CFE: Isus mă cunoaște la fel cum îl cunoaște și este cunoscut de Tatăl

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 22 iunie 2016.
Partea 106 din 136 din seria Comunităţi familiale de evanghelizare.
Print Friendly

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: pr. Mihai Vătămănelu OFMConv.
Sursa: MisteroGrande.org

Cateheza 106
Isus mă cunoaște la fel cum îl cunoaște și este cunoscut de Tatăl
Text de bază: In 10,11-18

Dragi prieteni,

Avem și în acest moment o posibilitate extraordinară, aceea de a-l auzi pe Isus vorbindu-ne, pe Isus pe care l-am recunoscut prezent în viața noastră prin rugăciunea de laudă. „Laudă Ție, Doamne Isuse, îți mulțumesc, Isuse, binecuvântat să fie numele Tău, îngerii să cânte lauda Ta!” Pe Isus pe care l-am preamărit, pe Isus pe care l-am redescoperit prezent în viața noastră când ne-am povestit „Ce a făcut Isus pentru mine? Ce am făcut eu pentru Isus?”, acum acest Isus ia cuvântul. Ia cuvântul în mod direct și noi suntem fericiți să recunoaștem că ia El cuvântul, e chiar El cel care vorbește.

Ascultați aceste cuvinte ale lui Isus pe care le luăm din Evanghelia lui Ioan cap. 10, vers. 11-18:

11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi. 12 Cel plătit și care nu este păstor, căruia nu-i aparțin oile, vede că vine lupul, lasă oile și fuge, iar lupul le răpește și le împrăștie; 13 pentru că este plătit și nu-i pasă de oi. 14 Eu sunt Păstorul cel bun. Eu le cunosc pe ale Mele și ale Mele mă cunosc pe Mine 15 așa cum mă cunoaște Tatăl și Eu îl cunosc pe Tatăl; iar Eu însumi îmi pun viața pentru oi. 16 Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc; iar ele vor asculta glasul Meu și va fi o singură turmă și un singur păstor. 17 De aceea mă iubește Tatăl, pentru că îmi dau viața pentru ca s-o iau din nou. 18 Nimeni n-o ia de la Mine, ci Eu o dau de la Mine însumi. Am putere să o dau și am putere să o iau din nou. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu”.

Există un fragment în aceste cuvinte ale lui Isus care mereu mă atinge cu putere, îmi provoacă uimire. „Eu sunt Păstorul cel bun… Eu cunosc oile Mele așa cum mă cunoaște Tatăl și Eu îl cunosc pe Tatăl!” Adică Isus mă cunoaște la fel cum El este cunoscut și îl cunoaște pe Tatăl. Isus are cu mine aceeași relație pe care o are cu Dumnezeu Tatăl. Vă dați seama că astfel suntem în afara logicii. Nu mai există nici măcar posibilitatea de a spune: „Înțeleg„! Cine poate spune: „Înțeleg„?! Isus are cu mine, în acest moment, aceeași legătură pe care o are cu Tatăl.

Desigur, s-a încredințat micimii mele, puținului meu, libertății mele, deci eu iau infinit de puțin din ceea ce se întâmplă. Nu putem nici măcar să spunem: „Înțeleg„! Pentru că cine dintre noi poate înțelege ce vrea să spună în acest moment Isus, că mă iubește și mă cunoaște în acest mod? Pot doar întrezări ceva măreț. Cum am putea înțelege soarele doar dintr-o mică rază de lumină ce ar putea intra printr-o fisură a ferestrelor închise? Isus are cu mine relația, cunoașterea pe care o are cu Tatăl. Nu reușesc să o spun nici măcar cu cuvintele mele, pentru că sunt realități prea înalte.

„Eu sunt Păstorul cel bun… Eu cunosc oile Mele așa cum mă cunoaște Tatăl și Eu îl cunosc pe Tatăl!” Adică Isus îmi cere să fac spațiu ca să intre într-o relație cu caracter divin. Îmi spune că mă consideră deja în interiorul unei relații cu caracter divin. Dar cum e posibil? Nu simțiți în voi că trebuie să rostiți – la fel ca Maria la vestea arhanghelului: „Vei fi mama lui Dumnezeu” -, să răspundeți: „Dar cum e posibil ca eu prin Isus să pot intra într-o relație de tip divin?” Doar Spiritul Sfânt face totul posibil!

Dar să gustăm, să încercăm să gustăm pentru o clipă acest fel de cunoaștere. Isus are față de mine o cunoaștere actuală. Nu e o cunoaștere de tip arhivă: „Știi, îmi amintesc de tine când te-ai născut, unde te-ai născut, cine e mama ta, viața ta, unde te jucai, ce jocuri aveai, unde ai făcut școala primară, îmi amintesc când erai bun, cât erai de cicălitor, cât erai de neascultător…” Nu, aceasta face parte din arhiva personală, aceasta e memoria istorică! Isus însă are pentru mine o cunoaștere actuală, care nu e făcută dintr-un trecut proiectat în prezent. Isus cunoaște ceea ce gândesc în acest moment, ceea ce iubesc în acest moment, ceea ce sufăr în acest moment, ceea ce-mi trece prin cap, ceea ce mă tulbură, ceea ce cred, ceea ce nu cred, teama mea, cunoaște tot! Știe cum m-am ridicat de la masă în această seară, știe în ce stare sufletească mă aflu la această întâlnire, știe cum privesc persoanele care se află în jurul nostru.

Încearcă să parcurgi cu privirea persoanele care sunt aici în jur. Isus știe cum privesc aceste persoane, Isus știe care este relația mea cu ele. Isus mă cunoaște cu o cunoaștere actuală, cu o cunoaștere infinită. Nu are nevoie nici de radiografie, nici de internet, nici de dicționar. Eu sunt cu totul existent pentru Isus. „Eu cunosc așa cum mă cunoaște Tatăl și Eu îl cunosc pe Tatăl!” Eu sunt cunoscut printr-o cunoaștere divină. Nimeni nu mă cunoaște cum mă cunoaște Isus în acest moment. Trebuie doar să mă opresc, să contemplu, să mă bucur, să mă uimesc, să mă minunez și chiar să spun: „Nu înțeleg„! Pentru că în ce mod se poate înțelege ca Isus, cel al lui Petru, al lui Ioan, al Magdalenei; Isus, Fiul Mariei, să se aplece și să mă cunoască cu acest tip de cunoaștere!? Cunoaște totul despre mine!

Apoi, surpriza surprizelor, e o cunoaștere de iubire! Și pentru că ne simțim cunoscuți – spuneți-mi dacă nu e așa – imediat în noi înșine gândim ce ar spune Isus despre un anume fapt!? Ne simțim cunoscuți de o cunoaștere de evaluare, ne simțim cunoscuți de o cunoaștere de judecată, ne simțim cunoscuți de o judecată a unuia care face calculele: ești așa și așa, te-ai ridicat de la masă cu soțul tău în seara aceasta, când ai făcut acel lucru cu acea persoană și cu cealaltă… Ne simțim cunoscuți de o cunoaștere de judecată – spuneți-mi dacă nu e așa?!

Dar e cu totul greșit! Pentru că cunoașterea noastră umană e făcută astfel! Cunoaștem judecând, cunoaștem alegând, cunoaștem îndepărtând sau apropiind în funcție de simpatii, aceasta e cunoașterea noastră. Isus nu are această cunoaștere, ci o cunoaștere de iubire! „Așa cum Tatăl m-a iubit pe Mine la fel vă iubesc și Eu pe voi”. Dacă n-am fi sănătoși la minte, am putea ieși de aici crezând că ne-am pierdut mințile. Isus mă cunoaște, dar este o cunoaștere de iubire infinită. Mă cunoaște învăluindu-mă cu totul în iubirea Sa. Nu este nici cea mai mică umbră de judecată și de condamnare. Isus mă cunoaște iubindu-mă, iar prin Spiritul Său vrea ca această iubire să intre în inima mea, pentru a mă face să trăiesc din această iubire și să mă transforme cu iubirea Sa, așa cum a transformat și transformă pâinea în Trupul Său. Cunoaștere de iubire pentru a mă transforma, pentru a mă face să trăiesc!

„Cel plătit și care nu este păstor”, adică alte gânduri vin și împrăștie oile, judecățile vin și atacă oile, dar El este Bunul Păstor care iubește oile Sale, le cunoaște și-și dă viața pentru ele. Chiar dacă una poate fi șchioapă, alta moleșită, bolnavă, una cu lâna scurtă, alta cu lâna lungă, e o cunoaștere de iubire. Isus însuși este conștient că spune lucruri prea mari, extraordinare, astfel încât apostolilor, în cele câteva pasaje următoare, le va spune: „Unele lucruri voi nu le puteți înțelege”, adică îmi dau seama că vă spun lucruri prea mari pentru înțelegerea voastră, dar va veni Spiritul care vă va conduce la tot adevărul.

Fie ca Spiritul Sfânt să ne călăuzească la acest adevăr întreg, la acest tip de cunoaștere în iubire și adevăr în care toți suntem cunoscuți și iubiți! „Dă-mi, Doamne, pe Spiritul Sfânt care să mă facă să intru în această cunoștință de a fi astfel cunoscut, astfel iubit!” Aceste cuvinte nu ar folosi la nimic, ar fi vorbe în vânt dacă noi toți nu am pleca de la această întâlnire simțindu-ne iubiți cu totul, iubiți în intimitatea noastră cea mai profundă, iubiți în lipsurile noastre, iubiți în judecățile noastre, iubiți în ceea ce nu am povesti nimănui niciodată!

Iată de ce dorim să ne pregătim pentru sărbătoarea Rusaliilor, pentru reînnoirea darului Spiritului Sfânt. Iată de ce îl invocăm pe Spiritul Sfânt ca să ne transforme pe noi și inima noastră, pentru ca acel Spirit care transformă pâinea în Trupul lui Cristos să ne transforme inima, mintea și să ne facă capabili cel puțin de o minimă conștientizare că suntem cunoscuți și iubiți în această manieră de către Isus.

Să facem un pas înainte în puținul timp care ne rămâne; spune Isus puțin mai departe: „De aceea mă iubește Tatăl, pentru că îmi dau viața pentru oile Mele”. Pentru că Tatăl iubește atât de mult, cum îl cunoaște pe Isus, la fel de mult mă cunoaște și pe mine și vrea ca nimeni să nu fie pierdut. E prea atașat de fiecare persoană, cunoaște fiecare persoană cu o iubire unitivă, pentru Isus fiecare persoană e parte din sine, de aceea Isus își dă viața pentru oile Sale. E vestirea pătimirii Sale, a faptului de a pierde totul din iubire. Și Isus spune sincer: pentru aceasta Tatăl mă iubește. Ar vrea să o facă El, vreau să o fac și Eu, să-mi dau viața pentru oile Mele! Mă iubește pentru ca să trăiesc din iubirea Sa, care e atentă la orice persoană, pentru că vrea ca niciunul să nu fie pierdut. „De aceea mă iubește Tatăl, pentru că îmi dau viața”!

Să ne gândim cum ne vede Isus dacă noi împărtășim cu El dăruirea vieții pentru oile Sale. A-ți da viața pentru cel care nu crede, pentru cel nepracticant, pentru cel care a pierdut entuziasmul credinței. Să regăsim în interiorul nostru entuziasmul de a ne dărui viața la fel ca Isus! Să ne gândim cum am putea fi priviți de Tatăl în momentul în care noi ducem Vestea cea Bună unei persoane: Dumnezeu te iubește, Dumnezeu m-a iubit pe mine, m-a scos afară din mizerie și la fel cum m-a ridicat pe mine care eram cel mai rău te poate ridica și pe tine! Este o veste, o veste bună, o evanghelie!

Și apoi da, acel procedeu pe care îl repet pentru cei nou-veniți, ca și pentru cei care nu mai sunt nou-veniți: rugăciunea – să așezi la inimă persoanele care nu cred, nu sunt practicante, au pierdut entuziasmul credinței; slujirea – secretul vasului pentru spălat picioarele; și apoi împărtășirea propriei credințe – pentru ca și alții să o cunoască, urmată de invitarea în comunitate!

„De aceea mă iubește Tatăl, pentru că îmi dau viața pentru oile Mele”! E Păstorul cel bun care-și dă viața, iar Isus vrea să ne unească pe toți cu El. Ar vrea să ne fixeze pe fiecare cu privirea! Vreau să fiu cu Tine, Bunule Păstor, vreau să fii cu mine, Bunule Păstor, ajută-mă să salvez acea oiță, ajută-mă cu sângele Tău prețios pentru această oiță și pentru cealaltă!

Să ne lăsăm prinși de mână de către Isus!

toată seria aici (ca fişiere Word)



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *