CFE: Pacea divină se naște din Iubire

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 10 noiembrie 2017.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: diac. Mirel-Mihai Demian
Sursa: MisteroGrande.org

Cateheza 143
Pacea divină se naște din Iubire
Text de bază: In 14,18-31

Dragi prieteni,

Vocea lui Isus devine din ce în ce mai prețioasă în măsura în care Îl căutăm cu adevărat, în inimă, Îl căutăm pe El și pe nimeni altcineva. Chiar în acest moment, dacă inima noastră este cuprinsă de nenumărate preocupări, e ușor ca din Cuvântul lui Isus să percepem doar un mic procentaj: 5%, 10%, 20%. Dar dacă inima noastră îl caută pe El, atunci ne dăm seama că aceste cuvinte se sculptează în inima noastră așa cum se sculptează într-o piatră, rămâne semnul, un semn nealterat. Să ascultăm Cuvântul lui Isus așa cum putem să îl urmărim din Evanghelia după Ioan cap. 14, vers. 18-31:

Isus Cristos

Isus Cristos

18 „Nu vă voi lăsa orfani. Voi veni la voi. 19 Încă puțin și lumea nu mă va mai vedea. Voi, însă, mă veți vedea; pentru că Eu trăiesc, veți trăi și voi. 20 În ziua aceea, veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, iar voi în Mine și Eu în voi. 21 Cine are poruncile Mele și le păzește, acela mă iubește, iar cine mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu și Eu îl voi iubi și mă voi revela Lui”. 22 Iuda, nu Iscarioteanul, i-a zis: „Doamne, cum se face că ai să ni te revelezi nouă, și nu lumii?”. 23 Isus a răspuns și i-a zis: „Dacă cineva mă iubește, va păzi cuvântul Meu; Tatăl Meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face locuință la el. 24 Cine nu mă iubește nu păzește cuvintele Mele, iar cuvântul pe care îl ascultați nu este al Meu, ci al Tatălui care m-a trimis. 25 V-am spus acestea cât timp mai rămân cu voi. 26 Dar Mângâietorul, Spiritul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele Meu, vă va învăța toate și vă va aminti toate câte vi le-am spus Eu. 27 Pace vă las vouă, pacea Mea v-o dau vouă. Eu nu v-o dau așa cum o dă lumea. Să nu se tulbure inima voastră, nici să nu se teamă! 28 Ați auzit că v-am spus: ‘Mă duc și voi veni la voi’. Dacă m-ați iubi, v-ați bucura că mă duc la Tatăl pentru că Tatăl este mai mare decât Mine. 29 V-am spus-o acum, înainte de a se întâmpla, ca, atunci când se va întâmpla, să credeți. 30 Nu voi mai vorbi mult cu voi, pentru că vine conducătorul lumii, dar nu are nicio putere asupra Mea. 31 Însă lumea trebuie să știe că îl iubesc pe Tatăl și că fac așa cum mi-a poruncit Tatăl.”

Este o Evanghelie, un Cuvânt atât de bogat, atât de dens, încât ar merita să ne oprim asupra fiecărui rând pe care tocmai l-am ascultat. Ne vom opri, ca întotdeauna, doar la un aspect. „… Pacea Mea v-o dau vouă. Eu nu v-o dau așa cum o dă lumea…, pacea Mea v-o dau vouă„. Dar care este pacea lui Isus, pacea Sa? Putem să deducem din ultimul rând, unde vedem legătura: „Însă lumea trebuie să știe că îl iubesc pe Tatăl” că sunt totdeauna una cu El, voi știți că sunt în Tatăl și fac totdeauna ceea ce Tatăl îmi spune, Eu și Tatăl suntem una. În toată această pericopă evanghelică se vede sintonia perfectă de iubire între Isus și Tatăl: „Eu și Tatăl una suntem…, pacea Mea v-o dau vouă. Însă lumea trebuie să știe că îl iubesc pe Tatăl„.

Legătura este deci între pace și iubirea pe care Isus o are pentru Tatăl și iubirea pe care Tatăl o are pentru Isus. El dă acea pace care izvorăște din această iubire pe care El o trăiește. De aceea, putem să spunem că iubirea infinită este pace infinită, respirația sufletului, zbor fără obstacole, putere fără a se forța și fără oboseală. Isus ne dă această pace: pacea pe care El o trăiește în virtutea faptului că este cufundat într-o iubire reciprocă infinită cu Tatăl. Ne dăruiește această pace, aceea care se naște din iubirea Sa și pe care putem să o trăim înlăuntrul nostru.

Sub anumite aspecte chiar și noi, în anumite momente, experimentăm acest tip de pace. Gândiți-vă la îmbrățișarea dintre logodnic și logodnică: ce fel de sens al păcii împărtășesc. Chiar dacă provine dintr-un context de suferință, de dificultăți, de obstacole, îmbrățișarea intensă dintre logodnic și logodnică ne face să percepem o calitate a păcii care se naște, izvorăște din iubire. Să ne gândim la îmbrățișarea plină de pace dintre soț și soție în anumite momente de dificultate, sau după anumite discuții, sau îmbrățișarea plină de pace după o zi frumoasă trăită împreună… e o îmbrățișare care face să izvorască pace, generează pace, face în așa fel încât să se perceapă pacea care nu are conotațiile acestei lumi și modul de gândire al acesteia. Este o altă pace; este pacea care izvorăște din iubire.

Gândiți-vă la un copil disperat care suspină nevăzându-și tatăl sau mama… și care cum se întoarce în brațele mamei sau ale tatălui se liniștește. Este pacea celui care este în siguranță, a celui care este iubit, este pacea celui care își îmbrățișează mama, aceasta este imaginea care ne arată cum trebui să trăim această pace. În Psalm citim: „Ca un copil înțărcat în brațele mamei sale așa e sufletul meu”. Iubirea ca izvor al păcii: Isus ne dăruiește această pace, aceea pe care El o trăiește înlăuntrul iubirii reciproce cu Tatăl. Este pacea lui Isus care se abandonează în mod total Tatălui și care simte iubirea Tatălui.

Iată de ce repetă chiar și în această pericopă evanghelică: nu vă preocupați, nu vă tulburați, să nu vă fie inima tulburată, să nu vă fie teamă, deoarece această pace merge dincolo de toate catastrofele, merge dincolo de cele mai dureroase suferințe… este o îmbrățișare care dă siguranță. Când mă simt în situațiile vieții îmbrățișat așa de iubire, când mă simt cu adevărat abandonat iubirii? Sunt momente de suferință, de bucurie, de supărare, de greutăți în care m-am abandonat iubirii; am certitudinea iubirii, simt că nici măcar un fir de păr nu-mi poate fi atins fără voia Tatălui.

Auziți ce diferență există între pacea noastră și pacea pe care ne-o dă Isus: „Eu nu v-o dau așa cum o dă lumea… pacea Mea v-o dau vouă… pacea Mea„. Genul de pace pe care îl trăiesc eu, care izvorăște din iubire. În timp ce, dacă observați, pentru noi pacea înseamnă nonbeligeranță, a nu ataca – sau un sens mai aproape de noi, pacea înseamnă a nu avea probleme. „Gata, sunt sătul de probleme, sunt sătul de probleme! Este posibil ca de fiecare dată când mă întorc acasă de la lucru să apară o nouă problemă? Nu mai vreau probleme, sunt sătul de probleme!” sau „Nu vreau să fiu deranjat, lăsați-mă în pace! Vreau puțină pace! Gata cu tensiunile!” Cât de departe suntem!

Observați această subtilitate: pacea pe care noi o dorim este o pace a singurătății. „Lăsați-mă în pace! Lăsați-mă liniștit! Nu mă deranjați! Nu mă atacați! Nu îmi creați probleme! Lăsați-mă în pace!” Este o pace a singurătății! În Dumnezeu este pacea unității în Treime, este pacea iubirii, este pacea ospitalității… ce diferență! Isus ne dăruiește această pace: „Tatăl este în Mine și Eu în voi. Dacă cineva mă iubește, Eu și Tatăl vom veni la el și îl vom iubi. Cui mă iubește mă voi face cunoscut: cui mă iubește îi voi face cunoscută pacea Mea…” – lucru pe care deja l-ați experimentat mulți dintre voi… după un „Seminar de viață nouă” sau după o convertire sau după o perioadă de creștere spirituală, când vă dați seama că problemele voastre nu s-au schimbat dar voi începeți să aveți pacea lăuntrică.

Dificultățile nu lipsesc, dar înlăuntrul vostru sunteți în pace: „Cui mă iubește, la cine se simte iubit Eu mă voi face cunoscut, îi arăt pacea Mea„. Acum înțelegeți că Isus ne invită să le dăruim altora pacea Sa. Să ne dăruim reciproc acest fel de pace: pacea iubirii, pacea care se naște în relație. În același fel în care soțul îi comunică soției o problemă, îi poate comunica și puțină seninătate, și nu agresiune – prin modul în care îi expunem o problemă soției sau soțului pe care îl întâlnim când se întoarce acasă. Eu ce fel de pace îi dăruiesc soțului? Îl las în pace, evit discuții, sau dăruiesc iubirea păcii, sau dăruiesc iubirea care generează pace? Părinților mei cel fel de pace le dăruiesc? Nu le fac probleme sau le dăruiesc iubirea care generează pacea?

Vecinilor mei, eu care sunt singur, eu care sunt văduv sau văduvă, eu care trăiesc o viață pe cont propriu, ce fel de pace dăruiesc celui pe care îl întâlnesc? Dăruiesc pacea celui care lasă în pace, a celui care nu creează probleme, sau dăruiesc iubire care generează pace? Așa ar trebui să facem cu toți cei pe care îi vom întâlni! Așa s-ar vedea diferența dintre cei care, în Comunitățile familiale, îl întâlnesc pe Isus care dă pacea Sa. Chiar în acest moment, la această întâlnire la care ascultăm Cuvântul Său, care ne predispune să gustăm, să fim dispuși să dăruim și să primim pacea Sa, pacea care e garanția iubirii, garanția apropierii: „Eu sunt cu tine în toate zilele, toată ziua„.

Și acum două ultime îndemnuri simple. Observați cum se naște pacea care ne este dată în Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie: „Pace tuturor!” Când ne este dată această pace? Înainte ca Agnețul să fie frânt deasupra potirului… această Pâine frântă, această Pâine dăruită, această iubire care atinge culmea dăruirii: „Luați și mâncați…” Este pacea celui care dăruiește totul, a celui care iubește până la capăt… această pace. Iubirea care generează pace nu este o iubire a liniștii, a lipsei problemelor, o iubire asemenea unei trestii bătute de vânt… Iubirea care dăruiește pace trăiește atât de intens greutățile până la a ști să dăruiască o pace generată de marea Iubire; pacea liniștii este fiica unei iubiri mici, mici, mici. Pacea care nu creează probleme este fiica unei foarte puține iubiri și câteodată a non-iubirii. Coabitarea pașnică nu este rodul iubirii pașnice, al iubirii care bucură statul împreună.

Cealaltă expresie care ne consolează și ne dă putere o găsim în versetele 25-26: „V-am spus acestea cât timp mai rămân cu voi. Dar Mângâietorul, Spiritul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele Meu, vă va învăța toate și vă va aminti toate câte vi le-am spus Eu„. Să-l lăsăm pe Spiritul Sfânt care e Iubire să ne explice ce vrea să însemne „pace”, pacea care se naște din iubire, iubirea care generează pacea. Și acum între voi oferiți-vă pace, amintiți-vă ce salut folosea Sfântul Francisc atunci când întâlnea pe cineva, chiar și pe dușmanii săi, și care este salutul care continuă să fie folosit în toate Ordinele franciscane – vi-l aduceți aminte? Pace și bine, pace și bine… este pacea care izvorăște din iubire! Să încercăm să ne spunem pace dar să o spunem din toată inima care iubește!

toată seria aici (ca fişiere Word)



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *