CFE: Te rog, nu mă părăsi

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 4 noiembrie 2016.
Partea 115 din 133 din seria Comunităţi familiale de evanghelizare.
Print Friendly

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: pr. Mihai Vătămănelu OFMConv.
Sursa: MisteroGrande.org

Cateheza 115
Te rog, nu mă părăsi
Text de bază: In 15,4-9

Dragi prieteni,

Cu rugăciunea de laudă și cu împărtășirea credinței ne-am fixat deja atenția noastră asupra lui Isus, prezent în mijlocul nostru. Aceasta e credința noastră: Isus e viu, aceasta e credința noastră și nu alta. Isus e viu în mijlocul nostru și rostește cuvântul Său de viață pe care îl luăm din Evanghelia lui Ioan, capitolul 15, versetele 4-9:

4 Rămâneți în Mine și Eu în voi. După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine dacă nu rămâne în viță, tot la fel nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. 5 Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel care rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce rod mult, pentru că fără Mine nu puteți face nimic. 6 Dacă cineva nu rămâne în Mine, este aruncat afară, la fel ca mlădița, și se usucă. Se adună, se aruncă în foc și arde. 7 Dacă rămâneți în Mine și cuvintele Mele rămân în voi, orice voiți, cereți și vi se va face. 8 În aceasta a fost glorificat Tatăl Meu, ca să aduceți rod și să fiți discipolii Mei. 9 Așa cum Tatăl m-a iubit pe Mine, așa v-am iubit și Eu pe voi. Rămâneți în iubirea Mea.

Ați observat în aceste câteva versete – șase – de câte ori se repetă cuvântul „a rămâne, rămâneți”, de opt ori se repetă acest verb. Cum așa, Isus în atât de puține cuvinte repetă în mod atât de insistent cuvântul „rămâneți”; de ce îl are așa de mult la inimă, de ce o spune cu atâta convingere? Poate fi oare o dispoziție, o constrângere prin șantaj, ca și când ar spune: ori faceți așa ori vă iau totul?

Interpretarea acestui cuvânt „a rămâne” trebuie înțeleasă la lumina versetului 9: „Așa cum Tatăl m-a iubit pe Mine, așa v-am iubit și Eu pe voi.” Am putea spune aici că în acest punct fantezia noastră ar putea lua foc: „Așa cum Tatăl m-a iubit pe Mine, așa v-am iubit și Eu pe voi.” Să ne reculegem pentru o clipă, în intimitatea inimii, încercând să intuim ce se află în spatele acestor puține cuvinte. Cât de mult îl iubește Tatăl pe Isus, Fiul Său! E totul iubire, doar iubire. Cât de mult îl iubește pe Fiul! Și tocmai cu această inimă Isus ne iubește pe fiecare dintre noi. Isus ne iubește pe fiecare dintre noi așa cum Tatăl îl iubește pe El. Ne iubește cu o iubire de la Dumnezeu, cu iubire dumnezeiască, cu o iubire extraordinară, ne iubește așa cum El e iubit de Dumnezeu Tatăl. Încercați să vă simțiți iubiți de Dumnezeu în modul Său divin. Iubiți de Dumnezeu la fel cum Isus e iubit de Tatăl.

Iată de ce spune „rămâneți în Mine”, pentru că titlul pe care l-am dat acestei reflecții, „Te rog, nu mă părăsi”, e ca o rugăminte, o chemare: „Nu mă lăsa, rămâi, e chestiune de viață și de moarte, rămâi pentru că doar așa poți avea totul; te-am voit, te-am gândit dintotdeauna, te-am iubit dintotdeauna, rămâi! Te-am gândit dintotdeauna ca persoană, ești parte din Mine, ești parte din voința Mea, dacă te sustragi cazi în neant, cazi în gol, rămâi agățat”.

Pentru a da un exemplu, e ca și când o viță ar vorbi ciorchinelui: „Rămâi agățat, dacă nu, nu vei produce, nu vei căpăta culoare”. Sau o plantă de trandafir bobocului său: „Rămâi atașat pentru că în afară de mine nu vei putea crește, nu vei putea înflori”. Sau, încă și mai mult, o mamă copilașului pe care îl poartă la sânul ei: „Rămâi, rămâi în mine!” Sau ca și când apa s-ar adresa unui pește: „Rămâi în mine, rămâi cu mine, rămâi aici!” Așa vorbește Isus cu noi, cu fiecare dintre noi: „Rămâi în Mine, e o chestiune de viață și de moarte!”

Desigur că am putea spune – ca să înțelegem mai bine – că e o chestiune de calitate a vieții, pentru că trăiește și cel care e fără Dumnezeu, bineînțeles că trăiește, dar ce fel de viață? Și aici ne spune Evanghelia: „Dacă cineva nu rămâne în Mine, este aruncat afară, la fel ca mlădița, și se usucă. Se adună, se aruncă în foc și arde.” Câte lucruri nu sunt arse, care au devenit nimic! Gândiți-vă cum uneori, după ani de logodnă sau de căsătorie, e suficientă o ceartă, o mică neînțelegere, se întâmplă ceva și toți acești ani sunt arși, nu valorează nimic! Nu te-am iubit niciodată, nu ne-am cunoscut niciodată!

Sau gândiți-vă la relația dintre părinți și fii, atunci când aceasta nu e în Dumnezeu; o iubire paternă, maternă, dată până la jertfirea de sine, dintr-odată dispare, sfârșește într-un nimic, e arsă. Sau, uneori, viața unui om care nu are un sens divin și profund, se încheie într-un pat numai pentru a blestema: „Uite ce viață, nu mă mai pot vindeca, atâtea lucruri pentru ca mai apoi să mă mulțumesc cu un pat nenorocit unde să-mi petrec ani întregi de boală!” Care este sensul vieții? Iată de ce a fi efectiv cu Domnul, a rămâne în El înseamnă a rămâne în apă. Revin la exemplul precedent: „rămâi în Mine” este ca necesitatea apei pentru pește, rămâi cu Mine pentru că în afara acestei ape vei fi mort, nu vei mai găsi viață.

Și cum să rămânem în Isus, cum să rămânem legați de El, cum să stăm cu El? Înainte de toate o precizare: legătura cu Isus e o legătură de tip afectiv, spiritual, nu e o vedere poștală pe care trebuie pus un timbru, nu este o serie de lucruri de înfăptuit. Și voi știți ce înseamnă să rămâi. Să rămâi soție, să rămâi soț, ce înseamnă? Să stai în casă, să aduci salariul și să pregătești de mâncare? „A rămâne” ce vrea să spună? E o relație de tip afectiv, spiritual, continuativ, e o legătură, e un fel de a se simți legați. Nu e un discurs de tip rațional, da, există Dumnezeu, da, există Isus! Nu e o legătură mentală, rațională, ci e vorba despre inimă, de o legătură afectivă. Știu cine este pentru mine și știu cine sunt pentru El, știu cine sunt, ce reprezint pentru Isus, iubit în manieră infinită. Deci, înainte de toate, facem această precizare: e o legătură de tip afectiv, spirituală, care apoi se manifestă prin rugăciune, prin ritualuri, prin întâlniri etc., dar totul pornește de la aceasta.

Un al doilea aspect – această relație se menține vie prin dialog și prin rugăciune. Adică, dacă e o legătură afectivă, dragi prieteni, trebuie să vorbim împreună cu acest Isus. Ce legătură afectivă ar fi cu soțul vostru, cu soția voastră, cu fiii voștri, dacă nu s-ar spune niciodată niciun cuvânt? Dacă tu dai doar „Bună dimineața” dimineața și „Noapte bună” seara, îmi spuneți ce relație e aceasta? Ce relație ar fi cu fiul vostru dacă ar spune numai dimineața „Bună dimineața” și seara „Noapte bună”, niciodată niciun cuvânt? Voi, adulții, sunteți primii care simțiți această rană când fiii voștri nu vă adresează niciun cuvânt! ”Nu-mi spune niciodată nimic, unde merge, ce face, niciodată nimic! Dacă aflu ceva, aflu de la alții!”

Isus ce poate spune despre noi? „Nu-mi spui niciodată nimic despre tine, ce faci și cum faci? De ce nu-mi spui niciodată nimic?” În relația afectivă cu Isus este esențial dialogul, conversația, să-l ții aproape. Încercați să-i spuneți lui Isus uneori: Condu Tu, Isuse, așa cum facem în mașină, se cedează locul la volan celuilalt, condu tu! Dialogul cu El, rugăciunea. Sau, tot pentru a ști ce vrea să vă spună, deschideți acea Biblie sfântă pe care o aveți acasă: ce vrei să-mi spui? Răspundeți la acea întrebare pe care peste puțin v-o veți pune în comunitate: „Ce mi-a spus mie Isus?” Înțelegeți că Isus, prin oricare preot și prin cuvântul Său vestit, vă vorbește timp de un sfert de oră! Și apoi la întrebarea: „Ce mi-a spus mie Isus?” răspundem: Nu știu, habar n-am, n-am înțeles nimic! E vorba deci de inimă. Dar dacă Isus îmi vorbește, de câte ori în timpul zilei deschid cuvântul lui Dumnezeu și citesc un mic fragment din Evanghelie pentru a-l auzi pe Isus care îmi vorbește? Mi-e foame de Cuvântul Său, doresc să-l aud vorbind?

Sau gândiți-vă că, tot pentru a menține mereu viu dialogul, rugăciunea, se află adorația. Adorația în biserica parohială sau în orice altă biserică, să te oprești și să spui: „Aici se află Isus viu, înviat; vorbesc cu El, vorbesc cu Dumnezeu!” Știu că e absurd și numai să rostești aceste cuvinte, în fața unei bucăți de pâine, și să spui: „Vorbesc cu Dumnezeu…!” Dar aceasta este credința noastră, credință care cu atât mai mult este întărită de semnele și minunile pe care Domnul le-a dat comunității noastre. Cine are ochi de văzut, să vadă, cine are urechi de auzit, să audă!

„Vorbește-mi, Doamne – adorația -, sunt aici, Doamne, să recunosc prezența Ta, pentru a-mi exprima bucuria că sunt viu, pentru a mărturisi faptul că sunt conștient că Tu mă iubești dintotdeauna, pentru a mărturisi faptul că sunt conștient că Tu mă iubești așa cum Tu ești iubit de Tatăl!” – adorația.

Sfânta Liturghie – desigur duminica, dar pentru cine poate uneori și în timpul săptămânii, e o modalitate de a ține viu acest dialog. Spiritualitatea, legătura cu Isus, nu trăiește niciodată din profit – scrieți-vă bine în orice colț al casei voastre -, relația noastră cu Isus nu trăiește din câștig. Care dintre voi după ce v-ați căsătorit ați trăit din profitul pe care vi l-a adus căsătoria, din punct de vedere afectiv? Care dintre voi, după un an de căsătorie, trăiește din câștigul pe care i l-a adus frumusețea primului an de căsătorie și după aceasta gata? Câți riscă să trăiască din câștigul unor exerciții spirituale, sau al unei ore de adorație pe care au făcut-o! Relația afectivă, spirituală, cu Isus nu trăiește NICIODATĂ din câștig! Am făcut ce trebuia…!

Al treilea aspect este că această relație cu Isus trebuie împărtășită. De ce? Trebuie împărtășită, pentru că împărtășind-o trăim și mai multe semne ale prezenței Sale, și voi simțiți forța prezenței Sale. Uneori veniți în Comunitatea Familială și poate într-o seară sunteți obosiți, nu ați vrea să veniți, iar când vă reîntoarceți sunteți bucuroși că ați venit. Sau în alte împrejurări același lucru, pentru că atunci când se împărtășește credința se simte efectul, eficacitatea prezenței lui Isus. Aceasta este forța Comunității Familiale, a se regăsi împreună pentru a simți eficacitatea prezenței lui Isus!

Aceste cuvinte pe care vi le spun, ascultate împreună în jurul unei mese, au mult mai multă eficacitate pentru că e Isus în mijlocul vostru care vi le explică, face să vă ajungă la inimă prin Spiritul Său. Forța Comunității Familiale este deci rugăciunea de laudă, împărtășirea credinței, împărtășirea Cuvântului și deci perseverența în a fi prezent la întâlnirea cu Isus. Nu merg la comunitate, ci merg la întâlnirea cu Isus! Încercați să vă întipăriți aceasta în inimă, merg la întâlnirea cu Isus, aceasta e credința noastră.

Și apoi ultima modalitate pentru a păstra legătura cu Isus este: a-i vedea prezența în orice frate. „Orice lucru ați făcut unuia dintre cei mai mici, Mie mi-ați făcut!” Încercați deci să-i vedeți prezența în soția voastră, soțul vostru, fiii voștri, vecinii casei, colegii de muncă, angajații, oriunde mergeți, la coafor, la cumpărături, fiecare are chipul lui Isus – Mie mi-ați făcut! Să-l iubești pe Isus în aproapele, să-l iubești pe Isus în fiecare persoană, chiar și atunci când am simțit că o persoană s-a îndepărtat, e același Isus răstignit, e Isus desfigurat, e Isus de nerecunoscut, e Isus însângerat. Așadar acest fapt de a-l vedea pe Isus în chipul celorlalți ne ajută să menținem legătura cu Isus.

Și tocmai cu aceste cuvinte vrem să rămânem; să menținem vie relația cu Isus și să-l auzim pe de altă parte pe Isus care ne tot repetă: „Te rog, nu mă părăsi, te rog, nu mă părăsi!”

toată seria aici (ca fişiere Word)



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *