Misericordia et misera din perspectivă canonică

Teme: Biserică.
Etichete: .
Publicat la 19 decembrie 2016.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. dr. Eduard Giurgi

Conciliul Vatican al II-lea, în decretul despre mijloacele de comunicare socială, Inter Mirifica, spune: „Deoarece opinia publică exercită astăzi o foarte mare influență și autoritate în viața atât privată cât și publică a cetățenilor, oricine ar fi ei, e necesar ca toți membrii societății să-și îndeplinească și în acest domeniu îndatoririle de dreptate și caritate, străduindu-se astfel, și cu ajutorul acestor mijloace, să formeze și să răspândească opinii generale corecte”. Acest principiu enunțat de Conciliu, conform căruia opinia publică, prin folosirea mass-mediei, are misiunea de a forma și răspândi opinii generale corecte, este de o importanță majoră. Acest lucru l-am experimentat odată cu publicarea Scrisorii Apostolice Misericordia et misera, când, prin felul cum a fost prezentată de o parte a opiniei publice, a condus pe unii credincioși la concluzia ca Papa Francisc, prin acest document, a permis avortul. Însă, o lectură atentă a documentului ne conduce la o înțelegere adevărată a documentului și a intenției Sfântului Părinte. Acest lucru și-l propune și articolul de față, mai ales din perspectivă canonică.

Încă din titlu, Papa anunță tema generală a documentului, și anume, milostivirea, care „nu e numai o paranteză în viața Bisericii” (Misericordia et misera, nr. 1), ci „constituie existența ei” (Misericordia et misera, nr. 1). Milostivirea este celebrată de Biserică la Sfânta Liturghie (Misericordia et misera, nr. 5), în proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu (Misericordia et misera, nr. 6), în meditarea Cuvântului lui Dumnezeu (Misericordia et misera, nr. 7), în Sacramentul Ungerii bolnavilor (Misericordia et misera, nr. 5), în consolarea celor aflați în suferință (Misericordia et misera, nr. 13), în crize de familie (Misericordia et misera, nr. 14) dar și în consolarea celor care se confruntă cu durerea cauzată de moartea celor dragi (Misericordia et misera, nr. 15) și, într-un mod particular, în Sacramentul Spovezii (Misericordia et misera, nr. 8).

În legătură cu Sacramentul Spovezii, Papa învăță că nu există păcat care să nu fie iertat de Dumnezeul cel milostiv când penitentul face pocăință și caută reconcilierea cu Tatăl (Misericordia et misera, nr. 12). Două condiții sunt necesare pentru a primi milostivirea lui Dumnezeu prin iertarea păcatelor în Sacramentul Spovezii: pocăința, adică, părerea de rău pentru păcate și hotărârea de a nu mai păcătui; și căutarea reconcilierii, a împăcării cu Tatăl. Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, atunci penitentul poate primi iertarea păcatelor, chiar și pentru cel al avortului, care „este un păcat grav, deoarece pune capăt unei vieți inocente” (Misericordia et misera, nr. 12).

Pentru că pune capăt unei vieți inocente, avortul este păcat și delict în același timp, în sensul că privește atât forul intern al Bisericii, Sacramentul Spovezii, cât și forul extern al Bisericii, și anume, este un delict pe care Biserica îl pedepsește cu excomunicarea latae sententiae, ceea ce înseamnă că prin săvârșirea avortului omul cade în excomunicare, se pune singur în afara comuniunii cu Biserica (canonul 1398 din Codul de Drept Canonic). La scaunul de spovadă, preotul, care are facultatea de a asculta spovezile, dezleagă de păcatul avortului, adică de ceea ce ține de forul intern; cât privește pedeapsa care este atașată acestui păcat, adică excomunicarea latae sententiae, care ține de forul extern, preotul are nevoie de o facultate specială de la Episcop pentru a putea ierta și de această pedeapsă în cadrul Sacramentului Spovezii (canonul 1357 din Codul de Drept Canonic). Această facultate, până la publicarea documentului Misericordia et misera, putea fi acordată de Episcop fie numai anumitor preoți, fie tuturor preoților din Dieceza sa, în mod general, adică pentru toate cazurile sau pentru fiecare caz în parte. Odată cu publicarea Scrisorii Apostolice Misericordia et misera, Papa Francisc acordă facultatea de a ierta de pedeapsa excomunicării latae sententiae pentru păcatul avortului tuturor preoților care au facultatea de a asculta spovezile (Misericordia et misera, nr. 12), iar pe cei aflați în pericol de moarte chiar și preotul fără facultatea de a asculta spovezile îi dezleagă în mod valid de orice păcat și pedeapsă (canonul 976 din Codul de Drept Canonic).

Totodată, acordând această facultate preoților, Sfântul Părinte le reamintește acestora că au misiunea de a fi primitori cu cei care vin la scaunul de Spovadă, de a arăta dragoste părintească față de penitenți, grijă în a-i ajuta pe penitenți să reflecteze asupra răului făcut, claritate în prezentarea principiilor morale penitenților, dorință de a-i însoți pe penitenți cu răbdare pe drumul penitenței, luciditate în discernerea cazurilor individuale și generozitate în acordarea iertării lui Dumnezeu (Misericordia et misera, nr. 10). Făcând toate acestea, preotul este chemat să trezească în penitent o pocăință adevărată și o dorință sinceră de împăcare cu Dumnezeu, fără de care nu poate fi dată iertarea de păcate și nici cea de pedepse în Sacramentul Spovezii (Misericordia et misera, nr. 12).

De asemenea, când vorbim de păcatul avortului, este important de amintit ceea ce învață Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea în Enciclica Evangelium vitae, și anume că vinovați de acest păcat se fac: mama însărcinată care recurge la avort; uneori tatăl copilului acesteia, dacă o forțează sau o îndeamnă să facă avort; familia ei, dacă o îndeamnă sau face presiune ca ea să recurgă la avort; prietenii și cei care o sfătuiesc să facă avort; cei care fac posibil accesul la avort; medicul care face operația de avort; asistentele care îl ajută pe medic; legiuitorii care promovează o legislație favorabilă avortului etc. (Evangelium vitae, nr. 58-59).

În lumina celor expuse în acest articol, înțelegem că Sfântul Părinte Papa Francisc nu a permis avortul prin documentul Misericordia et misera, dar, conștient și convins că „milostivirea divină pune răului o barieră” (Card. Joseph Ratzinger, omilia din 18.04.2005 de la începutul Conclavului), acordă preoților facultatea de a ierta pedeapsa atașată păcatului avortului, pentru credincioșii care fac pocăință și cer să fie reconciliați cu Dumnezeu și cu Biserica. Noutatea stă în faptul că Sfântul Părinte acordă facultatea de a ierta de pedeapsa atașată păcatului avortului tuturor preoților care au facultatea de a asculta spovezile, fără a mai fi nevoie ca preoții confesori să ceară această facultate de la Episcopul diecezan.

(Autorul articolului este președintele Tribunalului Arhidiecezei Romano-Catolice de București)

One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *