CFE: Gelozia divină

Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: diac. Mirel-Mihai Demian
Sursa: MisteroGrande.org

Cateheza 146
Gelozia divină
Text de bază: Mt 5,27-32

Dragi prieteni,

Ascultând Cuvântul Domnului dorim, încă de acum, să evidențiem acest aspect particular: Cuvântul Domnului – nu alte cuvinte, nu alte indicații; ca întotdeauna un Cuvânt îngrijit care trece prin argumentări mai puternice pentru a se face înțeles, pentru a ne atrage la Sine. Să ascultăm acest Cuvânt, pe care îl luăm din Evanghelia lui Matei cap. 5, vers. 27-32:

„27 Ați auzit că s-a spus: «Să nu comiți adulter!». 28 Eu însă vă spun că oricine privește o femeie dorind-o a și comis adulter cu ea în inima lui. 29 Dacă ochiul tău drept te scandalizează, scoate-l și aruncă-l de la tine, căci este mai bine pentru tine să piară unul dintre membrele tale decât să-ți fie aruncat în Gheenă tot trupul! 30 Și dacă mâna dreaptă te scandalizează, taie-o și arunc-o de la tine, pentru că este mai bine pentru tine ca să piară unul dintre membrele tale decât tot trupul tău să ajungă în Gheenă! 31 S-a spus: «Dacă cineva își lasă femeia, să-i dea act de despărțire!» 32 Eu însă vă spun: oricine își lasă femeia, în afară de caz de desfrânare, o face să comită adulter și oricine se căsătorește cu una lăsată comite adulter.”

Este un fragment al Evangheliei care poate să ne surprindă sub anumite aspecte, dar în realitate Isus dorește să ne avertizeze, pe noi, cei care Îl ascultăm, asupra a ceea ce poate să distrugă proiectul începutului, proiect în care persoana trăia plinătatea comuniunii cu Dumnezeu. Vă amintiți acel fragment din Geneză unde Dumnezeu, după ce a făcut bărbatul și femeia, a văzut că a făcut un lucru foarte frumos. Isus Domnul ne avertizează asupra pericolului de a ruina această frumusețe, pentru că bărbatul și femeia pot să își facă rău. Aparent, pot să pară soluții, sau satisfacții; în realitate pot să își facă rău prin orice ar putea să îi îndepărteze unul de altul pe bărbatul și femeia uniți în căsătorie.

Isus sugerează diverse metode: metoda prevenirii acestor lucruri, sugerează respectul pentru femeie, sugerează să fim atenți la modul cum privim, sugerează să fim atenți la dorințe, ar trebui să spunem noi, sugerează modul în care trebuie să ne pregătim, cum să trăim relația cu un bărbat sau cu o femeie. Gândiți-vă cât și cum, în viață, actul cel mai important al vieții unui om este acela al căsătoriei sale, deoarece de acesta depinde fericirea sa. Din păcate, acest act cel mai important, uneori, este cel mai puțin pregătit. Suntem mult mai pregătiți pentru o profesie și mai puțin pregătiți pentru a trăi nunta, pentru a trăi căsătoria.

Această atenție pe care Isus o acordă raportului de unitate dintre bărbat și femeie, pentru a-l readuce la frumusețea originară – precum era la început – nu își găsește finalitatea în el însuși, deoarece noi știm că în raportul dintre bărbat și femeie este descris și raportul omului cu Dumnezeu. Să reluăm acel discurs pe care vi l-am făcut de atâtea ori: „Bărbatul și femeia, chip și asemănare”. În relația dintre bărbat și femeie descopăr ceva din frumusețea lui Dumnezeu. În relația dintre bărbat și femeie descopăr ceva din raportul lui Dumnezeu cu umanitatea, din raportul lui Dumnezeu cu mine. Este un Dumnezeu al iubirii care se căsătorește cu mine pentru a mă face capabil să mă căsătoresc. Mă face să experimentez căsătoria pentru a mă face capabil să descopăr nunta cu El, mă ajută să vorbesc limbajul iubirii, pentru a mă face capabil să înțeleg că sunt capabil de un limbaj al iubirii de o înaltă calitate, de o foarte înaltă calitate, asemenea Lui.

Este un Dumnezeu care, în timp ce mă provoacă să experimentez iubirea pe acest pământ – voi, pe calea căsătoriei, ca și pe calea de a fi singur, ca și pe calea văduviei sau pe calea de a fi separat – în timp ce mă face să urmez această cale mă face capabil să înțeleg că sunt chemat la nuntă, la nunta deplină, pentru ca nimeni dintre cei chemați să se căsătorească să nu rămână necăsătorit în viața eternă, pentru că toți suntem chemați la nunta cu Dumnezeu. Atunci faptul de a ne educa Isus pentru a trăi bine căsătoria, a trăi în sacrificiu, în oboseală, e pentru că ne cheamă la această nuntă sublimă cu El.

Astfel putem să spunem că atunci când Isus ne sugerează atenția la respect, la dorințe, la privire pentru a fi fideli raportului, e ca și cum ne-ar spune: „Tu, ești fidel raportului cu Mine? Tu te gândești cu adevărat la Mine? Te simți cu adevărat legat de Mine?” Pentru a exemplifica cu un aspect din ambientul căsătoriei, e ca și cum un bărbat și o femeie merg la plimbare îmbrățișați, pentru a-și mărturisi la infinit iubirea, și e de ajuns să treacă o altă femeie pentru ca bărbatul să se uite înapoi pentru a o privi, ațintindu-și privirea asupra ei, sau e de ajuns să treacă un alt bărbat, pentru ca soția să privească înapoi. Chiar dacă sunt îmbrățișați, unul sau altul ar putea să fie distras de alte persoane sau să fie atras de alte lucruri. Așa e și cu Domnul. Există riscul ca El să ne dăruiască îmbrățișarea infinită iar noi să rămânem dezlipiți de El. Suntem îmbrățișați de El.

Să ne gândim că acum ascultăm cuvântul Său și afirmăm că e cuvântul Său, ne afirmăm credința, afirmăm că e frumos cuvântul Său, că ne îmbrățișăm… Gândiți-vă la Euharistie, la momentul în care ne împărtășim, cât și cum Îl îmbrățișăm pe Isus… Îl îmbrățișăm pe Isus și privim în altă parte. Punem în scenă dansul iubirii împreună cu Isus, dar inima noastră, privirea noastră este atrasă de alte lucruri sau persoane. Îl îmbrățișez puternic pe Isus dar mă gândesc la treburile mele. Este ca și cum un bărbat, în timp ce face dragoste, s-ar gândi la o altă femeie mai curând decât la soția pe care o are în brațe. De cât ori și noi Îl îmbrățișăm puternic pe Isus dar dorința noastră, inima noastră este în altă parte. Iată de ce Isus ne invită să-L iubim din toată inima, cu toată mintea și cu toate puterile.

Iată de ce, în interiorul raportului dintre bărbat și femeie, trebuie să știm să descoperim modul în care Dumnezeu ne cheamă și ne iubește cu o iubire geloasă. Ne iubește cu o iubire care nu dorește distrageri, distanțe, ci dorește unitate. În timp ce sugerează raportului dintre bărbat și femeie atenție la respect, atenție la priviri, atenție la dorințe, atenție la modul în care vă comportați, e ca și cum v-ar provoca să vă întrebați: „Oare cum este raportul dintre noi doi? Tu mă iubești cu adevărat? Mă iubești din toată inima? Atunci când Mă îmbrățișezi în Euharistie, ai cu adevărat intenția să te unești cu Mine, să îți construiești viața alături de mine, sau sunt doar un ingredient al zilei tale? Așa cum pui sare pentru a găti ceva, așa pui și puțin Isus Cristos în ziua ta!? Sunt cu adevărat Mirele?”

Observați că atunci când descoperim – atenție că aici e frumusețea – când descoperim puterea fidelității lui Dumnezeu în iubirea pe care ne-o poartă… totul se schimbă. Încercați să vă gândiți de câte ori privim înapoi, de câte ori, îmbrățișându-L, privim în altă parte, de câte ori, împărtășindu-ne, ne lăsăm purtați de gânduri în altă parte și totuși El continuă să ne iubească, El continuă să ne iubească cu o fidelitate absolută. Noi nu L-am trădat doar o singură dată; din păcate, L-am trădat de șaptezeci de ori câte șapte, și totuși El continuă să ne iubească cu o fidelitate absolută, deoarece este un Dumnezeu gelos care nu dorește să ne piardă, indiferent cât ar pierde. „Du-te chiar și cu prostituatele dar Eu nu te voi pierde, Eu nu te voi lăsa!”

Dacă Îl descopăr pe acest Isus, pe acest Dumnezeu fidel, acest Dumnezeu care iubește în acest fel, acest Dumnezeu care e atât de gelos în ceea ce privește iubirea, atunci voi găsi izvorul pentru a iubi și viața mea de cuplu, a iubi în cuplu… Mă gândesc la câți dintre voi nu sunt căsătoriți, sau sunt văduvi, sau sunt singuri; vă îndemn să continuați să vă folosiți inima pentru a iubi, pentru că toți suntem chemați să iubim, nu doar cine este căsătorit, pentru că este chemat să iubească un bărbat sau o femeie, ci toți suntem chemați să iubim. Atunci vom descoperi că vom învăța de la această gelozie divină, de la această măreție a iubirii divine, vom învăța să fim fideli iubirilor noastre concrete de toate zilele, iubirii tuturor persoanelor pe care le întâlnim.

Descoperiți care este legătura între iubirea lui Dumnezeu și iubirea aproapelui? Nu se pot separa, deoarece care este izvorul iubirii? Este iubirea lui Dumnezeu! Noi nu suntem chemați doar să fim persoane educate, bune cu toți, ci suntem chemați să contemplăm frumusețea unei iubiri a lui Dumnezeu atât de mari, de extraordinare și care mă copleșește atât de mult, încât se unește cu mine definitiv, în ciuda trădărilor mele, încât bucurându-mă de această iubire devin capabil să o împărtășesc și să o trăiesc cu alții.

Isus Domnul să continue să ne atragă la Sine, El, eternul îndrăgostit, care în continuu ne propune noi căi și noi abilități pentru a ne atrage la Sine. Încercați să vă gândiți de câte ori Domnul a găsit moduri subtile și delicate pentru a ne atrage la Sine, pentru a ne provoca să ascultăm un oarecare cuvânt al Său, pentru a ne provoca să simțim o oarecare tresărire a iubirii Sale. Încă o dată, în fața acestui Isus, nu putem decât să mulțumim, să-L lăudăm pe Domnul, cu certitudinea că El dorește să ne conducă la o iubirea din ce în ce mai mare, o iubire care, odată cu moartea, ne va deschide în totalitate către iubirea infinită.

toată seria aici (ca fişiere Word)



Posted in Spiritualitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *