CFE: Bunul cel mai prețios al CFE este prezența lui Isus

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 27 februarie 2018.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: diac. Mirel-Mihai Demian
Sursa: MisteroGrande.org

Cateheza 152
Bunul cel mai prețios al CFE este prezența lui Isus
Text de bază: Fap 3,1-10

Dragi prieteni,

Ne aflăm din nou, aici, pentru a asculta Cuvântul lui Isus. Am dori ca acest Cuvânt să poată pătrunde în adâncul inimilor noastre. Dorim să îl ascultăm așa cum ne este redat de cartea Faptelor Apostolilor, capitolul 3,1-10:

1 Petru și Ioan urcau la templu pentru rugăciunea de la ceasul al nouălea. 2 Atunci era dus un om, olog din naștere, pe care îl puneau în fiecare zi la poarta templului, numită „Cea Frumoasă”, ca să ceară pomană de la cei care intrau în templu. 3 Văzându-i pe Petru și pe Ioan care aveau [de gând] să intre în templu, el le-a cerut să-i dea de pomană. 4 Petru și-a ațintit privirea asupra lui și, împreună cu Ioan, i-a zis: „Uită-te la noi!” 5 El i-a privit cu atenție, așteptând să primească ceva de la ei. 6 Dar Petru i-a zis: „Argint și aur nu am, însă ceea ce am, aceea îți dau: în numele lui Isus Cristos Nazarineanul, ridică-te și umblă!” 7 Și, prinzându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat. Îndată i s-au întărit picioarele și gleznele 8 și, sărind [în picioare, a început] să umble. A intrat cu ei în templu umblând, sărind și lăudându-l pe Dumnezeu. 9 Tot poporul l-a văzut umblând și lăudându-l pe Dumnezeu 10 și l-au recunoscut: el era acela care ședea la Poarta cea Frumoasă a templului ca să ceară pomană. Au fost cuprinși de teamă și uimire pentru cele ce i se întâmplaseră.

Întâmplarea povestită este una foarte simplă și se încadrează, din punct de vedere temporal, imediat după moartea și Învierea lui Isus. Aceasta pune în evidență puterea credinței și prezența lui Isus împreună cu apostolii, cu discipolii. Am dori să folosim acest fragment biblic tocmai pentru a redescoperi inima, bunul cel mai prețios al CFE – prezența lui Isus. Să încercăm să surprindem această frumusețe.

Chiar și la această întâlnire, în multe Comunități, sunt persoane care participă pentru prima dată. Sau este câte o persoană care, în ciuda faptului că e obișnuită cu întâlnirile, simte întotdeauna dorința înflăcărată de a participa. Sau altă persoană care uneori nu vine, ori încetează să vină pentru o anumită perioadă. Astfel, din afară, CFE ar putea să creeze impresia unei întâlniri parohiale ca toate celelalte. Totuși, există ceva care face ca întâlnirile CFE să se distingă radical de orice alt gen de întrevedere pe care am putea să o avem în diferitele contexte ale vieții noastre.

Ce distinge întâlnirile CFE de toate celelalte? Care este specificul CFE? Ce ne propune CFE? Ce ar putea să se spună la o întâlnire CFE în față atâtor persoane în căutare, în fața lumii obosite? La întâlnirile CFE, am putea să primim răspunsul pe care îl căutăm, din cuvintele lui Petru: „ceea ce am, aceea îți dau: [pe] Isus… Nazarineanul„. El este cel care poate să facă orice miracol. Acesta este darul cel mai prețios, bunul cel mai prețios în cadrul CFE: prezența lui Isus. Ceea ce am, în interiorul CFE, este Isus – și acesta ți-L dau. Astfel, să spunem așa, nu trebuie să contrafacem, vânzând alte „produse” în Comunitate! Nu trebuie să vindem calitățile nimănui în Comunitate! Nu trebuie să vindem cuvântul frumos spus de cineva! Nu trebuie să vindem rezultatele nimănui! Nu trebuie să vindem meritele nimănui în Comunitate!

Avem o singură comoară, un unic tezaur – pe Isus și prezența Sa! Nu este nici o altă bogăție de căutat pentru Comunitatea familială. Oricine caută altceva este pe un drum greșit și îi duce pe un drum greșit și pe alți frați. Cui este aici pentru prima dată, noi am dori să îi spunem: Întâlnește-L pe Isus! Nu avem altceva să îți oferim decât pe Isus! Pe El, faptul de a experimenta prezența Lui în mijlocul nostru. Cel pe care îl avem este Isus! Isus dăruiește multe semne ale prezenței Sale! Am dori să le reamintim, dar repet, sunt semne ale prezenței Sale în mijlocul nostru, nu e Isus însuși!

În primul rând, soții care conduc Comunitatea familială; datorită harului Tainei Căsătoriei, Isus este cu ei. Știu că majoritatea creștinilor căsătoriți nu știu că Isus, prin intermediul Tainei Căsătoriei, și-a legat viața de cea a fiecărui cuplu căsătorit. Chiar dacă nu știu, Isus este – și noi avem garanția că în fiecare cuplu care conduce o Comunitate regăsim prezența lui Isus. Și revin spunând – nu pentru că sunt deosebiți, nu pentru că sunt buni, nu pentru că vorbesc despre Isus, ci pentru că Isus, în mod absolut gratuit, s-a legat de fiecare cuplu căsătorit și rămâne fidel acestei legături. Acesta este primul semn, care nu în zadar se numește Sacramentul Căsătoriei, adică semn al prezenței lui Isus.

Al doilea semn este unitatea, pe care toți suntem chemați să o clădim în fiecare Comunitate familială. Cine nu este în comuniune, cine nu trăiește în iubire față de cei prezenți, e ca și cum nu ar fi acolo. Este o înșelăciune ascunsă deoarece se preface că este prezent cu trupul dar nu este prezent cu inima. Este un prefăcut notoriu: „Sunt aici, dar vă înșel pe toți, pentru că în interiorul meu nu gândesc bine despre acela, despre celălalt… Sunt aici, dar în inima mea am ceva cu unul sau cu altul. Nu o voi spune niciodată… Eu sunt aici! Mă prefac că sunt în comuniune, dar acest lucru nu este adevărat!” Acest fel de om este un prefăcut notoriu! Este o înșelăciune bine pusă la punct care, fiți liniștiți, se poate practica fără ca cineva să își dea seama.

Dar nu faceți acest lucru cu Isus! Prin acest fel de a trăi ne sustragem prezența, din ceea ce ar putea să fie modalitatea prin care Isus acționează în interiorul Comunității și care constă în faptul de a-și vrea binele. Încercați să vă priviți unul pe altul și să vă spuneți: „Eu vă vreau binele! Eu vreau să primesc în inima mea pe fiecare dintre aceste persoane!” Făcând așa, vă veți da seama că intră în voi o pace spirituală, o bucurie spirituală, pe care o dă doar Isus, prezent în mijlocul nostru. Nu căutați pacea celui care și-a pus viața în ordine înainte de a veni în Comunitate, nu căutați pacea celui care spune că le-a pus la punct pe toate. Căutați pacea sufletului! Uitându-vă în jur, întrebați-vă: „Sunt dispus să iubesc cu inima toate aceste persoane care mi-au fost date ca frați și surori întru Isus?” Așa veți găsi pacea! De ce? Pentru că făcând astfel, veți găsi prezența lui Isus! Aceasta este pură Evanghelie: „Unde doi sau trei se unesc în numele Meu, acolo sunt prezent și Eu în mijlocul lor!”

Al treilea semn al prezenței lui Isus este Cuvântul Său. Isus, prezent în mijlocul nostru, vorbește! Isus, prezent în mijlocul nostru, dorește foarte mult să ne vorbească, dorește foarte mult să își îndrepte privirea către fiecare dintre noi. Ați observat cum acel sărac, din fragmentul pe care l-am citit, și-a ațintit privirea asupra lui Petru și Ioan ca și cum ar spune implorând: „Faceți ceva pentru mine!” Gândiți-vă că în acest moment Isus este cel care își ațintește privirea asupra noastră spunând: „Îți dai seama că sunt prezent? Ți-ai dat seama că îți vreau binele? Conștientizezi cadourile pe care ți le-am făcut? Sau poate că nici măcar nu le-ai deschis… Crezi că exiști în această lume datorită faptului că Cineva te-a gândit din veșnicie? Înțelegi că îți pregătesc o locuință veșnică? Realizezi că vreau să îți vorbesc, că vreau să îți stau alături?”

Iată de ce aceste semne ne duc cu gândul la realitatea cea mai profundă a Comunităților familiale: prezența spirituală a lui Isus. Doar așa întrezărim că totul îl are în centru pe Isus. Toți suntem rugați [de Isus] să nu abandonăm calea, să nu o luăm pe arătură. Iată de ce îl lăudăm și îi mulțumim lui Isus la începutul fiecărei întâlniri a Comunității. Prin lauda noastră dorim să spunem: mulțumesc Isuse! Iată de ce îi suntem recunoscători. Ce a făcut Isus pentru mine… Ce am făcut eu pentru Isus. O spun, fără să caut să evidențiez lucruri extraordinare, nu trebuie să povestim despre noi. „Iată cât de bun am fost!” Nu trebuie să povestim lucruri mari ci lucruri de genul: am dat un pahar de apă, am mutat un ghiveci de flori din iubire, din iubire pentru Isus. În timp ce mâncam mi-am ridicat privirea pentru a întâlni privirea soției, a soțului, a fiilor… Iată ce am făcut din iubire pentru Isus.

Nu căutați lucruri mari! Căutați lucrurile mici, deoarece acestea spun ceva despre inima noastră! Desigur, dacă vi se întâmplă lucruri mari spuneți-le și pe acelea. Dar înțelegeți: valoarea faptei este dată de faptul că am făcut lucrurile din inimă nu de greutatea, măreția lucrurilor pe care le povestesc! Isus este centrul a ceea ce noi povestim în legătură cu ce am făcut eu pentru Isus și în legătură cu ceea ce Isus a făcut pentru mine. Iată de ce ascultăm Cuvântul: deoarece prin intermediul său, Isus dorește să ne întâlnească dorește să ne mântuiască. Și spune: „Chiar dacă ai puțină încredere în tine însuți, Eu am multă”.

Iată de ce apoi împărtășim ceea ce Isus ne-a spus! Pentru că toți suntem frați și dorim ca fiecare să îl auzim cum ne vorbește pe limba noastră. Aceasta este frumusețea! Cuvântul pe care îl auziți, fiecare îl primește după felul în care îl rostește, fiecare în funcție de propria poveste [de viață]. Acest cuvânt, care aparent este generic, în realitate atinge inima cuiva datorită unui verset, atinge inima altcuiva asemenea unei mâini suave – cea a lui Isus – care face să răsune diversele coarde în funcție de tonalitățile în care se găsesc diferitele persoane. Noi dorim să fim, în armonie, aceste coarde atinse de Isus, ce fac să se audă frumusețea unui Isus care vorbește fiecăruia dintre noi, în diversitate.

Rugăciunea de mijlocire, rugăciunea pentru fratele din comunitate… „Isuse, privește la acest frate…” Este necesar să ne deschidem tuturor, să ne deschide celor care nu ascultă celor care nu cunosc, să ne deschidem evanghelizării celor care sunt în căutare. Să ne rugăm pentru cei care doresc să moară pentru că nu își mai găsesc sensul vieții. Să ne rugăm pentru cei care nu se roagă, pentru cei care nu vin la biserică. Să ne rugăm pentru cei care, venind la biserică, cred că sunt sfinți datorită faptului că practică ceva și astfel nu conștientizează că nunta [dintre om și Dumnezeu] se face cu inima nu se face cu picioarele.

A se ruga… a se privi reciproc… Nu vă rugați doar pentru necesitățile personale. Deschideți-vă ochi și priviți nevoile comunității, ale țării, ale lumii, ale societății! Faceți-vă inima asemenea celei a lui Dumnezeu, așa cum El ne-o dă de fiecare dată când ne hrănim din Euharistie, de fiecare dată când primim darul Spiritului Sfânt. Astfel ne vom da seama că El este răspunsul, El este prezența… De câte ori am perceput această prezență din cuvintele voastre! Câte miracole am fost nevoit să constat în acești ani! Câte vindecări am fost nevoit să constat! Vindecări ale sufletului…

Dragi frați și surori, n-aș putea să le termin șirul, deoarece fiecare dintre noi a fost atins în diverse situații. Apoi, câteodată, ne este rușine să recunoaștem… dar Isus ne-a atins inima. Dacă cineva vă întreabă: „Ce este Comunitatea familială de evanghelizare?” Înainte de a vedea ce este – nu forțați pe nimeni să vină în Comunitate, pentru că astfel s-ar crede că suntem aici pentru a ne aduna clienți – spuneți doar ceea ce vi s-a întâmplat vouă! Spuneți: „Eu îl întâlnesc pe Isus. Întâlnesc pe cineva. Nu se vede, dar este! Se văd semnele, se văd roadele”. Spuneți ceea ce Isus face cu voi! Spuneți că există o prezență! „Nu am aur, nici argint!” Nu vreau să îți povestesc lucruri frumoase, care să facă o impresie bună! Nu vreau să îți povestesc despre lucruri ieșite din comun. Nu vreau să îți dau aur nici argint – acele lucruri care înșală, darurile care înșală – eu vreau să îți spun despre unicul lucru care există cu adevărat: în numele lui Isus se întâmplă lucruri mari, pe care doar El știe să le facă.

toată seria aici (ca fişiere Word)



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *