obiect pentru a fi folosit. „Erosul”, aşa cum a fost definit de Platon, este o atracţie către întreaga constelaţie de bunuri prezente în celălalt şi o dorinţă profundă de a-l trata pe celălalt în conformitate cu demnitatea şi valoarea pe care aceste bunuri le constituie împreună. Apelul lui Cristos, departe de a nega iubirea erotică, este o chemare la a acţiona în conformitate cu adevăratul erotism, adică la a fi atras de totalitatea valorilor prezente în cealaltă persoană. „Forma a ceea ce este ‘erotic’ trebuie să fie în acelaşi timp forma ‘etosului’, adică a ceea ce este ‘etic'” [4].

Papa Ioan Paul al II-lea a rezumat aceasta foarte bine când a scris: „Este necesar să redescoperim în mod continuu în ceea ce este ‘erotic’ semnificaţia nupţială a trupului şi adevărata demnitate a darului. Acesta este rolul spiritului uman, un rol de o natură etică. Dacă nu îşi asumă acest rol, atracţia simţurilor şi pasiunile trupului se pot opri la o simplă poftă trupească lipsită de valoare etică, şi omul, bărbat şi femeie, nu experimentează acea deplinătate a ‘erosului’, care înseamnă aspiraţia spiritului uman spre ceea ce este adevărat, bun şi frumos… Este aşadar absolut necesar ca etosul să devină forma constitutivă a erosului” [5].

Problema cu această noţiune este însă, aşa cum a arătat Papa, aceea că valorile etice necesită gândire şi analiză. Acest fel de gândire şi analiză par a se opune spontaneităţii – a te lăsa condus de impuls, mai degrabă decât de gândire şi reflecţie. Totuşi, a privi problema în acest fel înseamnă a înţelege greşit spontaneitatea. Papa Ioan Paul al II-lea învăţa că singura spontaneitate demnă de persoanele umane este aceea care izvorăşte din ceea ce el numea o „ierarhie adecvată”, adică este o spontaneitate care rezultă nu din simpla pasiune şi emoţie, ci din voinţa liberă inspirată de cunoaşterea propriei demnităţi şi a demnităţii celuilalt. „Tocmai cu preţul auto-controlului omul ajunge la acea mai profundă şi mai matură spontaneitate cu care ‘inima’ sa, stăpânind instinctele lui, redescoperă frumuseţea spirituală a semnului pe care îl constituie trupul uman în masculinitatea şi feminitatea lui… Inima umană devine participant, să spunem aşa, la o altă spontaneitate pe care ‘omul carnal’ o cunoaşte foarte puţin sau deloc” [6].

Iubirea cu adevărat spontană implică întotdeauna recunoaşterea propriei demnităţi şi a demnităţii celuilalt. Ea implică conştientizarea semnificaţiei nupţiale a trupului şi alege să acţioneze în conformitate cu această semnificaţie. Noi toţi trebuie să devenim ceea ce Papa numea persoane „interioare”, pentru ca să conformăm întotdeauna actele noastre externe cu cerinţele interioare ale conştientizării semnificaţiei nupţiale a trupului uman. Trebuie să fim asemenea unor „gardieni” care păzesc un izvor ascuns, discernând care deplasări ale acelui izvor sunt compatibile cu demnitatea umană şi cu semnificaţia nupţială a trupului şi care nu. Acest proces de discernere devine treptat un tipar consecvent care în timp devine aproape o a doua natură. Odată ce se întâmplă aceasta, poate exista o adevărată spontaneitate, care nu este doar rezultatul pasiunii şi al emoţiei, ci o spontaneitate din interior bazată pe preţuirea demnităţii umane şi a semnificaţiei nupţiale a trupului.

Atracţia sexuală este incredibil întărită şi adâncită atunci când izvorăşte nu doar din pasiune şi emoţie, ci din „expresia totală a feminităţii şi masculinităţii” [7]. Acest adevăr explică parţial cum cupluri în vârstă, căsătorite de mult timp, sunt mult mai îndrăgostiţi decât în ziua căsătoriei lor, chiar dacă alţii, văzând un astfel de cuplu, nu pot înţelege cum este posibil să se mai simtă atraşi fizic unul de celălalt. Atunci când conştiinţa noastră interioară şi alegerile sunt în conformitate cu semnificaţia nupţial a trupului, şi această atitudine a devenit aproape o a doua natură, suntem capabili de o iubire spontană incredibilă care ne dă o bucurie şi o plăcere extraordinare nouă şi celor pe care îi iubim. Desigur, uneori intervine păcatul, dar, cu ajutorul harului lui Cristos, putem ajunge la această plăcută spontaneitate pe care Papa ne-o prezintă.

Note:

[1] Vezi Capitolul 1: „Introducere la Teologia trupului”, Capitolul 2: „Semnificaţia nupţială a trupului”, Capitolul 3: „Păcatul şi ruşinea”.

[2] Vezi nr. 46, Teologia trupului, 29 octombrie 1980: „Puterea răscumpărării completează puterea creaţiei”, L’Osservatore Romano (ediţia în engleză), vol. 13, nr. 44.

[3] Vezi nr. 47, Teologia trupului, 5 noiembrie 1980: „‘Erosul’ şi ‘Etosul’ se întâlnesc şi aduc roade în inima omului”, L’Osservatore Romano (ediţia în engleză), vol. 13, nr. 45.

[4] Vezi nr. 47, Teologia trupului, 5 noiembrie 1980: „‘Erosul’ şi ‘Etosul’ se întâlnesc şi aduc roade în inima omului”, L’Osservatore Romano (ediţia în engleză), vol. 13, nr. 45.

[5] Vezi nr. 48, Teologia trupului, 12 noiembrie 1980: „Spontaneitatea: rezultatul matur al conştiinţei”, L’Osservatore Romano (ediţia în engleză), vol. 13, nr. 46.

[6] Vezi nr. 48, Teologia trupului, 12 noiembrie 1980: „Spontaneitatea: rezultatul matur al conştiinţei”, L’Osservatore Romano (ediţia în engleză), vol. 13, nr. 46.

[7] Vezi nr. 48, Teologia trupului, 12 noiembrie 1980: „Spontaneitatea: rezultatul matur al conştiinţei”, L’Osservatore Romano (ediţia în engleză), vol. 13, nr. 46.



Posted in Teologie and tagged .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *