CFE: Spiritul Sfânt reînvie inimile

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 9 iulie 2016.
Partea 108 din 131 din seria Comunităţi familiale de evanghelizare.
Print Friendly

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: pr. Mihai Vătămănelu OFMConv.
Sursa: MisteroGrande.org

Cateheza 108
Spiritul Sfânt reînvie inimile
Text de bază: In 20,19-23

Dragi prieteni,

A suflat asupra lor

Iată-ne din nou ascultând acest Cuvânt prețios, Cuvânt care nu se compară cu cele pe care le folosim între noi, Cuvânt care vine de la Domnul și are o însușire particulară, unică, aceea de a crea o legătură nouă cu inima noastră, o legătură personală, un cuvânt în stare să înfăptuiască ceea ce transmite, să producă rod în noi. Pentru a gusta acest cuvânt al lui Isus îl luăm din lectura care vorbește despre evenimentul Rusaliilor, Evanghelia lui Ioan, cap. 20, vers. 19-23:

19 În seara aceleiași zile, prima a săptămânii, deși ușile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!” 20 Zicând aceasta, le-a arătat mâinile și coasta. Discipolii s-au bucurat când l-au văzut pe Domnul. 21 Atunci, Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Așa cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi”. 22 Și, spunând aceasta, a suflat asupra lor și le-a zis: „Primiți pe Spiritul Sfânt. 23 Cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veți ține, vor fi ținute”.

Să aprofundăm acest cuvânt pe care Domnul ni-l dăruiește, cuvânt pe care l-am primit în ziua Rusaliilor, dar care este viu și eficient și astăzi. Acel Spirit Sfânt care a redat viața trupului lui Isus înviindu-l din morți, acum este dăruit apostolilor, discipolilor. Este Spiritul Sfânt care este viața lui Dumnezeu, foc, iubire. Este Spiritul care în Isus a înviat trupul, iar acum, ca să spunem așa, în apostoli, în discipoli, învie inimile. Acele inimi care erau stinse, frânte, care erau încă tulburate de ceea ce se întâmplase, devin prin puterea Spiritului vii, pline de viață, în stare de a se pune în mișcare, în stare de a se dărui. Am putea defini această forță a Spiritului o transformare permanentă, Spiritul Sfânt care transformă încontinuu toate.

El, Spiritul, a făcut astfel posibil ca o femeie simplă, Maria, să-l nască pe Fiul lui Dumnezeu. El a făcut posibil ca apostolii din fricoși și fugari să devină vestitori curajoși ai Evangheliei, fără să mai aibă nici o teamă. El face posibil ca un om oarecare să devină păstor – semn al lui Isus viu. Gândiți-vă la faptul de mare însemnătate ca un tânăr, un om să devină preot. Cine face posibil ca un om, unul ca toți ceilalți, să fie semn permanent al lui Isus – Păstor?!

Spiritul Sfânt face posibil ca legătura umană dintre doi soți să devină participare la iubirea lui Dumnezeu prin care un cuplu de soți este locuit de iubirea lui Dumnezeu! Cine face posibil acest lucru? Și vedeți că el devine posibil astăzi, nu este o împuternicire dată o dată pentru totdeauna! Soții sunt în acest moment, în orice moment care urmează, locuiți de Spiritul Sfânt care reprezintă în ei iubirea lui Dumnezeu pentru omenire, a lui Cristos pentru Biserică. Spiritul Sfânt face posibile lucrurile cele mai de neimaginat, el face posibil ca o bucată de pâine să devină Trupul lui Isus. Acesta e Spiritul Sfânt, specialist în schimbare, în învieri, în transformări.

Evanghelia pe care am ascultat-o ne oferă o însușire particulară a Spiritului Sfânt: „Primiți pe Spiritul Sfânt. Cărora le veți ierta păcatele…” Spiritul Sfânt are capacitatea de a transforma inimile, de a învia inimile. Spiritul Sfânt are capacitatea de a elibera persoanele de lanțurile păcatului și a le duce spre noutate, a le conduce la pace. Spiritul Sfânt are puterea de a ne elibera nu atât de lucrurile externe cât a ne elibera de lucrurile interne, intime, profunde.

Cine mă va elibera, de această realitate interioară, de această greutate?! Spiritul Sfânt este cel care învie, care stă la baza tuturor schimbărilor. Vă redau lectura unei frumoase și simple profeții, cu multe secole înainte de Isus, unde ne este descrisă puterea Spiritului. O iau din profetul Ezechiel, cap. 37, unde citim:

1 Mâna Domnului a fost peste mine; m-a făcut să ies în Spiritul Domnului și m-a pus să stau în mijlocul unei văi: ea era plină de oase. 2 M-a făcut să trec pe lângă ele de jur împrejur și, iată, erau foarte multe pe suprafața văii; și, iată, erau foarte uscate. 3 Mi-a zis: „Fiul omului, oare vor putea să trăiască oasele acestea?”. Eu i-am zis: „Doamne Dumnezeule, Tu știi”. 9 Apoi mi-a zis: „Profețește spiritului, profețește, fiul omului, și spune spiritului: așa zice Domnul Dumnezeu: ‘De la cele patru vânturi, vino, spirite, și suflă peste acești morți ca să trăiască!'” 10 Am profețit cum mi s-a poruncit. Și a venit în ei un spirit și au trăit, au stat pe picioarele lor: era o armată foarte, foarte mare. 12 … așa zice Domnul Dumnezeu: ‘Iată, Eu voi deschide mormintele voastre, vă voi face să ieșiți din mormintele voastre, poporul Meu, și vă voi face să veniți în pământul lui Israel. 13 Veți cunoaște că Eu sunt Domnul când voi deschide mormintele voastre și vă voi face să ieșiți din mormintele voastre, poporul Meu! 14 Voi pune Spiritul Meu în voi și veți trăi.'”

„Veți cunoaște că Eu sunt Domnul când voi deschide mormintele voastre”. E ceea ce s-a întâmplat și multora dintre noi, fie la un curs de exerciții spirituale, ori în atâtea alte ocazii spirituale particulare, într-un moment de rugăciune ori într-un anumit moment în comunitate, să avem senzația că se deschide ca și un mormânt și suntem înviați din mormintele noastre, senzația de noutate. Încercați să vă reamintiți de vreun anumit moment în care ați trăit această noutate și ați ieșit ca dintr-o blocare interioară ca să simțiți adierea unei noutăți mici sau mari oricum ar fi fost, să simțiți că ceva nou a luat viață, s-a rupt ca un lanț în interior și am renăscut. Să-l lăudăm pe Domnul care a lucrat în acea situație!

Acest Spirit nu a acționat odată pentru totdeauna și acum și-a epuizat forța de a pune totul în mișcare. Acel Spirit poate acționa și astăzi. Și astăzi ne poate învia din acel mormânt, și astăzi poate reda putere oaselor mele uscate, și astăzi poate învia inima mea. Și trebuie să-l recunoaștem, vrem să-l recunoaștem, eu mai întâi de toate, cu voi împreună, vreau să mărturisesc credința mea: Spiritul Sfânt este viața fiecăruia dintre noi, Spiritul Sfânt este viața, este și viața fiecărei comunități familiale. Gândiți-vă numai cine vă pune împreună, cine creează unitatea dintre voi, persoane atât de diferite? Spiritul Sfânt!

Cine face ca fiecare în parte să simtă cu propria diversitate, cine face ca fiecare în parte din cei care vin pentru prima dată în comunitate să simtă o iubire diferită, iubirea lui Dumnezeu? Câți dintre voi intrând în comunitate ați spus: Mă simt bine! Cine ne face să simțim această stare de bine? Prin urmare toată forța ne vine de aici, de la Spiritul Sfânt.

Și pentru a evangheliza, câte temeri avem, aveți, le avem toți, dar Isus e conștient de ceea ce se întâmplă. Să reascultăm un cuvânt: „Așa cum Tatăl m-a trimis pe Mine, la fel vă trimit și Eu pe voi”! Isus trece prin fața fiecărei persoane din comunitate în acest moment și-i spune: „Așa cum Tatăl m-a trimis pe Mine, la fel te trimit și Eu pe tine”! Și cum e posibil? Spiritul Sfânt! Cel care face diferența este Spiritul Sfânt! Când ne bazăm pe dinamismul nostru, pe întâlnirile noastre, pe calculele noastre – fac aceasta și cealaltă – suntem chemați să ne bazăm pe Spiritul Sfânt. Eu spun că dacă pierdem timpul gândindu-ne de ce nu reușim – că nu e posibil, de ce acela, de ce aceea, că dacă nu am timp, dacă mă duc, dacă fac, dacă ambientul meu de lucru… -, dacă am folosi tot acest timp în care ne gândim doar pentru a-l invoca pe Spiritul Sfânt, se vor întâmpla minuni!

Folosim mai mult timp pentru a justifica statul nostru pe loc, lipsa noastră de rezultate…! Să le lăsăm deoparte, putem găsi mii de motive… – e adevărat, sunt adevărate toate dificultățile, nu este o comunitate fără dificultăți, sunt adevărate – dar dacă folosim acest timp, în care ne facem tot felul de griji, pentru a-l invoca pe Spiritul Sfânt, acesta va da viață comunității, acesta ne va ajuta în lucrarea noastră de evanghelizare.

Prin urmare e importantă relaționarea, rugăciunea la Spiritul Sfânt făcută împreună ca și comunitate, ori punându-se de acord doi-trei pentru a merge în biserică, pentru a se reîntâlni pentru rugăciune. Sau rugăciunea de mijlocire făcută în comunitate și a se ruga pentru ca Domnul să trimită Spiritul Său. Să-l invocăm cu tărie, cu certitudine, să ne rugăm și să avem cu adevărat încredere că Domnul înfăptuiește. Domnul transformă pâinea în trup, credeți că în acest caz are rețineri în a transforma vreo inimă? Sau în rugăciunea de mijlocire pe care uneori o faceți în comunitate, invocându-l pe Spiritul Sfânt asupra unei persoane, cerând mijlocirea sfinților, a lui Dumnezeu Tatăl ca să binecuvânteze și să susțină o persoană. Vedeți cât de mult interacționăm cu Spiritul Sfânt în interiorul vieții de comunitate!

Care este lucrarea cea mai mare din lume? Îmi spuneți care este opera cea mai mare din lume? Să ajuți o persoană să descopere cine este Tatăl său, iubirea Sa! Și aceasta o face Spiritul Sfânt. Desigur, uneori avem criterii de deosebire spunând că: e frumos… emoționant… ori nu e întru totul așa…, credem că e frumos să faci lucruri deosebite… să participi la inițiative speciale… să faci parte dintr-un grup de rugăciune… Dar, dragi prieteni, câte iluzii! A determina o persoană, a conduce o persoană la viața Spiritului Sfânt e mai mare decât oricare altă acțiune. Puteți conduce o companie cu mii de muncitori, însă a naște pe cineva pentru cer, a-l naște pe cineva la o relație cu Dumnezeu este mereu lucrul cel mai mare.

Încerc să vă dau un exemplu, observați deosebirea următoare: o învățătoare care învață 30-50 de copii la școala primară ori la grădiniță, gândiți-vă la o persoană foarte implicată în educația copiilor. Diferența dintre a învăța copiii, a-i asista, a vindeca copiii, a-i ajuta, și a avea un fiu. A da naștere unui fiu este întotdeauna, în mod absolut, lucrul cel mai important care se poate întâmpla unei femei, mai mare decât toate inițiativele pe care le are. Încercați să faceți această asemănare, să dai naștere unui om pentru viața lui Dumnezeu. Și aceasta se poate înfăptui doar prin rodnicia Spiritului Sfânt.

Desigur, trebuie să-i mulțumim Domnului că au avut loc deja atâtea convertiri în parohia noastră, și îi mulțumim. Am vrea în acest moment să îmbrățișăm toate persoanele care au ajuns în comunitate recunoscându-l din nou pe Isus ca Dumnezeu, ca Tată. Și vrem să-i mulțumim și pentru ceea ce prin lucrarea Spiritului Sfânt înfăptuiește în toate cuplurile responsabile din comunitate, care simt că trebuie să transforme casa lor în biserică, aceasta e lucrarea Spiritului Sfânt! Aș vrea să îmbrățișez aceste cupluri responsabile, pe fiecare în parte, și să mă înclin în fața acestei lucrări a Spiritului căruia îi permit să vină în casa lor.

Și apoi îl recunoaștem în fiecare dintre voi, cei care ascultați lucrarea Spiritului Sfânt. Iar în măsura în care simțim că am primit darul, fiecare comunitate se transformă în Cenacol. Iar Cenacolul nu este pentru a se închide, pentru a spune: ce frumos stăm! Ce se întâmplă de fapt în Cenacol? Se deschid larg ușile și toți ies afară și mărturisesc: Isus este Domnul! Convertiți-vă și credeți în Evanghelie!

Noi nu suntem chemați să urlăm astfel, dar să începem să ne rugăm, da, să identificăm pe cei din lista inimii, să ne rugăm pentru ei și să le mărturisim credința, da! Nu trebuie să strigăm, ci în secretul unei case, al unui coridor sau al unui pasaj, să spun: L-am întâlnit pe Isus Domnul, l-am întâlnit!

Fie ca toți să putem împărtăși și altora această comoară prețioasă pe care o avem în inimă!

toată seria aici (ca fişiere Word)



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *