TT: O creaţie – două relatări (II.2)

Teme: Teologie.
Etichete: .
Publicat la 26 iunie 2016.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. Richard M. Hogan
Traducere: Oana Capan
Sursa: www.nfpoutreach.org

Capitolul II.
Semnificaţia nupţială a trupului

Secţiunea 2.
O creaţie – două relatări

Crearea omului

Seria Teologiei trupului este în mare parte un studiu al capitolelor de început ale Genezei. Scriptura conţine Revelaţia lui Dumnezeu. Cum putem aplica metoda fenomenologică, ce studiază experienţele umane, la adevărurile revelate? Această întrebare fundamentală, desigur, este evidentă când examinăm scrierile lui Ioan Paul al II-lea. Dumnezeu nu ni se revelează pe Sine „din înălţimi”. În mod obişnuit, El nu „strigă” la noi de pe vârfurile munţilor. Mai degrabă, Revelaţia are loc prin experienţele vieţii de zi cu zi. Dumnezeu a devenit om pentru a fi în legătură cu noi într-un mod complet uman. Oamenii Îl întâlnesc şi Îl aud. Trăiesc experienţa Lui şi experienţe cu El. Aceste experienţe, conţinând adevărurile Revelaţiei, pot constitui subiectul unei investigaţii fenomenologice. Întâlnirile oamenilor cu Cristos sunt în mod simultan experenţiale (şi pot aşadar să fie studiate din punct de vedere fenomenologic), şi cuprind de asemenea conţinutul Revelaţiei. Atunci când fenomenologia este aplicată la aceste experienţe există, să spunem aşa, un flux dublu de informaţii. Există informaţiile care pot veni din orice studiu al experienţei umane ce conduce la misterul persoanei umane şi, în plus, există informaţiile Revelaţiei care răspunde tocmai la întrebările ridicate de studiul fenomenologic al persoanei umane: „Cine sunt?” „Cine este persoana umană?” etc. etc.

Deplinătatea Revelaţiei a venit prin Cristos, chiar Cuvântul lui Dumnezeu. Totuşi, Dumnezeu s-a revelat pe Sine şi în Vechiul Testament. Revelaţia din Vechiul Testament a venit de asemenea prin experienţe umane. Ele au avut aceleaşi caracteristici pe care le-a avut Revelaţia lui Cristos. Există fluxul dublu de informaţii: informaţiile fenomenologice din experienţa umană conducând la misterul persoanei umane precum şi răspunsurile la aceste întrebări, date prin Revelaţie.

Primul ciclu al seriei Teologiei trupului este un studiu al primelor trei capitole ale Genezei, mai ales al celui de al doilea şi al treilea capitol. Papa Ioan Paul al II-lea a început cu răspunsurile lui Cristos date fariseilor când l-au întrebat dacă este permis ca bărbatul să se despartă de femeia sa. Cristos răspunde că „de la început” Dumnezeu a făcut (fiinţele umane) bărbat şi femeie şi „‘de aceea omul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui şi cei doi vor fi un singur trup’, astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă” [3]. Remarcând cuvântul „început” în răspunsul lui Cristos, Papa Ioan Paul al II-lea ne învaţă că toţi cei care l-au auzit pe Cristos au ştiut că se referea chiar la primele cuvinte ale Bibliei, din Cartea Genezei, „De la începuturi” [4]. Referirea făcută de Cristos la Creaţia fiinţelor umane ca bărbat şi femeie este în mod evident la primul capitol al Genezei când Dumnezeu „a făcut pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie” [5]. Însă Papa Ioan Paul al II-lea remarcă de asemenea că a doua parte a răspunsului lui Cristos, „de aceea omul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui şi cei doi vor fi un singur trup, astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup” este de fapt o referire la al doilea capitol al Genezei: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup” [6].

În răspunsul său, Domnul a legat capitolele primul şi al doilea ale Genezei. Desigur, ele se completează unul pe celălalt şi ne învaţă aceleaşi adevăruri. Totuşi, aceste două capitole au fost scrise de către doi autori diferiţi la distanţă de secole. Mai important, ele eu fost scrise din perspective diferite. Papa remarcă faptul că primul capitol Genezei este „lipsit de orice urmă desubiectivism. Conţine doar evenimente obiective şi defineşte realitatea obiectivă” [7]. Însă al doilea capitol, a spus Papa, este fundamental subiective. „Se poate spune că al doilea capitol din Geneză prezint crearea omului în special în aspectul ei subiectiv. Comparând cele două relatări, ajungem la concluzia că această subiectivitate corespunde realităţii obiective a omului creat ‘după chipul lui Dumnezeu'” [8].

Papa Ioan Paul al II-lea a văzut în al doilea capitol al Genezei prezentarea unora dintre primele experienţe umane. Examinarea acestor experienţe prin metoda fenomenologică nu doar este posibilă, ci trebuie să fie realizată, pentru o mai bogată înţelegere a umanităţii. În acelaşi timp, prezentarea acestor experienţe este o parte integrantă a Revelaţiei lui Dumnezeu. De aceea, ele conţin atât Revelaţia lui Dumnezeu cât şi redarea conştiinţei de sine a primelor persoane umane de pe pământ. Al doilea capitol al Genezei conţine dublul flux de informaţii menţionat mai sus.

În plus, după cum remarca Papa, Revelaţia dată într-un mod subiectiv (prin redarea primelor experienţe umane) în al doilea capitol al Genezei confirmă şi repetă Revelaţia dată în mod obiectiv în primul capitol. Tot ceea ce a fost revelat în primul capitol într-un mod obiectiv este revelat în mod subiectiv în al doilea capitol. Mai există de asemenea un punct esenţial. Nu vorbim doar despre faptul că Cuvântul lui Dumnezeu este revelat prin intermediul experienţei umane în al doilea capitol al Genezei, ci şi că această Revelaţie trebuie interpretată în lumina propriilor experienţe. Aşa cum învăţa Papa, „În interpretarea revelaţiei cu privire la om, şi în special cu privire la trup, trebuie, din motive de înţeles, să ne referim la experienţă, deoarece omul trupesc este perceput de noi în principal prin experienţă” [9].

Note:

[3] Vezi Matei 19,4-5.

[4] Vezi Geneză 1,1.

[5] Vezi Geneză 1:27.

[6] Vezi Geneză 2:24.

[7] Vezi nr. 2, Teologia trupului, 12 septembrie 1979: „Analiza relatării biblice a creaţiei”,L’Osservatore Romano (ediţia în engleză), vol. 12, nr. 38. Sublinierea autorului.

[8] Vezi nr. 3, Teologia trupului, 19 septembrie 1979: „A doua relatare a creaţiei: definirea subiectivă a omului”, L’Osservatore Romano (ediţia în engleză), vol. 12, nr. 39. Sublinierea autorului.

[9] Vezi nr. 4, Teologia trupului, 26 septembrie 1979: „Graniţa dintre puritatea originară şi răscumpărare”, L’Osservatore Romano (ediţia în engleză), vol. 12, nr. 40.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *