CFE: Te vreau lângă Mine

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 20 octombrie 2016.
Partea 113 din 136 din seria Comunităţi familiale de evanghelizare.
Print Friendly

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: pr. Mihai Vătămănelu OFMConv.
Sursa: MisteroGrande.org

Cateheza 113
Te vreau lângă Mine

Text de bază: In 14,1-6

Isus Cristos

Dragi prieteni,

Ascultăm iarăși cuvântul lui Isus, un cuvânt de care e imposibil să te saturi pentru că este un cuvânt mereu nou, care atunci când e vestit și ajunge la inimă, nu face altceva decât să trezească în noi interesul de a îl asculta din nou și de a-i acorda spațiu, pentru că în timp ce îl ascultăm ne ajută să creștem, lărgește capacitatea noastră de a-i iubi pe ceilalți frați și surori, ne face una între noi. Acest cuvânt vrem să-l ascultăm acum de la Isus, așa cum ni-l amintește Evanghelistul Ioan la capitolul 14, vers. 1-6.

1 Să nu se tulbure inima voastră! Credeți în Dumnezeu și credeți în Mine! 2 În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus: Mă duc să vă pregătesc un loc? 3 Și, după ce mă voi duce și vă voi pregăti un loc, voi veni din nou și vă voi lua la Mine, pentru ca să fiți și voi acolo unde sunt Eu. 4 Și unde mă duc Eu, voi știți calea”.
5 Toma i-a zis: „Doamne, nu știm unde te duci. Cum am putea ști calea?” 6 Isus i-a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”

Dacă ar fi să dăm un titlu acestui fragment evanghelic, am putea să spunem astfel: „Te vreau lângă Mine!” Așa sună cuvintele lui Isus, „pentru ca să fiți și voi acolo unde sunt Eu”, ca să fiți acolo unde sunt și Eu. Acesta este titlul care ne face să tresară imediat inima, deoarece acela care rostește aceste cuvinte nu este un frate, o soră, un tată, o mamă, un prieten, ci este Isus însuși care ne spune personal și în acest moment: „Te vreau lângă Mine, te vreau pentru totdeauna lângă Mine”.

Iată așadar acea expresie: „Mă duc să vă pregătesc un loc”, merg să-ți pregătesc un loc. Să încercăm să-l auzim spunându-ne: „Mă duc să-ți pregătesc un loc”. Ar putea părea ceva exagerat, în realitate sunt doar cuvinte umane sărace, care încearcă să descrie ceva mult mai mare, pentru că iubirea în sine cere ca acolo unde este unul să fie și celălalt. Cel îndrăgostit ar vrea să fie alături de cea de care este îndrăgostit, la fel mirele și mireasa, părinții și fiii. Unde există iubire se cere prezența, se dorește prezența, se face totul pentru ca să fie prezent, se vrea ca această prezență să se facă simțită.

Dar cine vrea prezența noastră aproape? Isus, Fiul lui Dumnezeu, mort și înviat, mă vrea aproape de sine. Încercați să aflați răsunetul acestui cuvânt: „Mă vrea lângă sine”. Acest lucru ne face să intuim cu ce fel de iubire foarte personală ne iubește Isus pe fiecare dintre noi; care apoi nu este doar o promisiune, pentru că aici pe pământ avem anticiparea înfăptuită în mod excepțional, în Euharistie. Reflectați la momentul în care se înalță pâinea consacrată în fața voastră, în timpul Liturghiei, ca și cum ați auzi cuvintele: „Te vreau lângă Mine”. Aceasta ne-ar putea face să simțim puțin cum mă simte Isus pe mine, până în punctul de a mă vrea aproape, una cu El, în mod definitiv unit cu El: „Vreau să locuiești cu Mine”.

Dar dacă Isus în acest fel mă simte pe mine, dorindu-mă mereu aproape, cum îl simt eu pe Isus? Câtă diferență este în felul nostru de a-l simți pe Isus! Simțim că îi putem răspunde lui Isus în același fel? Lui Isus care ne spune „Te vreau mereu lângă Mine”, să-i răspundem: „Isuse, și eu te vreau mereu lângă Mine!” Putem să îi spunem: „Astăzi, Isuse, ai un loc lângă mine, astăzi, în casa mea, în această seară, mâine dimineață, mâine la prânz, mâine la servici, te vreau lângă mine. Astăzi ești cu mine, îți vorbesc, te țin aproape.” Ar fi suficient să vedem cum ne comportăm înaintea Euharistiei, Euharistia primită sau Euharistia adorată, este Isus lângă mine. Când și cum simt că pot să-i spun lui Isus: „Vreau ca Tu să ai un loc cu mine, vreau ca tu să ai un loc în casa mea, dar mai ales vreau ca tu sa ai un loc stabil în casa mea”.

Legat de cealaltă distanță dinainte, o distanță abisală, în timp ce contemplăm pe Isus care ne spune: „Te vreau lângă Mine”, să mă întreb cât sunt eu de dispus să spun și altor frați: Te vreau lângă mine, îți pregătesc un loc la mine, îți pregătesc un loc frumos, foarte frumos, lângă mine! Cum simt că pot spune aceasta unui alt frate de-al meu, celui față de care am dificultate de a-l vedea: Îți pregătesc un loc aproape! Aici este pusă în lumină întreaga contradicție a faptului de a nu iubi; să știi spune altuia: „Îți țin un loc, îți pregătesc un loc, te vreau lângă mine.”

Ceea ce vă spun nu este o forțare a cuvintelor lui Isus, e suficient să ne gândim la ceea ce a spus El: „Iubiți-vă unii pe alții! Așa cum v-am iubit Eu pe voi, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.” Aceasta înseamnă că, dacă El ne iubește atât de mult încât să spună: „Te vreau mereu alături”, noi ce ar trebui să le spunem fraților noștri? Și nu suntem chemați doar să gustăm frumusețea unui Dumnezeu care ne spune: „Te vreau lângă Mine”, ci aș vrea să vă dați seama cât de mari sunt aceste cuvinte, un Dumnezeu care mă vrea lângă El.

În timp ce contemplăm și gustăm aceste cuvinte trebuie să facem încă un alt pas. Nu e vorba doar de a spune unui alt frate: „Te vreau lângă mine”, ci să comunici, să transmiți acest fel de iubire a lui Isus. Să reflectăm puțin: de atâția ani, unii dintre noi trăiesc fiorul extraordinar al unirii cu Isus în Euharistie, acel „Te vreau lângă Mine” înfăptuit, „Te vreau în Mine, Eu în tine și tu în Mine” – la câți dintre cei pe care i-am întâlnit le-am spus, la câți le-am comunicat frumusețea acestei întâlniri? La câte persoane le-am făcut cunoscut că este un lucru extraordinar, că e un izvor unic de viață? La câți le-am făcut cunoscut că Isus locuiește aici, în acest oraș, în această țară și poate fi întâlnit, se poate sta împreună cu El?

Trăim în multe împrejurări, în special în acestea ale Comunităților familiale, frumusețea de a-l auzi pe Isus vorbind, creând acele condiții în care El vorbește. Cunoaștem toți condițiile:

– Unitatea dintre noi – cel care nu este unit cu greu va reuși să primească cuvântul lui Isus, poate să-l audă pe Isus vorbind, dar aceasta nu intră în inimă. Unitatea – unitatea dintre noi. „Unde doi sau trei se adună în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor”. Este cuvântul lui Isus, „Unde doi sau trei sunt uniți, acolo sunt și Eu” – unitatea.

– Tăcerea interioară – pentru că putem fi uniți, dar să ne gândim totodată fiecare la propriile lucruri și astfel nu este loc pentru a auzi ce ni se spune despre Isus, pierdem firul, suntem interesați de alte lucruri mai degrabă decât de El.

– Prezența Lui în mijlocul nostru, tăcerea. Iar la acest punct, putem să ne întrebăm când este proclamat cuvântul lui Isus: câți dintre voi puteți da mărturie, în biserică, sau în alte împrejurări, ori citind Cuvântul, că l-ați auzit pe Isus vorbind, că l-ați simțit prezent între noi? Și aici, la câți le-am comunicat această frumusețe? La câți le-am comunicat misterul unui Dumnezeu care se servește de niște bieți preoți, de niște bieți cititori, se folosește de foaia unei Biblii pentru a vorbi?! Pentru ca nici unul dintre fiii Săi să nu se simtă singur, părăsit, ci fiecare să se simtă însoțit de Cuvânt?! La câți le-am spus că l-am auzit pe Isus vorbind, că am simțit prezența lui Isus?

Aici trebuie scos în evidență faptul că, în timp ce gustăm iubirea extraordinară a lui Isus – „Te vreau lângă Mine, mă duc să îți pregătesc un loc, fii liniștit că este un loc” – de asemenea îl auzim pe Isus care ne invită să facem ca El: „Așa cum Eu am făcut, la fel faceți și voi”! Ne invită să mergem în întâmpinarea altora și să repetăm această fericită posibilitate de a-l auzi pe Isus vorbind, de a repeta și altor frați: „Te vreau lângă mine”.

Și atunci în fața noastră se deschide un nou orizont, un orizont care nu se va mai termina cu numărul anilor noștri, orizont care nu-și mai găsește satisfacția doar în sănătate, sperând să fim bine până în ultima zi a vieții noastre, ci acel orizont care vede în moarte începutul unei noi vieți, mai exact, care vede încă de pe acum începutul unui nou drum.

Nu vom muri, vom continua să trăim și atunci când trupul nostru se va descompune, sufletul nostru va fi fără limitele de vedere ale acestor ochi miopi, fără limitele acestor brațe, fără limitele acestei inimi; îl voi putea iubi în mod infinit pe Dumnezeu. Moartea îmi ia limitele trupului, pentru a putea răspunde iubirii infinite. Moartea îmi ia acest spațiu restrâns în care mă găsesc, pentru a mă putea bucura de infinit. „Mă duc să-ți pregătesc un loc! Mă duc să-ți pregătesc un loc!”

toată seria aici (ca fişiere Word)



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *