CFE: Isus vrea să ajungă la noi: să-L ascultăm

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 29 iunie 2017.
Partea 138 din 139 din seria Comunităţi familiale de evanghelizare.
Print Friendly

Autor: pr. Paolo Troiani
Traducere: pr. Mihai Vătămănelu OFMConv.
Sursa: MisteroGrande.org

Cateheza 138
Isus vrea să ajungă la noi: să-L ascultăm
Text de bază: Mc 16, 9-15

Dragi prieteni,

Iată-ne din nou reuniți pentru a asculta Cuvântul lui Isus. Ar trebui să rămânem și noi, ca apostolii și discipolii, surprinși văzându-L. După înviere se află în mijlocul nostru. Ei sunt surprinși să-L audă vorbind, tonul vocii Sale este cel de dinainte, cel al zilelor precedente, din săptămâna patimilor. Inima Sa e de o capacitate de acoperire unică, cuvintele Sale fascinează. Cu acest spirit ne dorim să-L ascultăm și pentru că El are o voință hotărâtă de a ajunge la noi, voința de a ajunge la toți, să-L ascultăm!

Luăm Evanghelia de la Evanghelistul Marcu, cap. 16, vers. 9-15:

După Înviere

După Înviere

9 După ce a înviat, în dimineața primei zile a săptămânii, [Isus] i-a apărut mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese șapte diavoli. 10 Ea a plecat și a povestit celor care fuseseră cu El, care acum se tânguiau și plângeau. 11 Dar, când au auzit că trăiește și că a fost văzut de ea, ei n-au crezut-o. 12 După acestea, a apărut altor doi dintre ei, sub o altă înfățișare, în timp ce mergeau la câmp, 13 iar ei s-au întors și au povestit celorlalți, însă nu i-au crezut nici pe aceștia. 14 În sfârșit, a apărut și celor unsprezece, pe când stăteau la masă, și i-a dojenit pentru necredința și împietrirea inimii lor pentru că nu i-au crezut pe cei care l-au văzut înviat din morți.15 Apoi le-a spus: „Mergeți în toată lumea și predicați Evanghelia la toată făptura.

Este evident din acest pasaj evanghelic că Isus vrea să ajungă la toți. I-a apărut Mariei Magdalena, dar vrea ca imediat recunoașterea prezenței Sale ca înviat să ajungă la ceilalți. Vrea să ajungă la toți vestea noutății, a învierii, a vieții noi. Și vedem repetându-se în această Evanghelie expresia: „Ea a plecat și a povestit celor care fuseseră cu El care acum se tânguiau și plângeau”. Da, pentru că Isus știe când suntem rătăciți, când suntem dezamăgiți, deprimați, când viața nu ne mai rezervă răspunsuri, Isus știe și trimite pe cineva.

Apoi la vers. 13: „iar ei s-au întors și au povestit celorlalți” – vedem cum Isus dorește să ajungă la toți vestea învierii Sale. Isus vrea deci să ajungă și la mine, la inima mea, până în profunzime, vestea învierii. Însă aceasta ne pune într-o stare de atenție la semnele, la prezențele care ne vestesc învierea, pentru că poate fi foarte puternică voința lui Isus, foarte hotărâtă voința Lui de a ajunge la noi, dar dacă noi nu primim semnele, nu primim vestirea, nu primim prezențele care vin să ne ofere această noutate, atunci apare riscul de a nu crede.

Și aici, dragi prieteni, atingem inima credinței noastre. Credința noastră se bazează pe învierea lui Isus; elementul central al întregii realități creștine este: Isus e viu, Isus a înviat. Aceasta e perla prețioasă, acesta este fundamentul credinței. Însuși Pavel spune: „Dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este credința noastră!” Isus înviat este noutatea. Deci voința noastră de a ne dedica nu poate niciodată să facă abstracție de credința în Isus înviat, de faptul că Isus e în mijlocul nostru.

Ascultați ce se întâmplă în Evanghelie, la vers. 11: „Dar când au auzit că trăiește și că a fost văzut de ea, ei n-au crezut-o.” Ei n-au crezut-o… La vers. 13: „iar ei s-au întors și au povestit celorlalți, însă nu i-au crezut nici pe aceștia.” Și apoi, la vers. 14: Isus i-a dojenit pentru necredința lor. Isus e viu și se face cunoscut și întâlnit, lucrul acesta e sigur. Se face cunoscut și întâlnit înainte de toate prin semnele clare pe care ni le-a lăsat, sunt semne fără echivoc: Euharistia și Cuvântul Său – aceste două elemente sunt indiscutabile. Vrei să-L întâlnești pe Isus înviat? Mergi, privește Euharistia! Vrei să-L auzi vorbind pe Isus înviat? Deschide acel Cuvânt care ți-a fost dat, Biblia!

Însă Isus a mai dat și alte semne în care și de care a legat prezența Sa. E ca și când ar spune: „Dacă mă căutați aici mă găsiți mereu!” De exemplu, a legat prezența Sa de preot: „Cine vă ascultă pe voi, pe Mine mă ascultă”! Gândiți-vă când îi încredințează lui Petru misiunea de a păstori turma Sa: aici este o prezență, a lui Isus. Și știm din timpurile trecute cât a fost de puternică această credință în prezența lui Isus. Ne gândim la salutul care îi este adresat preotului: „Lăudat să fie Isus Cristos!”, și nu pentru că preotul trebuie considerat măreț, pentru că înaintea acestui salut este doar motiv de a se umili, văzând cât și ce fel de distanță este între Isus-Păstorul și realitatea umană a unui preot, dar ține de creștin să creadă că Isus și-a legat prezența Sa de figura Episcopului, a preotului.

Și mai există o altă prezență garantată de Isus, și anume prezența în viața soților. Isus și-a unit viața Sa, prezența Sa de cea a oricărui cuplu de soți. Aș vrea să vă provoc și să văd câți dintre voi cred că Isus e viu și prezent într-un cuplu de soți. Sf. Francisc Xaveriu se apleca în fața oricărui cuplu de soți pentru a-i aduce cinstire lui Isus prezent în fiecare cuplu. Întrebarea se adresează înainte de toate soților: voi credeți că Isus și-a legat prezența Sa de voi doi, de relația voastră și deci stă cu voi? Cei care nu sunt căsătoriți, cred în această prezență? Preoți și surori, credeți în această prezență? Și acesta este un semn prin care Isus se manifestă.

Știm apoi că sunt și alte semne prin care Isus se manifestă, și anume în unitatea dintre noi. „Unde doi sau trei se adună în numele Meu sunt prezent și Eu în mijlocul lor”. Să cauți această prezență, să te bucuri de această prezență. Și aici iese în evidență experiența Comunităților Familiale, se pleacă de la faptul că ne încredem, știm că în acel cuplu responsabil e prezent Isus. Să nu mă uit la faptul că sunt frumoși ori urâți, îmi place ori nu cuplul meu responsabil, ar putea face așa, ar putea să nu facă așa… Noi ne bazăm pe certitudinea sacramentală că Isus e prezent, iar soții, cuplul responsabil, se dedică faptului de a reînsufleți credința lor în aceasta. Comunitatea Familială își are fundamentul în prezența lui Isus, garantată de Sacramentul Căsătoriei.

Prezența lui Isus reiese și din unitatea între diferitele persoane care compun Comunitatea: „Unde doi sau trei se adună în numele Meu sunt prezent și Eu în mijlocul lor”. Și astfel întreg parcursul Comunității Familiale e un mod de a sublinia această prezență a lui Isus, a o trăi astfel. Laudă și preamărire Ție, Doamne Isuse, pentru prezența Ta, îți mulțumim! Salutăm, Doamne Isuse, prezența Ta în mijlocul nostru! Suntem fericiți că ne-ai oferit garanția prezenței Tale în mijlocul nostru atunci când suntem adunați! Îți mulțumim că ai vrut să unești prezența Ta de un cuplu de soți, laudă ție, Doamne, îți mulțumesc ție, Doamne pentru aceasta! E aici pentru a-i descoperi prezența!

Prin urmare, să nu fie formale aceste rugăciuni de laudă repetate, desigur, pentru mii de motive: e aici cu prezența Sa! Nu putem saluta o persoană care este în casă privind afară pe fereastră. La fel, dacă Isus e acolo, în acea Comunitate, să îl salut acolo cu tărie și în sufletul meu să spun: Îți mulțumesc, Doamne! Da, Doamne, ești aici, ești aici în mijlocul nostru! Și vă veți da seama că atunci când veți avea încredere în prezența Sa El vă va da și semnele prezenței Sale, veți simți răspunsul, privirea se va întâlni cu a voastră. Știm că Isus a voit să lege prezența Sa și de aproapele: „Orice lucru ați făcut unuia dintre cei mai mici, Mie mi-ați făcut”!

Observăm deci că îl avem pe Isus cel înviat, pe care îl punem în centrul vieții noastre creștine, care are ca fundament faptul că El e prezent, e întotdeauna prezent. Vrem să avem garanții, semne clare unde El este prezent în mod deosebit, să fim siguri că este? Tocmai vi le-am enumerat, pentru a vă arăta că Isus e cu noi!

Iar apoi prezența Lui este și în inima noastră. De câte ori îl înmormântăm pe Isus în inima noastră? Isus în Evanghelie spune în mod explicit: „Dacă mă iubește cineva, Eu și Tatăl vom veni la el și vom locui la el”. Vin să locuiesc cu voi…, dacă cineva mă iubește voi locui la el, dacă cineva mă iubește merg la el, dacă cineva mă iubește mă lipesc de el, dacă cineva mă iubește Eu îl urmez, dacă cineva mă iubește mă unesc cu el. Dacă eu îl iubesc, Domnul e cu mine, dacă eu îl iubesc, Domnul mă face să simt prezența Sa! Exploatați această prezență a lui Isus din inima voastră, exploatați-o, să o exploatăm! Pentru că nu e o prezență inutilă, goală, e o prezență de viață, e prezența lui Isus, Fiul lui Dumnezeu.

Și totuși, în fața tuturor acestor semne, uneori riscăm să ne lăsăm copleșiți și să nu credem; ca și aici, discipolii nu credeau în prezența Lui. Viața de toate zilele ne ia ca valul, trece multă apă și uităm că El se află în mijlocul nostru. Însă observați și ultimele rezerve pe care ni le prezintă această Evanghelie foarte frumoasă: „În sfârșit, a apărut și celor unsprezece, pe când stăteau la masă” – cuvântul „masă”, în plus, face trimitere imediat la Euharistie, deja începeau să se adune în jurul mesei pentru a repeta gestul lui Isus. „Pe când stăteau la masă, i-a dojenit pentru necredința și împietrirea inimii lor” – observați că aceste cuvinte sunt foarte puternice, i-a dojenit pentru necredința și împietrirea inimii lor. Și am spune noi acum, puțin vulgar, să vedeți că le spune: „Mergeți la naiba”, acum îi va alunga afară, acum le va spune: „Sunt sătul!”

„I-a dojenit pentru necredința și împietrirea inimii lor pentru că nu i-au crezut pe cei care l-au văzut înviat din morți”, apoi le-a spus: „Mergeți în toată lumea și predicați evanghelia la toată făptura. Adică Isus nu așteaptă ca noi să credem cu totul, pentru că poate cu totul vom crede doar în viața veșnică. Isus nu așteaptă ca să fim buni, Isus nu așteaptă să fim competenți, să avem limba dezlegată și un limbaj înalt. Isus așteaptă doar ca noi să gândim despre noi înșine că suntem gata. Lui Isus îi este suficientă puțina noastră atenție, curiozitatea noastră de a ne uni cu El și să ne spună cu încrederea infinită pe care doar El ne-o poate da: „Mergeți, mergeți și vorbiți în numele Meu, mergeți și duceți această veste bună! Mergeți și spuneți că Eu sunt cu voi, mergeți și spuneți că Eu sunt! Să nu mai trăiască ca orfanii, să nu mai trăiască de parcă nu ar avea o familie. Mergeți și spuneți că vreau să fiu cu ei, mergeți și spuneți că am construit o lume nouă, un mod nou de a trăi! Mergeți și spuneți!

Îți mulțumesc, Isuse, pentru încrederea pe care ne-o dăruiești, îți mulțumesc, Isuse, pentru că ne reînsuflețești inima, chiar și atunci când suntem luați de frică, de panică, simțim în noi toată oboseala și temerile acestei lumi, Tu iarăși stai lângă noi și cu o încredere și cu o iubire imensă ne spui: „Mergi, mergi în numele Meu! Am încredere în tine! Mergi în numele Meu și spune tuturor că Isus e viu!”

toată seria aici (ca fişiere Word)



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *