CFE: Cum să oferi bucurie Treimii

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 1 martie 2018.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: diac. Mirel-Mihai Demian
Sursa: MisteroGrande.org

Cateheza 153
Cum să oferi bucurie Treimii
Text de bază: Lc 15,1-7

Dragi prieteni,

Avem bucuria să fim aici pentru a asculta Cuvântul Domnului, pe Isus care ne vorbește. Am amintit, în diferite împrejurări, faptul că inima Comunităților familiale este Isus – Isus pe care îl lăudăm, Isus pe care îl împărtășim prin propria credință, Isus care vorbește. Acum este momentul să-L auzim vorbindu-ne! Dorim să-L auzim cum ne vorbește prin intermediul unui Cuvânt, despre care avem certitudinea că este Cuvântul Său, luat din Evanghelia lui Luca 15,1-7:

1 Toți vameșii și păcătoșii se apropiau de El ca să-l asculte. 2 Fariseii și cărturarii însă murmurau, spunând: „Acesta îi primește pe păcătoși și mănâncă cu ei”. 3 Atunci le-a spus această parabolă: 4 „Care om dintre voi, având o sută de oi și pierzând una dintre ele, nu le lasă pe cele nouăzeci și nouă în pustiu și umblă după cea pierdută până când o găsește? 5 Iar când o găsește, o pune pe umerii săi bucurându-se 6 și, venind acasă, îi cheamă pe prieteni și pe vecini, spunându-le: ‘Bucurați-vă împreună cu mine, pentru că mi-am găsit oaia pierdută!’ 7 Vă spun că, tot așa, va fi [mai mare] bucurie în cer pentru un păcătos care se convertește decât pentru nouăzeci și nouă de drepți care nu au nevoie de convertire.”

Aceste cuvinte ale lui Isus, mă impresionează de fiecare dată când le ascult. Observați că, în acest moment al activității Sale publice, Isus este acuzat că mănâncă împreună cu toți: cu vameși, cu păcătoșii, cu cei care sunt departe de Dumnezeu. Pentru evrei, frecventarea anumitor persoane echivala cu a deveni impur. În schimb Isus trece dincolo de toate aceste scheme [de gândire] spunând această parabolă, această povestioară extrem de simplă: „Care dintre voi pierzând o oaie, nu merge să o caute până când o găsește?”

Care dintre noi… este o întrebare pe care Isus ne-o adresează tuturor. Care dintre noi, dacă a pierdut o oaie, nu merge să o caute? S-ar părea că Isus dorește să răscolească adâncul ființei noastre întrebându-ne: „Dacă tu iubești cu adevărat anumite persoane și pierzi una dintre ele, nu mergi să o cauți?! Dacă îți iubești cu adevărat comunitatea, dacă tu iubești familia fiilor lui Dumnezeu, dacă tu iubești turma – aceste oițe ale lui Dumnezeu – și una se pierde, nu ai merge să o cauți?!” Observați, înainte de toate, că Isus ni se adresează în mod individual: „Care dintre voi…? Dacă tu ai pierde…?” Totuși, s-ar putea să simțim încă străin acest mod de a ni se adresa…

Să ne gândim la o familie, la familia ta… Dacă fiul tău, un fiu al tău, într-o seară, nu s-ar întoarce acasă, ce ai face? Nu faci nimic, rămâi liniștit, aștepți noaptea, următoarea zi? Care dintre voi pierzându-și fiul nu merge să îl caute? Care dintre voi nu și-ar simți inima sfâșiată, doar gândindu-se la ce s-ar putea întâmpla?! Ar putea să fie în locul cel mai frumos din lume și nu ar avea importanță! Voi sunteți sfâșiați de durere pentru că nu știți unde este sau pentru că e departe de voi! O adâncă durere vă răscolește ființa, până la a vă induce disperarea… Trebuie să îl găsim! Trebuie să îl găsim! Cine dintre voi nu merge pe urmele fiului pierdut? Care dintre voi nu îl caută?

Gândiți-vă că acela care spune aceste cuvinte este Isus! Isus care iubește fiecare om! Iubește fiecare persoană pierdută. Dacă tu, tată sau mamă, simți disperarea în momentul în care fiul tău nu se întoarce acasă într-o seară, gândește-te la durerea simțită de Dumnezeu… Eu nu știu să vă descriu viața din interiorul Preasfintei Treimi, suferința Treimii pentru unul dintre fiii pierduți. Cred că nu suferă asemenea nouă, dar sunt absolut sigur că există un mod prin care Dumnezeu – Tată, Fiu și Spirit Sfânt – suferă când unul este pierdut.

Cine dintre voi pierzând pe cineva nu merge pe urmele sale? Isus face apel la sensibilitatea noastră, la experiența noastră umană aproape întrebându-ne: „Tu dacă ai pierde un fiu nu ai merge să îl cauți? Atunci Eu, Dumnezeu, de ce să nu merg în căutarea celui care s-a pierdut. Iar tu de ce nu mă ajuți să-l caut? De ce nu îmi dai picioarele tale, brațele tale, privirea ta, inima ta, intuiția ta, glasul tău pentru a merge în căutarea celui pierdut? De ce nu acționezi? De ce stai liniștit acasă în timp ce fratele tău nu s-a întors, fiul tău nu s-a întors? Cum este posibilă atâta indiferență? Ți-am sădit iubirea-mi în inimă, ți-am dat inima lui Dumnezeu iar tu, chiar dacă un frate lipsește, chiar dacă zece frați lipsesc, rămâi liniștit?! Care dintre voi nu merge în căutarea celui pierdut?”

Acesta este scopul Școlii de evanghelizare: să ofere tuturor credincioșilor posibilitatea de a trăi în Isus și a merge în căutare cu Isus. Da, a merge în căutare… Nu e o nebunie… a merge în căutare! Dragi prieteni, trebuie să vă spun că puterea de a merge în căutare o dobândim atunci când ființa noastră este însuflețită de pasiunea iubirii lui Dumnezeu. Lăsați-mă să vă repet: atunci când ființa noastră este însuflețită de pasiunea iubirii lui Dumnezeu! Dacă te vei lăsa învăluit de pasiunea iubirii lui Dumnezeu, vei suferi când un frate lipsește de la Liturghia duminicală, de la celebrarea Euharistică… vei simți un gol, vei suferi pentru cel care lipsește. A merge în căutare pe străzile lumii…

La Școala de evanghelizare ni se explică cum se merge în căutare, pentru că majoritatea celor care merg în căutare nu știu cum să o facă. Se crede că a merge în căutarea persoanei pierdute înseamnă să faci lucruri ciudate: de exemplu, să bați pe la uși… În nici un caz! Vom explica diferiții pași care trebuie făcuți, direcția justă care trebuie urmată când se merge în căutarea fratelui pierdut.

Acum aș dori să descoperim și frumusețea celeilalte părți a fragmentului evanghelic pe care Isus ni l-a dăruit azi. Ați auzit concluzia parabolei: „‘Bucurați-vă împreună cu mine, pentru că mi-am găsit oaia pierdută!’ Vă spun că, tot așa, va fi [mai mare] bucurie în cer pentru un păcătos care se convertește decât pentru nouăzeci și nouă de drepți…” Iată secretul: să-I oferim bucurie lui Dumnezeu! A oferi bucurie… Este mai mare bucurie în cer… Este un nou tip de bucurie. Eu nu știu să vă descriu misterul Preasfintei Treimi, dar știu sigur – pentru că Isus a spus-o – există o nouă formă de bucurie, o nouă formă de mărire, de fericire – să spunem așa – o cutiei de rezonanță a unei iubiri care tresaltă de bucurie și sărbătorește în ceruri, de fiecare dată când un frate se întoarce.

Aș dori să vă întreb pe fiecare dintre voi: Ești dispus să faci ceva pentru a oferi această bucurie în ceruri? Într-o oarecare măsură, voi ați experimentat ceva asemănător când, în anumite Comunități, s-a întâmplat să existe o bucurie mare pentru cineva care îmbrățișează această cale. Bucuria pentru un frate care intră pentru a împărtăși credința în Domnul, lauda Domnului. Totuși, trebuie să spunem cu seninătate că nu doar Comunitățile familiale sunt calea prin care te poți întoarce la Domnul. Sunt multe alte căi prin care Domnul propune întoarcerea la El.

Noi vorbim de această experiență pentru că voi toți sunteți implicați în ea. Există o mare bucurie când un frate sau o soră intră în Comunitate și împreună cu voi îl laudă pe Domnul! Ajung să spună împreună cu voi ceea ce Isus a făcut, se bucură împreună cu voi de Cuvântul proclamat, împreună cu voi, la sfârșitul întâlnirii, ajung să se întoarcă acasă spunând: „Am venit, chiar dacă am fost obosit, dar plec mulțumit pentru că L-am întâlnit pe Domnul”.

Credeți că n-are nici un efect în cer faptul că, după mulți ani, cineva spune: „Tată, Tată, Tatăl nostru…”?! Credeți că asupra lui Isus nu are nici un efect faptul că unul dintre noi spune după ani, după un timp mai mult sau mai puțin îndelungat: „Isuse, Tu ești Domnul! Ești Tu-ul cel mai simplu pe care îl avem în jurul nostru…” împreună cu cel al soțului sau al soției sau al copilului pe care ați putea să îl aveți acasă și care vă strigă: „Mamă! Tată!”

Dacă aceste strigăte vă fac inima să tresalte în fiecare moment al zilei, credeți că Inima lui Dumnezeu nu tresaltă de fiecare dată când un frate reîncepe să se roage sau reîncepe să asculte Cuvântul!? Este mai multă bucurie în cer… Chiar dacă este mai multă bucurie în cer, nu trebuie să uităm un aspect care implică și suferința. Cum privește Dumnezeu comunitatea noastră, uitându-se la cei 80% dintre membrii comunității noastre – botezați, creștini, catolici, dar care nu participă la Masa Euharistică.

Vă aduceți aminte de ceea ce Isus spunea privind cetatea Ierusalimului? Evanghelia ne spune că plângea, plângea cu amărăciune zicând: „Ierusalime, Ierusalime, dacă tu ai fi cunoscut darul care ți-a fost făcut!” Noi am dori să fim alături de Isus chiar și în acest moment, însoțindu-i plânsul și suspinul zicând: „Isuse, știu că plângi pentru vecinul meu, știu că plângi pentru cei din lista inimii, știu că plângi pentru atâtea persoane. Isuse, știu că poate plângi și pentru mine… pentru că îmi vezi inima rece, vezi că nu mă înflăcărează deloc cuvântul a evangheliza. Poate plângi pentru mine… vezi că nu mă dezlipesc de scaunul meu, vezi că iubirea mea pentru Tine e atât de rece, atât de săracă încât nu mă face să-mi deschid gura pentru a vesti cuiva bucuria de a te cunoaște.”

„Poate că plângi pentru mine, Isuse… deoarece nu am curajul să spun nimănui că sunt îndrăgostit de Tine, pentru că îmi ascund credința la muncă… da, Isuse, Tu plângi pentru mine. Abia acum încep să înțeleg cât mă iubești… cât mă iubești în misterul Preasfintei Treimi. Acolo Tu experimentezi o durere pe care eu nu pot să o înțeleg, experimentezi suferința pentru un fiu care nu îți răspunde, pentru un fiu care e lipsit de căldură sufletească, pentru un fiu obosit, plictisit. Acest fiu care nu mai gustă bucuria casei pe care Tu i-o oferi… Știind toate acestea sunt consolat!”

„Și acum Doamne, trimite-L pe Spiritul Tău în inima mea, revarsă-L din abundență! Dă-mi harul să întrevăd durerea lui Dumnezeu! Dă-mi harul să o întrevăd prin intermediul acelui Trup sfânt pus pe cruce, răstignit, dă-mi harul să văd durerea lui Dumnezeu, care pe cruce își strigă abandonul! Fă-mă să văd inima lui Dumnezeu care-și dăruiește Mama, pentru ca nimeni să nu se piardă: ‘Fiule, iată-ți mama’!”

„Spirite Sfinte fă-mă să văd, să aud cum bate Inima lui Dumnezeu, pentru a mă face sensibil la patima Sa, iar astfel să merg și eu în căutarea oiței pierdute și văzându-mă, îngerii și sfinții să surâdă. Mai presus de toate vreau să te am pe Tine, Tată, care din vecie mă aștepți, care din vecie te-ai gândit la mine cu iubire; să te bucur pe Tine, Fiule, care ai pătimit pe Cruce; să te fericesc pe Tine, Spirite Sfinte, pentru ca nimeni să nu-și închidă ușa în fața Iubirii Tale. Îți mulțumesc, Doamne Isuse!”

toată seria aici (ca fişiere Word)



One Comment

  1. Ieri am vorbit cu o prietena plecata in Germania care mi-a povestit cu mare placere ca a pornit si ea dupa „oita pierduta” prin azilul de batrani din oras si era fericita ca putea ajuta acolo pe cei loviti de soarta. Prezenta lui Isus prin ajutorul sufletesc primit a adus zambetul si speranta acelor batrani…
    Oita pierduta se poate gasi usor in zilele noastre prin atatea spitale care gem de suflete fara speranta… care s-au pierdut de Isus si continua sa-l astepte… dar sunt prea lovite ca sa-L mai poata cauta singure… Din pacate, aceasta pastoratie din spitale, inchisori sau alte locuri in care omul sufera… se practica foarte putin in lumea de astazi… Oitele noastre pierdute nu mai sunt cautate si salvate… desi gem in asteptarea lor dureroasa…

    E v v i v a …!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *