CFE: Legea lui Dumnezeu este un dar

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 5 martie 2018.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: diac. Mirel-Mihai Demian
Sursa: MisteroGrande.org

Cateheza 154
Legea lui Dumnezeu este un dar
Text de bază: Dt 4,39-40

Dragi prieteni,

Suntem din nou aici, pentru a asculta Cuvântul Domnului. Ca întotdeauna, El dorește să ne vorbească, dorește să ne pătrundă în inimi. Noi dorim să fim atenți la ceea ce El ne spune prin Cuvântul Său și la modul cum am putea să îi răspundem, la ce ecou dă naștere Cuvântul în inima noastră. [Cateheza de azi este ținută de un cuplu și va avea la bază trăirea Cuvântului lui Dumnezeu în experiența vieții de familie, și mai exact în educarea tinerei generații.] Înainte de aceasta, să ascultăm ceea ce Domnul ne spune în Deuteronom 4,39-40:

39 Să știi astăzi și meditează în inima ta că Domnul este Dumnezeu sus în cer și jos pe pământ și nu este altul! 40 Păzește hotărârile și poruncile Lui pe care ți le dau astăzi, ca să-ți fie bine ție și copiilor tăi după tine și ca să-ți fie lungite zilele pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l dă pentru totdeauna!

Gilberto Gillini:

Datorită legii, noi reușim să descoperim că modul nostru de a acționa în viața de zi cu zi, modul în care ne comportăm chiar și în cele mai intime situații contează pentru Domnul. Pe Cineva, pe Dumnezeu, îl interesează modul nostru de a ne comporta în situațiile pe care, de multe ori, le-am dori invizibile. El le privește cu iubire, așteptând ca noi să ne maturizăm. Oare la ce imagine ar putea să ne facă să ne gândim acest Cuvânt pe care tocmai l-am ascultat? De unde am putea să o luăm? Dintr-un ambient familial normal.

Gândiți-vă la un copil de doi ani care stă cu noi în fața focului și e atras de acel foc. „Du-te de acolo!” – i-ar spune un tată care observă atracția irezistibilă pe care copilul de doi ani o are față de flacără. Dacă am putea realiza un instantaneu, am putea să observăm foarte bine în ochii micuțului iritarea și dorința sa de a se răzvrăti, de a nu asculta… ca și acum ar dori să spună: „Cum poți să îmi interzici un lucru care îmi place atât de mult? Cine ești tu?” Tatăl ar putea să răspundă: „Eu sunt cel care ți-a dat viață! Îmi pasă de tine! Pe mine m-ar durea dacă tu ți-ai face rău!” Desigur, tatăl și copilul nu își spun toate acestea… E de-ajuns brațul ferm al tatălui pentru a-l opri pe copil.

În cartea Exodului – un alt loc în care Dumnezeu îi revelează poporului Său legea – Domnul ni se prezintă asemenea acelui Tată care ne ține departe de foc. Dumnezeu are răbdarea să ne spună cine este El pentru noi. Prologul istoric al celor Zece Porunci este: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din țara Egiptului, din casa sclaviei” (Exod 20,2). E ca și cum am spune: „Eu sunt tatăl tău, eu sunt mama ta, care ți-am dat viață, ți-am dat de mâncare în fiecare zi… Iată, acestea sunt poruncile pe care ți le dau pentru că îmi pasă de tine, pentru că vreau ca tu să crești, să devii un bărbat, o femeie…” Aceste cuvinte trebuie să ne călăuzească din condiția de sclavie către dezvoltarea umană, către experiența libertății. Acesta este itinerarul decalogului. Asemenea unui părinte care spune: „Îți zic cum se face, cum merg lucrurile… Ascultă-mă!”

Poruncile au un conținut prețios, deoarece ne spun că lui Dumnezeu îi pasă de noi. Dar nu numai atât! Dumnezeul care ne oferă aceste cuvinte este asemenea unui părinte care așteaptă „da”-ul fiului! Adică: „Eu îți ofer Cuvântul, apoi aștept. S-ar putea să asculți, s-ar putea să nu asculți, să nu înțelegi… dar Eu îți ofer Cuvântul!” Domnul nu e asemenea unor părinți moderni care zic: „Eu nu îți spun nimic, nu îți dau nici o indicație, nu îți spune unde trebuie să mergi, ce trebuie să faci, pentru că știu că oricum nu mă asculți!” Părintele care vorbește astfel nu își pune fiul în situația să asculte, să-l urmeze, deoarece nu i-a arătat drumul, nu se pune în situația de a putea aștepta întoarcerea acestui fiu.

Din cuvintele citite putem să realizăm scopul pentru care Dumnezeu ne-a oferit aceste cuvinte: „ca să-ți fie bine ție și copiilor tăi după tine„. Iată scopul poruncilor! Dumnezeu este interesat de binele nostru, de fericirea omului! Domnul se interesează de fericirea omului în contextul vieții concrete de zi cu zi, începând de acum. Prin intermediul acestui Cuvânt, al acestei Alianțe, am putea să spunem că Dumnezeu ne face asemenea Lui. Dorește să ne facă din ce în ce mai mult asemenea Lui. Cum? Asemenea Lui care e Treime. De multe ori ați auzit vorbindu-vi-se despre raportul dintre Preasfânta Treime și familie, dintre Preasfânta Treime și Biserică… La urma urmei, prin familie și Biserică se nasc în lume, într-un oarecare fel, reverberații ale Preasfintei Treimi, ia naștere ceva, care ne duce cu gândul la Preasfânta Treime.

De ce? Pentru că aceste cuvinte nu sunt adresate unui „tu”, unui individ, ci sunt adresate unei comunități, unui popor. Pentru ca o familie, o persoană să meargă pe acest drum ar avea nevoie de ajutorul tuturor apropiaților. Aceștia, ascultând Cuvântul Domnului, îi oferă și acelei familii, acelei persoane, posibilitatea să asculte Cuvântul Domnului. Am putea să spunem că între noi este un Moise, este un Aaron sau un simplu tată de familie și unul care încalcă Legea, dar toți, împreună, susținându-ne unii pe alții, suntem poporul Său. Folosind un limbaj paulin, am putea să spunem că aceasta este experiența – aici și acum – a împărtășirii sfinților.

Maria Teresa Zattoni:

În acest context, acum am putea să vedem cum această Lege, această normă, este un dar, și cum noi, părinții – responsabili de educația noilor generații – putem să o transformăm într-un dar pentru copiii noștri, exact așa cum spune textul nostru. Trebuie să recunoaște că astăzi, noi, părinții, avem capul plin lucrurile pe care trebuie să le oferim fiilor: grijă, atenție, dragoste, acceptare și multe altele. Foarte greu ne aducem aminte de un aspect foarte important: nevoia de reguli. Copilul are nevoie ca noi, părinții, să îi oferim reguli, legi precum îi oferim mâncarea, căldura și dragostea.

Dumnezeu – Cel ce este Domnul vieții – cunoștea foarte bine această nevoie. Știa că fără lege am fi rămas izolați, incapabili să găsim o cale de a străbate deșertul. Ne-am fi simțit abandonați. Astfel, de multe ori, noi reușim să avem o fărâmă din puterea lui Dumnezeu care derivă din Lege, din norma care ne eliberează. Totul pentru binele și fericirea noastră.

Să încercăm acum să vedem ce fel de atitudini trebuie să ne asumăm pentru a le putea transmite copiilor noștri Legea. Să luăm ca exemplu cazul simplu – care astăzi, din păcate, e la ordinea zilei – al fiului adolescent dependent de jocurile video, de comunicarea virtuală, de rețele așa numite „de socializare”. Acest fiu – singur – nu își impune limite. Petrece ore întregi în fața calculatorului, neglijând astfel tot ceea ce viața îi cere: studiu, relații sociale, prieteni și multe altele. La ce l-ar expune oare un părinte care i-ar permite copilului toate acestea? În primul rând nu și-ar face datoria, deoarece nu i-ar satisface această nevoie de reguli, atât de necesară copilului, pentru a duce o viață normală.

Copilul are nevoie să fie oprit, să i se pună anumite limite. Mulți dintre părinți spun: „Eu încerc, dar nu reușesc… i-am spus de atâtea ori… l-am și amenințat, l-am premiat dacă m-a ascultat… am încercat totul, dar copilul nu mă ascultă!” Probabil, în această situație, ne lipsește o triplă certitudine profundă care nu poate să se nască în momentul în care am dori să ne ferim fiul de un pericol – ca acela pe care l-am exemplificat mai sus. Acea triplă certitudine trebuie să fie firul roșu al educației pe care o oferi copilului.

Înainte de toate, să fiu convins că ceea ce îi cer fiului este un bine. Adică îi cer fiului să-și limiteze acea activitate care în acel moment i se pare atât de importantă, făcându-l să înțeleagă că astfel îi fac un dar. Fac totul pentru fericirea sa. Dacă îi dau și cea mai mică impresie de teamă, că ceea ce eu îi interzic ar putea să perceput ca o mutilare, sau că mă tem de repercusiuni deoarece îi iau ceva, atunci fiul va ști foarte bine să se folosească de nesiguranța mea. Băiatul la care mă gândesc își amenința părinții că, în cazul în care îi vor limita accesul la internet, nu va mai merge la școală sau va pleca de acasă.

Dacă părintele este convins că această normă își are originea în Dumnezeul vieții și prin medierea sa este oferită copilului ca fiind ceva ce îi este indispensabil, atunci acea poruncă, acel îndemn este îndeplinit de către copil. De cele mai multe ori părinții încearcă această formă, această tentativă de a îndulci norma cu o lungă serie de expresii verbale sau nonverbale ce denotă nesiguranță. Cea de a doua certitudine este legată de prima. Regula pe care o propun e un dar care nu poate fi cumpărat. Adică nu este un joc de genul „îți dau, îmi dai”, „condimentat” cu o serie de condiționări. Părinții știu să-și condiționeze odraslele dar din păcate copiii îi întrec!

Cea de a treia certitudine pe care trebuie să o am este aceea că regula pe care o propun nu este născocită în folosul părinților. Suspiciunea că regula pe care eu o impun copilului este în folosul meu – pentru a-l face să stea cuminte, pentru a-l face să devină așa cum îl doresc eu – nu este altceva decât un mod prin care norma își pierde autoritatea, regula pe care o dau se descalifică. Toate acestea le fac pentru că acea lege care este dată de Dumnezeul vieții mi se aplică și mie: părintelui, adultului, mie celui care sunt autoritatea normativă pentru noile generații.

Și eu trebuie să accept legile, și eu trebuie să încep să am același vis pe care Dumnezeu îl are: El, care ne-a dat cele Zece Porunci ca semn al Alianței Sale cu noi și pentru binele nostru. Dumnezeu ne-a dat Decalogul având în minte o imagine măreață a umanității. El ne știe capabili să-L cunoaștem, să-L cinstim, să-I oferim viața noastră, să-I fim fideli. Dumnezeu ne-a gândit ca parteneri, ca aceia care îi răspund ca unui egal și care vor lucra împreună cu El și cu întregul popor în vederea clădirii unei comuniuni de credință în care această lege sălășluiește în inimile noastre.

toată seria aici (ca fişiere Word)



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *