CFE: Uit cele din urma mea

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 27 mai 2017.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. Paolo Troiani
Traducere: pr. Mihai Vătămănelu OFMConv.
Sursa: MisteroGrande.org

Cateheza 135
Uit cele din urma mea și mă avânt către cele dinainte.
Alerg spre scop
Text de bază: Fil 3,7-14

Dragi frați,

Sf. Pavel

Sf. Pavel

Cu meditația din seara aceasta vom cunoaște inima Sfântului Pavel, inima celui îndrăgostit de Cristos devenind apostolul Său, misionarul Său. El are la inimă faptul ca credincioșii săi să reușească să vadă centralitatea lui Cristos în viața sa, să descopere cum l-a cucerit Cristos în mod gratuit, cum l-a dobândit, cum l-a cunoscut, cum l-a iubit, făcând să apară în el însuși – schimbând aproape cu totul termenii problemei – o puternică și arzătoare angajare de a-l dobândi, de a-l cunoaște, de a-l urma pe Cristos.

Pentru a se face mai bine înțeles, folosește imagini luate din ambianțe care nu au un caracter strict spiritual, care ne pot însă ajuta să înțelegem cât de mult le are la inimă. Sf. Pavel într-adevăr vorbește de pierderi și de câștiguri, de alergare și de premiu. Să ascultăm, deci, un alt fragment din scrisoarea către Filipeni:

7 Dar cele care erau pentru mine un câștig, de dragul lui Cristos, eu le-am considerat o pierdere, 8 ba, mai mult, de acum consider că toate sunt o pierdere în comparație cu superioritatea cunoașterii lui Cristos Isus Domnul meu. De dragul Lui am pierdut toate și le consider gunoi ca să-l câștig pe Cristos 9 și să mă aflu în El, fără a avea justificarea mea proprie, care [vine] din Lege, ci pe aceea care vine din credința în Cristos, justificarea ce vine de la Dumnezeu, bazată pe credință. 10 Pe El [vreau] să-l cunosc și puterea învierii Lui și să fiu cu El în moarte, 11 doar voi ajunge cumva la învierea din morți.
12 Nu că aș fi dobândit deja aceasta sau aș fi ajuns la desăvârșire, dar mă străduiesc s-o cuceresc, așa cum am fost și eu cucerit de Cristos Isus. 13 Fraților, eu nu consider că l-aș fi cucerit, dar un singur lucru fac: uit cele din urma mea și mă avânt către cele dinainte. 14 Alerg spre scop, spre răsplata chemării de sus a lui Dumnezeu, în Cristos Isus.

Încă o dată, revine Cristos ca motivație fundamentală în alegerile Sf. Pavel. În afara Lui, radicalitatea exprimată în aceste rânduri nu ar avea sens, l-am numi nebun. Sf. Pavel a fost atât de puternic cucerit de Cristos, fascinat de El, iubit de către El pe drumul Damascului încât nu-l va mai putea uita niciodată, dimpotrivă, în mod frecvent face referire la El. Pentru Pavel e ca și a atinge izvorul iubirii lui Cristos, a atinge apa vie în stare să-i revitalizeze existența, ființa sa în Cristos. Tocmai pentru că se simte iubit de El, acum, Sf. Pavel aleargă după Cristos, pentru a nu-l pierde, pentru a nu pierde iubirea Sa.

Îmi place să-mi închipui iubirea Sf. Pavel pentru Cristos ca iubirea dintre doi logodnici care, fascinați unul de altul, urmărindu-se, se joacă de-a v-ați ascunselea, unde odată unul se ascunde și lasă urme, pentru ca acum celălalt să-l caute până îl găsește, și viceversa, cu scopul apoi de a sta unul lângă celălalt și a se strânge într-o puternică și caldă îmbrățișare. Astfel, Sf. Pavel spune: „Sunt îndreptat spre El, mă preocupă El singur, și de-abia aștept să fiu în El, să-L cunosc într-un mod atât de profund încât să fiu una cu El”. A iubi până la a fi părtaș la suferințele Sale, la moartea Sa, în speranța de a ajunge la învierea morților. Și aici Sf. Pavel începe să folosească limbajul atletului. Ca bun alergător nu privește înapoi, ci: „uit cele din urma mea și mă avânt către cele dinainte. 14 Alerg spre scop, spre răsplata chemării de sus a lui Dumnezeu, în Cristos Isus”.

Știm că atunci când Sf. Pavel scrie această scrisoare nu se află la începutul dificultăților lui apostolice, și totuși știe că nu a ajuns la capăt. Isus l-a cucerit odată pentru totdeauna, însă adeziunea personală a apostolului la inițiativa Domnului în viața Sa e încă pe drum, spre o țintă care pare încă departe. Viața creștină are acest caracter straniu: cu cât înaintăm în experiența credinței și a slujirii Domnului, cu atât ne dăm seama de distanța care încă ne separă de El. Nu rămâne decât să continuăm să facem un efort, fără a ne lăsa descurajați de lungimea drumului. Domnul însuși, în milostivirea Sa, într-o zi va umple această distanță, și atunci întâlnirea deplină, definitivă, nu va fi rodul angajării noastre pe drumul spre perfecțiune, care totuși e necesară, ci darul minunat al iubirii Sale.

Sf. Pavel ne mai spune care este modalitatea corectă pentru a-l cunoaște pe Isus. Nu e aceea de a cunoaște cartea Sa de identitate, când și cum s-a născut, ce a făcut, când și cum a murit, ci a cunoaște iubirea Sa pentru noi. Într-adevăr îl numește Domnul meu, pentru a arăta cu ce fel de iubire a fost iubit de către Isus, iubirea însăși a lui Dumnezeu. A spune Isus este Domn e la fel cu a spune Isus e Dumnezeu, Isus este Domnul meu, Isus este Dumnezeul meu. Și tocmai această iubire i-a dăruit Sf. Pavel tăria și curajul pentru a considera gunoi atâtea lucruri bune în sine, care mai înainte îi aparțineau și prin care credea că ar fi cumva bun înaintea lui Dumnezeu. Sf. Pavel spune că uită trecutul – ce vrea să spună cu aceasta, a uita trecutul? E atât în sensul de a nu mai socoti propriile păcate și infidelități, cât și în sensul de a nu deveni orgolioși, de a ne baza pe faptele noastre virtuoase, ca și când mântuirea ar depinde exclusiv de ele.

Aceasta trebuie numai să înțelegem – Domnul ne așteaptă la capătul unei lungi curse, pentru a ne dărui un premiu infinit superior oricărei așteptări a noastre. Viața devine astfel o singură și plină de entuziasm alergare înspre El. Trebuie depășit impulsul oricărei idei despre religie care are ca urmare fapte făcute din obișnuință și din repetare. Ca un fel de a te învârti în jurul acelorași lucruri obișnuite, cu iluzia de a produce o acumulare de merite, care să garanteze justificarea. Îndreptați spre cele viitoare – înseamnă creștinii care descoperă în fiecare zi frumusețea și noutatea credinței.

Încheind referirea la cursă am putea crede că suntem în competiție unii cu alții… Nu, spune Sf. Pavel. El vede cursa ca mântuire pentru ceilalți, nu ca afirmație în sine, lupta e pentru misiune care e în avantajul tuturor, pentru ca toți să ajungă la cunoașterea lui Cristos. Acest lucru i-a fost spus în ziua chemării sale: „Ți-l descopăr pe Cristos, Fiul Meu, pentru ca să-l faci cunoscut tuturor”. Dacă Sf. Pavel concurează, e pentru a-i ajuta pe toți să câștige. Aleargă pe stadion împreună cu atâția alții, dar numai ca să le permită să ajungă în față și nu pentru a-i depăși.

Aici am putea să reflectăm la anumite relații dintre noi: oare avem în noi această capacitate de a face astfel încât alții să iasă înainte? În spirit sportiv competitivitatea e inerentă, însă nu poate funcționa categoric ca regulă de viață, nici măcar pentru a ajunge pe primul loc în împărăția cerurilor. Câte ispite în schimb nu sunt și în această privință – vreau să fiu mai bun decât ceilalți! Concentrarea tuturor eforturilor noastre nu trebuie să fie pentru a fi deasupra altora, ci mai degrabă pentru a iubi.

Am putea să ne gândim la competițiile de la jocurile olimpice, când atleții sunt acolo gata de start. Ne gândim la competiția alergării de viteză la 100 m, mai puțin de 10 secunde de competiție, pregătită eventual timp de câțiva ani, și atleții sunt acolo concentrați, pentru a aduna toate forțele lor mentale, afective, fizice. Nu reușesc nici măcar să recunoască adversarul de lângă, juriul, mulțimea din spate care îi susține, care strigă, care-i încurajează, atât de mare este concentrarea lor, tocmai pentru a putea învinge. Desigur, o medalie de aur e importantă, dar nu reprezintă întreaga viață.

Atunci și noi să fim concentrați, să ne adunăm toate forțele pentru a-l putea iubi pe Cristos. Iată, deci, că imaginea competiției sportive poate fi pentru noi o provocare, pentru a fi tot mai strâns uniți în intimitate cu Isus. Și cred că tocmai aceasta este și intenția Sf. Pavel, legat de aceste rânduri pe care le-am meditat în seara aceasta. Vrea, mai apoi, să ne facă să înțelegem cine trebuie să ne stea la inimă – Cristos – și doar pe El să-l căutăm, un raport profund cu El.

Am putea să ne punem întrebări, sau mai bine să lăsăm să ni le pună Sf. Pavel, care ar putea să ne întrebe mai mult sau mai puțin astfel: „Vrei să cunoști mântuirea? Vrei să poți vesti Evanghelia? Vrei să fii eficace în lucrarea ta? Vrei să fii rodnic în relațiile tale?” Care ar fi răspunsul său? Lasă-te cuprins de Cristos, unit cu Cristos, caută să nu ratezi nici o întâlnire pe care El ți-o dă, în viața ta, și să nu te consideri niciodată ajuns, la fel ca Pavel – „Nu am ajuns încă”, spune, „încă nu simt că am ajuns, dar simt că sunt chemat să fiu cu Isus”.

Poate și noi avem pretenția unui eveniment ca al său pe drumul Damascului, vreo situație importantă, solemnă, în care Domnul să ne poată vorbi, dar în mod normal Domnul ne vorbește în lucrurile de zi cu zi, în experiențele cele mai obișnuite, ordinare, celelalte le numim de aceea extraordinare, în afara lucrurilor ordinare. Să ne rugăm Sf. Pavel, așadar, să ne dăruiască dorința sa de a-l cunoaște pe Isus, să ne ajute, să ne dea să facem o experiență ca a sa, de a-l cunoaște pe Isus în mod cât mai profund. Și odată ce l-am cunoscut, să facem astfel încât să nu-i permitem să ne scape, să alergăm în urma Lui, întotdeauna. Și în situațiile de încercare, de întuneric, de oboseală, să ne amintim de momentul în care l-am întâlnit pe Isus.

„Da, Isuse, te-am întâlnit și vreau să te pot întâlni din nou! Acum poate am păcătuit, m-am îndepărtat de Tine, am obosit, viața e grea, dură, dar vreau să mă reîntorc la Tine, ca și Sf. Pavel, care niciodată nu te-a uitat. Și atunci, chiar dacă mă aflu în închisoare, în încercări, umilit, pus deoparte, alerg, chiar dacă sunt înlănțuit bine de atâtea lațuri. Dar alerg în profunzime, cu inima, cu iubirea față de Tine și față de ceilalți, iubire care devine rugăciune, iubire care devine oferirea vieții mele, iubire care devine și jertfă.”

toată seria aici (ca fişiere Word)



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *