CFE: „Relicva” cea mai prețioasă de Paști

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 15 iunie 2016.
Partea 105 din 131 din seria Comunităţi familiale de evanghelizare.
Print Friendly

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: pr. Mihai Vătămănelu OFMConv.
Sursa: MisteroGrande.org

Cateheza 105
„Relicva” cea mai prețioasă de Paști: un vas pentru spălarea picioarelor
Text de bază: In 13,12-17

Dragi prieteni,

Dăm îndată cuvântul lui Isus, pentru ca al Său Cuvânt să intre în inima noastră, însoțit fiind de Spiritul Sfânt, singurul care poate permite acestui cuvânt să se înrădăcineze în noi și să aducă rod. Fragmentul evanghelic îl luăm din Evanghelia după Ioan, cap. 13, vers. 12-17; să-l ascultăm:

12 După ce le-a spălat picioarele, și-a luat hainele, s-a așezat iarăși la masă și le-a spus: „Înțelegeți ce am făcut pentru voi? 13 Voi mă numiți ‘Învățătorul’ și ‘Domnul’ și bine spuneți, pentru că sunt. 14 Așadar, dacă Eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat picioarele, și voi trebuie să vă spălați picioarele unii altora. 15 Căci v-am dat exemplu ca și voi să faceți așa cum v-am făcut Eu. 16 Adevăr, adevăr vă spun: nu este servitorul mai mare decât stăpânul său și nici trimisul mai mare decât cel care l-a trimis. 17 Știind acestea, fericiți sunteți dacă le faceți.

Înainte de toate ați situat desigur, imediat cred, acest fragment evanghelic, în contextul său. Suntem la încheierea acelui gest extraordinar înfăptuit de Isus în Cenacol, când a spălat picioarele apostolilor Săi. Și după ce le-a spălat picioarele, Isus face următoarele afirmații pe care le-am ascultat: „Înțelegeți ce am făcut pentru voi?” etc… Dar să trecem direct la expresia din încheiere: „Știind acestea, fericiți sunteți dacă le faceți”. E ca și când ar spune: intrarea în Paradis e posibilă încă de pe acum, intrarea într-o condiție diferită, nouă, intrarea într-o plinătate de iubire, intrarea în viața divină e posibilă încă de pe acest pământ, fericiți sunteți dacă le faceți. Isus ne promite că vom fi fericiți dacă înfăptuim acest gest al spălării picioarelor.

Iată de ce titlul pe care m-am gândit să-l dăm acestei cateheze este: „Relicva” cea mai prețioasă de Paști: un vas pentru spălarea picioarelor, pentru că e o relicvă care produce un efect extraordinar, deosebit. Isus ne oferă deja un colț de Rai dacă înfăptuim acest secret deosebit, spălarea picioarelor. Gândiți-vă că Isus nu ne cere să escaladăm un munte, nu ne cere să înfăptuim cel puțin 150 de fapte de milostenie pe lună, nu ne cere să facem gesturi speciale, ci ne cere să spălăm picioarele altora. Ne oferă ca semn-simbol a ceea ce a făcut El, Paștele său, ne oferă vasul pentru spălarea picioarelor.

Dar ce conține acest gest al vasului? Se poate înțelege, cred imediat, că în acest gest al vasului se află deja întreaga pătimire. Isus e în stare să se despoaie cu totul de demnitatea Sa, de iubirea Sa și să devină cel mai mic dintre toți, doar pentru a-și manifesta iubirea, așa cum a făcut tot în Cenacol dăruindu-ne Euharistia. Adică în spălarea picioarelor se află întreaga disponibilitate, decizia, am putea spune și mai bine hotărârea lui Isus ca din iubire să se piardă, să piardă însăși onoarea Sa, să piardă motivarea gesturilor. Petru a înțeles că era greșit ceea ce făcea Isus, potrivit rațiunii: „Nu, nu-mi vei spăla picioarele în veci!” Isus a acceptat și faptul de a nu se încadra în limitele rațiunii gestului pe care-l făcea.

Isus a acceptat să piardă toate titlurile: Fiul lui Dumnezeu, fiul Mariei, cel respectat de toți, iubit de toți, pentru modul în care acționa. În disponibilitatea de a pierde totul, de a pierde puterea, prin spălarea picioarelor, se află hotărârea lui Isus de a pierde totul, de a se pierde cu totul pe sine însuși. Observați că spală picioarele și celui care știe că îl va trăda. Nu e doar un gest de a se apleca asupra cuiva care are niște răni, niște limite umane, care are anumite păcate, ci e vorba de cineva care îl va trăda, care l-a trădat! Celui care mă va trăda…, câtă iubire!

Înțelegeți secretul vasului pentru spălat? E înjosirea totală, o iubire care se golește cu totul pentru a se lăsa umplută doar de iubirea Tatălui, pentru a împărtăși doar iubire. Nu pentru a da explicații, ci pentru a comunica numai iubirea. Pentru Isus, în acel gest al vasului pentru spălat se afla voința de a împărtăși iubirea și nimic altceva, doar iubire. Și printr-un gest care putea fi interpretat ca umilire și înjosire a demnității lui Isus. Iată de ce vasul pentru spălat este o relicvă. E o relicvă care înfăptuiește minuni, care produce schimbări!

Dragi prieteni, pentru a lua în mână vasul și a spăla picioarele e nevoie să te schimbi în interior. Nu mai este o schimbare exterioară, superficială, de bunătate, de împrejurări, de completare. E o convertire interioară radicală. E o atitudine de adevărată umilință, ca și aceea a lui Isus, în stare să piardă propria onoare, să piardă motivarea, oricare ar fi de partea sa, să piardă justificările, să piardă obiectivele – eu mi-am propus aceste obiective – să piardă prețuirea altora, să piardă impresia bună; aceasta înseamnă a lua în mână vasul și a spăla picioarele.

Și înțelegeți că aceasta nu se poate întâmpla fără o schimbare din interior. Iată de ce este vasul minunilor, iată de ce este o relicvă de Paști, iată de ce produce în noi învierea așa cum a înviat Isus. Să pierzi propria onoare, propria mărire, propria motivare, impresia bună, pentru a spăla picioarele și celui care m-a ofensat și m-a trădat.

Acesta este modul de a acționa al lui Isus, să ia vasul și să spele picioarele… și celui care m-a ofensat și continuă să mă trădeze. A sluji prin iubire, a iubi cu orice preț, a face cu orice preț gesturi de iubire și astfel umilința devine mărinimia inimii. Și super-puterea iubirii se face mică de tot, doar pentru a putea fi împărtășită. Înseamnă să iubim noi mai întâi și să nu așteptăm, să nu pretindem. Să iubim noi mai întâi și să permitem revărsarea Spiritului Sfânt, să permitem ca tăria Spiritului Sfânt să intre în noi.

De aici apare așadar necesitatea de a face gesturi concrete între noi, între persoanele din comunitate, față de cei pe care-i cunoaștem, față de cei care locuiesc aproape de noi, cu cei de departe… gesturi concrete. Nu e suficient să spui: „N-am nimic cu tine”! Isus nu ne-a spus, cu toate păcatele noastre, „Vezi că Eu n-am nimic cu tine”! Ați auzit vreo predică în care, scoțându-se în evidență cuvintele lui Isus, să li se spună celor păcătoși: „N-am nimic cu tine, nu mă interesează persoana ta”?! Mai curând ați auzit: „Te iubesc, te primesc, vino cu Mine, urmează-mă, fii cu Mine”!

Noi nu trebuie să salvăm aparențele, ci să promovăm iubirea! Aceasta înseamnă să fii de partea vasului, aceasta înseamnă să folosești vasul de spălat pentru a trăi urmarea lui Isus, acesta este vasul de Paști. Încercați să puneți un vas mic sau mai mare într-un loc vizibil în casă, ca pentru a vă arăta că trebuie să-l folosiți pentru soț, pentru soție, pentru fii, pentru vecinii casei, pentru prieteni, pentru persoanele față de care ați avut ceva în contradictoriu, o lipsă de iertare… Gesturi concrete de iubire!

Și astfel descoperiți una dintre dimensiunile pe care de atâtea ori vi le-am repetat, dimensiunea slujirii pentru a evangheliza. Vă amintesc schema pentru a o putea dărui și celor care se alătură din când în când comunităților noastre și pe care vrem să-i salutăm, amintind pașii evanghelizării și ducând vestea cea bună și altor persoane.

Primul aspect – rugăciunea, pentru că rugându-mă îmi așez persoana la inimă, la suflet. Rugându-mă pentru ea eu o situez deja în chivotul sufletului meu, rugându-mă pentru ea o situez deja în chivotul euharistic, rugându-mă pentru ea îi permit să intre în interiorul sufletului meu împreună cu Tatăl, cu Fiul și cu Spiritul Sfânt. Deci acel cineva, chiar dacă nu vine în comunitate în decurs de șase luni, ori un an, se află deja în comunitate cu mine pentru că este în inima mea. Primul pas e întotdeauna să te rogi pentru persoana pe care vrei să o evanghelizezi.

Al doilea aspect – l-am amintit de atâtea ori – este slujirea. La acest punct luați în mână vasul de spălat, pentru că a sluji înseamnă a spăla picioarele, înseamnă a surprinde cu gesturi de umilință și de iertare, a surprinde, a inventa ceva. Isus a inventat spălarea picioarelor pentru a-i surprinde pe discipolii Săi și a le spune: „Înțelegeți că dacă Eu, care sunt Domnul și Învățătorul vostru, v-am făcut aceasta, și voi trebuie să faceți aceasta și nimic altceva”. A surprinde pe cineva!

Încercați ca pe o foaie de hârtie să faceți lista persoanelor față de care întâmpinați greutăți, sau care sunt departe de voi, sau departe de credință, sau a celor care nu mai sunt creștini practicanți. Scrieți lista numelor și lângă nume încercați să scrieți, să inventați o surpriză. Duminica viitoare îi trimit un tort, duminica cealaltă sau luni îi trimit o floare, îl sun – de doi ani nu l-am mai sunat. Faceți surpriza vasului de spălat. Încercați și vă veți da seama că de fapt aceasta înseamnă Paști, secretul Paștelui, relicva cea mai prețioasă pe care Isus ne-a lăsat-o, o relicvă pe care nu trebuie s-o plătim. Nu trebuie să mergem s-o căutăm la Ierusalim ori în vreo altă biserică, nu e Sfântul Graal, ci reprezintă mult mai mult, pentru că acest vas îl poți avea în casă, vasul e acea posibilitate pe care tu o ai în inimă. Deci să te rogi pentru o persoană și să o slujești e strategia vasului de spălat.

Îmi permit să vă amintesc, încercați să folosiți această strategie cu persoanele care stau departe de Biserică, departe de practica credinței. Încercați să surprindeți pe cineva, poate chiar pe colegul de muncă, pe vecinul casei, surprindeți-i printr-un gest de prietenie, printr-un gest de atenție, cu un salut, cu un gest afectiv, eventual nu doar o singură dată, ci încercați și a doua oară… Surprindeți-i, pentru că voi aveți în inimă secretul unui Dumnezeu iubire! Și nu e vorba de un Dumnezeu mic, un Dumnezeu slab ori un Dumnezeu drăguț, ci e un Dumnezeu nesfârșit de mare și infinit în iubire!

Surprindeți-i și veți vedea cum comunitățile noastre vor putea crește tocmai căutând să arătăm această surpriză a iubirii chiar și persoanelor celor mai îndepărtate, celor de la care vă așteptați cel mai puțin, vecinii casei, rudele, colegii de muncă. Căci aceștia vor merge altfel în căutarea altor izvoare, dacă aici nu găsesc pe nimeni care să le potolească setea, și ajung să caute vrăjitori, ghicitori în cărți, horoscoape… De ce să nu le oferim un semn, o stea, o lumină, care este gestul vostru de iubire, de umilință, de iertare, spre exemplu… Gândiți-vă la persoanele îndepărtate care aud cum li se cer scuze, dar nu doar să cerem scuze, ci și să facem un gest concret de iubire!

Urmează apoi împărtășirea credinței: „Știi că de când l-am întâlnit pe Domnul, viața mea s-a schimbat? Știi că de când l-am întâlnit pe Domnul, am descoperit secretul vasului, am descoperit secretul spălării picioarelor?” Și astfel vă mărturisiți credința! Apoi veți putea înfăptui și celălalt gest, cel al invitării în comunitate. „Vino, vino cu câțiva prieteni la mine acasă sau în casa unui prieten, unde am învățat să ne spălăm picioarele unii altora, să împărtășim lucrurile cele mai intime ale credinței noastre, să împărtășim iubirea, unde am învățat să-l punem în centrul vieții noastre pe Isus”!

Nu voi înceta niciodată să vă atrag atenția, comunitatea are sens doar dacă experimentați în viața voastră și între voi prezența lui Isus viu! Acesta e izvorul, aceasta este culmea, acesta este punctul de plecare și acesta este punctul de sosire, a experimenta prezența lui Isus viu. Puneți-vă în continuare această întrebare, ce vrea să-mi spună mie Isus în acest moment? Mie, personal, ce vrea să-mi spună?

toată seria aici (ca fişiere Word)



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *