CFE: Să aveți în voi acea atitudine care este în Cristos Isus

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 20 iunie 2017.
Partea 137 din 139 din seria Comunităţi familiale de evanghelizare.
Print Friendly

Autor: pr. Paolo Troiani
Traducere: pr. Mihai Vătămănelu OFMConv.
Sursa: MisteroGrande.org

Cateheza 137
Să aveți în voi acea atitudine care este în Cristos Isus
Text de bază: Fil 2,1-11

Dragi frați,

Ne apropiem de încheierea unui scurt drum în care am fost însoțiți de Scrisoarea Sf. Apostol Pavel către Filipeni. Fiecare scrisoare a fost scrisă unei comunități foarte concrete de bărbați și femei, care îl urmau pe Isus, dar nu erau perfecți. Așa și comunitatea din Filipi traversa momente grele. Spiritul de rivalitate și căutarea cu vanitate a gloriei pur lumești sunt cauzele cele mai frecvente ale diviziunilor care îndurerează comunitatea. Remediul împotriva acestor vicii nu constă într-un apel generic la o purtare bună. Sf. Pavel propune o răsturnare radicală a situației. Este vorba de a-i considera pe ceilalți întotdeauna superiori sieși, mai buni, mai inteligenți, mai înțelepți, mai vrednici de stimă.

Sf. Paul

Sf. Paul

Același Sf. Pavel va spune în Scrisoarea către Romani: „luați-vă la întrecere în a vă stima reciproc”. Prudența umană și bunul simț al celor care sunt departe de credință judecă acest comportament drept nebun și de neluat în considerare, aproape ineficace, prostesc, însă acestora le scapă din vedere legea fundamentală care guvernează înțelepciunea celor credincioși, care nu caută fiecare propriul interes, așa cum pare evident în mentalitatea acestei lumi, ci mai degrabă binele celuilalt.

Să ascultăm acum o parte a scrisorii către Filipeni; nu e încheierea, ci am lăsat acest fragment la terminarea parcursului nostru pentru că ne orientează înspre Jertfa lui Cristos, înspre meditarea crucii și a învierii.

Din Scrisoarea Sf. Apostol Pavel către Filipeni:

1 Deci dacă este o încurajare în Cristos, dacă este o stimulare a iubirii, dacă este o comuniune în duh, dacă este o simțire și îndurare, 2 faceți-mi bucuria deplină: să gândiți la fel, să aveți aceeași iubire, aceeași simțire, un singur cuget. 3 Să nu faceți nimic din duh de ceartă sau din laudă deșartă, ci, cu umilință, fiecare să-l considere pe celălalt mai presus de sine, 4 fără ca cineva dintre voi să caute numai ale sale, ci și ale altora.

Imn cristologic

5 Să aveți în voi acea atitudine care este în Cristos Isus. 6 El, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu egalitatea sa cu Dumnezeu, 7 ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, după felul lui de a fi, a fost socotit ca un om. 8 S-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte, și încă moartea pe cruce. 9 Pentru aceasta și Dumnezeu l-a înălțat și i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume, 10 pentru ca în numele lui Isus să se plece tot genunchiul: al celor din ceruri, al celor de pe pământ și al celor de dedesubt, 11 și orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl.

„Să aveți în voi acea atitudine care este în Cristos Isus”, spune Sf. Pavel. Dar care era atitudinea lui Isus? O putem descoperi în acest imn liturgic pe care tocmai l-am citit și care se folosea deja în primele comunități creștine și pe care Sf. Pavel îl propune în scrisoarea sa. În acest imn pare că se află răspunsul la întrebarea adresată primilor creștini: „De ce vă comportați astfel, cine este punctul vostru de referință, cine e cel căruia voi îi oferiți întreaga voastră iubire?” Și răspunsul lor era: „Isus Cristos, care este Domnul!” Cum se poate afirma aceasta?

Să încercăm să parcurgem din nou imnul, pentru a înțelege puțin de ce Isus este Domnul. În imn descoperim un fel de sinteză a vieții lui Isus, pentru că în formă poetică și de rugăciune ne este relatată istoria lui Isus, cum s-a înjosit, trebuie să spunem, de la întrupare până la cruce și cum a fost înălțat de la cruce până la tronul lui Dumnezeu. Primii creștini, rugându-se cu acest imn, nu transmiteau doar un fapt, nu povesteau doar istoria lui Isus, a celui care a fost Dumnezeu întrupat, ci vesteau care este modalitatea de a acționa a lui Dumnezeu, de a gândi, de a simți în profunzime a lui Dumnezeu, aceea de a se face dar pentru a permite persoanei umane să cunoască identitatea sa de fiu al lui Dumnezeu; aproape contrariul a ceea ce s-a întâmplat în istoria lui Adam.

Istoria lui Isus este de fapt inversul istoriei lui Adam. Pe de o parte un simplu om, Adam, care încearcă să se înalțe până la Dumnezeu, aproape pentru a-i răpi tainele; pe de altă parte Fiul lui Dumnezeu care, cu umilință, coboară între oameni despuindu-se de privilegiile Sale. Pe de o parte, așadar, aroganța, pe de alta, darul. Dacă acesta este Dumnezeul lui Isus Cristos, pe care Sf. Pavel ni-l face cunoscut, iată prin urmare că Dumnezeu nu mai este Dumnezeul puterilor căruia i se ruga și Sf. Pavel ca un bun evreu, ci Dumnezeu care se manifestă în slăbiciunea Fiului Său care a dorit devină slab, umil, să se micșoreze, să devină slujitor pentru a ajunge și la cei mai neajutorați dintre oameni. Și odată ce s-a înjosit atât de mult, conduce cu sine, prin învierea Sa, înaintea chipului Tatălui, pe orice om. Dintr-o dată putem și noi înțelege iubirea lui Isus pentru noi, pentru că s-a întrupat, și iubirea pentru Tatăl pentru că i s-a supus cu iubire. Dar putem înțelege și iubirea Tatălui. Într-adevăr, Domnul ne spune: „de aceea Dumnezeu l-a înălțat”.

Ultimul act al istoriei lui Cristos e preamărirea și nu crucea Sa, moartea Sa. Glorificarea Sa, pentru că este așezat de Dumnezeu alături de sine, în mărire. Spune într-adevăr textul: „spre gloria lui Dumnezeu Tatăl”, ceea ce înseamnă că Dumnezeu ni se revelează nouă ca Dumnezeu, adică cel care are în mână istoria, pentru ca noi, ființe omenești, să ne putem minuna și să putem înălța lui Dumnezeu imnuri de laudă și de mulțumire, pentru câte a înfăptuit în Isus și câte va putea înfăptui în orice persoană, cu condiția să se arate smerită în Isus și ca Isus. A spus Isus într-adevăr: „Cine se înjosește va fi înălțat”. Și de aceea, înspre acest Isus suntem și noi invitați să privim, să privim la El cu o privire rugătoare, dacă se poate spune așa.

Încercând să mă așez în starea de spirit a Sf. Pavel, în condiția sa de încarcerat din iubire față de Cristos, cred că putem să-l auzim adresându-se alor săi în termeni foarte preciși. Privitor la gândire îi dăm cuvântul Sf. Pavel. Reflectați așezați în genunchi înaintea răstignitului și meditați, contemplați, cine e Isus? Privește, meditează: El, care era Dumnezeu, putea să rămână acolo în cer, se găsea ca și în palatul Său; în schimb s-a despuiat, s-a golit de tot ceea ce avea mai prețios ca titlu legitim de onoare, și aceasta a făcut-o pentru tine. Pentru tine s-a coborât, a devenit om asemenea ție, asemenea mie, dar nu un om adevărat oarecare, ci omul care se face slujitor și se apleacă până la a atinge mizeriile, fragilitățile, umilirile cele mai mari, unghiurile cele mai îndepărtate, cele mai ascunse, cele mai adânci în care o persoană umană e ca și zdrobită, înrobită. Și a făcut aceasta pentru a deveni aproapele fiecăruia în parte, solidar cu fiecare. Și acestea toate le-a făcut pentru tine, din iubire pură față de tine și din iubire față de Tatăl căruia i s-a supus. Tocmai pentru că s-a golit astfel pe sine, dăruindu-se ție și Tatălui până la moartea pe cruce, Tatăl, de pe acea cruce, care avea tot gustul și semnul înfrângerii, al falimentului Său, l-a înălțat, l-a pus lângă Sine în gloria Sa.

Prin urmare, Sf. Pavel pare că ne spune: „De ce vă mai certați încă, de ce priviți strâmb, de ce căutați să scăpați de angajamente, de ce vă blocați în oazele private ale intereselor voastre, în paradisurile artificiale, ușuratice și mizere ale plăcerilor voastre? Priviți la Cristos, priviți la El, însușiți-vă atitudinea Sa”. Să aveți în voi acea atitudine care este în Cristos Isus”.

Să primim atunci aceste cuvinte și ca pe o urare, trăind viața spirituală ca pe o privire îndreptată mereu spre El, și astfel să putem experimenta cuvintele Psalmului 33 care spune: „Priviți la El și veți fi luminați și fețele voastre nu vor avea de ce să se rușineze”!

toată seria aici (ca fişiere Word)



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *