TT: Un Papă special (I.3)

Teme: Teologie.
Etichete: .
Publicat la 12 iunie 2016.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. Richard M. Hogan
Traducere: Oana Capan
Sursa: www.nfpoutreach.org

Capitolul I.
Introducere la Teologia trupului

Secţiunea 3.
Un Papă special

Papa Ioan Paul al II-lea

Pentru unii, o astfel de afirmaţie poate părea surprinzătoare. Nu auzim prea adesea ca cineva care ne-a fost contemporan să fie comparat cu una dintre figurile legendare ale culturii occidentale. Totuşi, există o serie de importante coincidenţe şi evenimente extraordinare în viaţa şi pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea care întăresc această afirmaţie. Luate individual, aceste coincidenţe sau evenimente pot să nu pară demne de luat în considerare, dar puse toate împreună nu pot fi o simplă întâmplare. Prin toate acestea pare că Spiritul Sfânt ne spune nouă tuturor că trebuie să îi acordăm atenţie acestui Papă. Trebuie să îi acordăm atenţie tocmai pentru noua sinteză a credinţei pe care a oferit-o Bisericii şi lumii. Să ne oprim puţin asupra vieţii sale enumerând câteva aspecte interesante.

Unu. Pe când avea doar puţin peste 40 de ani, pe atunci Episcopul Wojtyla a luat cuvântul în cadrul Conciliul Vatican II. Mai mult, el şi echipa formată de el în Polonia au redactat proiectul original al Constituţiei pastorale despre Biserică în lumea modernă, „Gaudium et Spes”. Acel proiect a fost desigur modificat în Conciliu, dar documentul pe care îl cunoaştem astăzi este predominant ceea ce a fost redactat în Polonia. Wojtyla a contribuit de asemenea substanţial şi la cealaltă constituţie despre Biserică a Conciliului Vatican II, Constituţia dogmatică privind Biserica, „Lumen Gentium”. Deoarece Conciliul Vatican II a avut ca temă principală Biserica (cuvântul „Biserică” este substantivul cel mai folosit în documentele conciliare), Episcopul Wojtyla a avut o influenţă importantă asupra lucrărilor acestuia. Deoarece Conciliul Vatican II a fost cel mai important conciliu din istoria Bisericii de la Conciliul din Trento încoace, influenţa viitorului Papă Ioan Paul al II-lea asupra acestuia constituie un punct de reper în viaţa sa.

Doi. Papa Paul al VI-lea l-a numit pe Wojyla în comisia ce examina tema contracepţiei, sau comisia „controlului naşterilor”, cum era cunoscută. Cartea Episcopului polonez „Iubire şi responsabilitate”, precum şi un discurs pe care l-a susţinut în Milano cu puţin timp înainte ca Papa Paul al VI-lea să publice Enciclica „Humanae Vitae”, l-au influenţat pe acesta în decizii privind controlul naşterilor. În mod evident, „Humanae Vitae” a fost cel mai important document papal de la Reformă până în acel moment, şi Ioan Paul al II-lea a avut o mare contribuţie în redactarea acestuia.

Trei. După Papa Paul al VI-lea au venit doi Papi despre care nimeni nu se aştepta să fie aleşi ca Succesori ai lui Petru: Ioan Paul I şi Ioan Paul al II-lea. La fiecare dintre alegerile papale din secolul XX, au existat 2 sau 3 candidaţi cu şanse mari, destul de bine cunoscuţi. Aproape întotdeauna, noul Papă era unul dintre aceşti 2 sau 3 menţionaţi în mass-media ca favoriţi.

Patru. Ioan Paul I şi Ioan Paul al II-lea şi-au luat amândoi nume duble. Începând din secolul al X-lea, Papa, în momentul alegerii sale, îşi lua un nou nume, dar doar unul. Pentru unii poate părea nesemnificativ acest fapt, dar dacă înţelegem forţa obiceiurilor în Vatican, un nume dublu devine extrem de important. Cu mare dificultate şi după o îndelungă cugetare se schimbă obiceiurile. De exemplu, când a murit Papa Ioan Paul I, încă s-au asigurat că Papa este cu adevărat mort lovindu-l de trei ori în frunte cu un ciocănel şi strigându-l pe numele de botez. Această metodă era în uz de secole, pentru a se asigura că Papa a murit. Chiar dacă medicii i-au asigurat pe toţi că Papa Ioan Paul I era mort, s-a folosit ciocănelul pentru că aşa se făcea de secole! În faţa acestei rigori a tradiţiilor, faptul că Ioan Paul I şi Ioan Paul al II-lea şi-au luat nume duble este uimitor. De fapt, atunci când Cardinalul decan l-a întrebat pe nou alesul Papă ce nume îşi ia, şi Cardinalul Albino Luciani a răspuns „Ioan Paul”, Cardinalul decan trebuie să îi fi răspuns: „Bine, puteţi să aveţi unul dintre nume, Ioan sau Paul, dar nu ambele.” Noul Papă trebuie să îi fi răspuns ceva care să fi avut următoarea semnificaţie: „Pot să am două nume pentru că aşa doresc şi pentru că eu sunt Papa!”

Cinci. Papa Ioan Paul al II-lea a fost al treilea Papă într-un an cu trei Papi: Paul al VI-lea, Ioan Paul I şi Ioan Paul al II-lea. Nu au mai fost trei Papi într-un singur an din 1648.

Şase. Papa Ioan Paul al II-lea a fost polonez, nu italian. Nu mai fusese ales un Papă ne-italian din 1523.

Şapte. Papa Ioan Paul al II-lea a venit dintr-o ţară comunistă, şi a contribuit la căderea Cortinei de Fier.

Opt. În ciuda faptului că ne-a provocat pe toţi să trăim în conformitate cu învăţătura morală a lui Cristos, în ceea ce priveşte drogurile şi practicile sexuale, Papa Ioan Paul al II-lea a fost extrem de popular. Mulţi nu reuşesc să înţeleagă cum putea ridica astfel de provocări, şi totuşi să fie atât de bine primit de atât de mulţi oameni, în special de tineri. Desigur, popularitatea sa s-a bazat pe apelul la adevărul Evangheliei, pe care oamenii l-au recunoscut atunci când predica, căci a folosit un limbaj şi o metodă pe care ei le-au putut înţelege.

Nouă. A călătorit mai mult decât orice alt Papă în istorie. Acesta este un fapt extrem de semnificativ dacă ne amintim că timp de aproape un secol, Papii nu au părăsit deloc Roma şi împrejurimile ei.

Zece. Încercarea de asasinare asupra sa din mai 1981 se pare că a fost organizată de guvernul bulgar. O astfel de tentativă, ordonată politic, asupra persoanei Papei nu s-a mai întâmplat de pe vremea regelui Filip al IV-lea al Franţei, împotriva Papei Bonifaciu al VIII-lea, în 1303.

Unsprezece. Papa Ioan Paul al II-lea a fost atât filozof cât şi teolog. Majoritatea Papilor din timpurile moderne au fost diplomaţi sau specialişti în drept canonic. De secole nu mai urcase un teolog pe Scaunul lui Petru.

Doisprezece. În timpul Papa Ioan Paul al II-lea a fost elaborat Catehismul Bisericii Catolice. A mai existat un singur astfel de catehism în istoria Bisericii, aşa numitul Catehism Roman, dat pe vremea Reformei.

Treisprezece. Tot în timpul Papei Ioan Paul al II-lea a apărut noul Cod de Drept Canonic. Ultima oară Biserica a mai dat un astfel cod în 1917, iar înainte în 1240!

Paisprezece. Ca Papă, a cerut revizuirea cărţilor liturgice.

Cincisprezece. A adăugat cinci mistere la Rozariu. Până la el Rozariul nu fusese schimbat niciodată. Cele 150 de rugăciuni „Bucură-te Marie” ale Rozariului erau asociate celor 150 de Psalmi din Biblie. Acum sunt însă 200 de „Bucură-te Marie”!

Şaisprezece. După Sfântul Petru şi Papa Pius al IX-lea, pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea a fost al treilea ca lungime în istoria Bisericii, întinzându-se pe o perioadă de peste un sfert de secol.

Luate împreună, aceste şaisprezece fapte şi coincidenţe sugerează importanţa Papei Ioan Paul al II-lea. Trebuie să „citim semnele timpurilor”. Se pare că Spiritul Sfânt a desenat semne foarte clare pentru noi privind viaţa Papei. El a fost important nu pentru toate aceste evenimente şi coincidenţe, luate împreună sau separat, ci pentru că a dat Bisericii şi lumii un nou mod de prezentare a Evangheliei lui Cristos.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *