CFE: Îndreptați-vă privirea spre alții

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 16 martie 2016.
Partea 96 din 131 din seria Comunităţi familiale de evanghelizare.
Print Friendly

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: pr. Mihai Vătămănelu OFMConv.
Sursa: MisteroGrande.org

Cateheza 96
Îndreptați-vă privirea spre alții
Text de bază: Fap 28,23-28

Dragi prieteni,

Sf. Pavel

Sf. Pavel

Să continuăm să ascultăm Cuvântul Domnului. Nu dispare niciodată această dorință a noastră de a asculta ceea ce Domnul vrea să ne spună și, pe de altă parte, cu atât mai puțin, niciodată nu dispare dorința lui Isus de a ne vorbi, de a ne face atenți la pașii noștri, la privirea noastră. Iată de ce am dat acest titlu reflecției asupra Cuvântului: „Îndreptați-vă privirea spre alții”, comentând un fragment luat din Faptele Apostolilor, cap. 28, vers. 23-28. Să-l ascultăm:

Cuvântul lui Pavel adresat iudeilor din Roma

23 I-au fixat o zi și au venit mai mulți la locuința lui. De dimineață până seara, în expunerea sa, el le-a dat mărturie despre împărăția lui Dumnezeu, căutând să-i convingă despre Isus din Legea lui Moise și din Profeți. 24 Unii au fost convinși de cele spuse de el, alții nu au crezut. 25 Au plecat fără să fi ajuns la vreo înțelegere între ei, după ce Paul le mai spusese un cuvânt: „Bine a vorbit Spiritul Sfânt părinților voștri prin profetul Isaia 26 când a zis:
Du-te la poporul acesta și spune-i:
De auzit veți auzi, dar nu veți înțelege.
De privit veți privi, dar nu veți vedea.
27 Căci inima acestui popor a devenit insensibilă,
urechile lor cu greu aud,
iar ochii și i-au închis
ca nu cumva să vadă cu ochii
și să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima și să se întoarcă,
iar eu să-i vindec.
28 Așadar, să vă fie cunoscut că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă păgânilor și ei vor asculta”.

E un cuvânt foarte dur pe care ni-l adresează Isus prin această experiență vie a lui Pavel. Sf. Pavel era evreu, cetățean roman, și fiind arestat cere să fie judecat de tribunalul din Roma. A fost arestat pentru că era credincios, pentru că făcea parte dintre creștini. Face apel la Cezar și este condus la Roma. La Roma îi întâlnește pe cei de o religie cu el, adică întâlnește alți frați evrei, care se întreabă cum de el, Paul, un mare învățător, un mare înțelept, un mare învățător al Vechiului Testament, s-a convertit? S-a convertit la Isus, Mesia, dar cum a făcut?

Și Faptele Apostolilor ne relatează că Pavel și-a fixat o întâlnire cu toate aceste persoane, „au venit mai mulți la locuința lui, de dimineața până seara”. Și ați auzit cum se comportă Pavel cu acești prieteni pe care i-a chemat în casa lui; subliniem trei aspecte:
– expune cu grijă;
– dă mărturie;
– caută să îi convingă.

Am putea să rezumăm în limbajul nostru că Pavel își mărturisește credința, și-o expune, spune în Cine crede, caută să îi convingă despre Isus, cine este acest Isus, mort, înviat, viu în mijlocul nostru. Nu precupețește nici un cuvânt pentru a-i face să înțeleagă că într-adevăr Isus este Mântuitorul, că într-adevăr Isus este Cel așteptat, Mesia, e Cel pe care-l așteptau dintotdeauna toți evreii, că trebuie să creadă, că în El avem mântuirea.

Dar urmările sunt foarte diferite: unii, da, cred, unii aderă, dar alții nu. Alții hotărât nu vor să creadă, doar ați auzit: „au plecat fără să fi ajuns la vreo înțelegere între ei”. Erau persoane care nu se înțelegeau nici măcar între ele, fiecare avea dumnezeul său, fiecare credința lui, evanghelia „după mine”, evanghelia după ceea ce consider eu că e drept, nu după cum ne învață preotul, biserica, și prin urmare credem că putem pune în discuție Evanghelia, ne considerăm credincioși.

Iar Pavel, înaintea acestui refuz din partea fraților evrei, înaintea refuzării lui Isus Domnul, viu, înviat, prezent, înaintea acestui fapt, ce atitudine are? Interpretează aceste fapte la lumina Cuvântului, la lumina unui pasaj din profetul Isaia. Mai curând și mai exact spune: „Bine a vorbit Spiritul Sfânt”, pentru că știe că Cuvântul e rodul Spiritului, că Cuvântul e dictat de Spiritul Sfânt. Și recită, repetă, se spune aici, de mai multe ori acest fragment al profetului Isaia. Acest popor, care a primit de la Dumnezeu toate, este poporul tradițiilor, e poporul care frecventează sinagoga, e poporul pe care îl interesează ritualurile, e poporul obișnuit să facă întâlniri, să facă rugăciuni, să desfășoare ritualuri, să asculte, să vorbească despre lege, să vorbească despre Moise și despre profeți, acest popor împlinește, vede, ascultă.

Și aici apare noutatea și tăria legat de ceea ce profetul voia să spună, iar Pavel face referire hotărât la acel fapt care i s-a întâmplat și lui: „acest popor privește, dar nu vede, ascultă, dar nu aude”! Sunt dure aceste cuvinte, să fii pătruns de adevăr și să nu-l vezi, să fii absorbit de lumină și să nu vezi, să asculți și să nu auzi.

Dar de ce se întâmplă aceasta? Pavel ne dă imediat și explicația: pentru că – ne spune – inimile s-a împietrit și ei nu înțeleg cu inima, căci inima s-a împietrit. Și aici vrea să ne atingă Domnul: adică ne putem supraîncărca de ritualuri, de rugăciuni, de reguli, de morală, de discursuri frumoase, de multe închinăciuni, de icoane ale Maicii Domnului, ale sfinților – se pot vedea toate aceste lucruri, să asculți, să citești mesaje – dar inima acestui popor a devenit insensibilă… Adică se pot face comunități familiale, dar inima…?!

E foarte frumos că Domnul, în acest moment, vine și ne spune: „Sunt foarte fericit că ești aici la întâlnirea comunității familiale, sunt foarte fericit că duminică ai venit la Sfânta Liturghie, că reciți rugăciuni, dar inima ta unde este?” E de-a dreptul emoționant, pentru că se înțelege că Domnul vrea să rămână în adevăr, vrea să pătrundă inima persoanelor.

Dragi prieteni, nu ne mai putem mulțumi cu atât, pentru că nici măcar participarea la comunitatea familială, la o întâlnire, la un grup nu e răspunsul. Răspunsul este inima, este capacitatea de a vedea cu inima, să ascult cu inima, să ajung să spun cu inima: „Doamne ce vrei să-mi spui?” Pot înțelege explicația cuvântului evanghelic, dar inima mea răspunde Domnului? Este Domnul iubirea mea? M-am îndrăgostit eu de Domnul?

Încercați să aplicați imaginea îndrăgostitului. Cum am făcut când m-am căsătorit, la acea dată când m-am îndrăgostit? De câte ori am pornit la drum? De câte ori am luat mașina și am plecat, un mijloc de transport și am plecat? De câte ori am făcut mereu pași spre celălalt? Cât timp am petrecut cu el? Sunt eu îndrăgostit de Domnul? Nu vă impresionează că Domnul vă cere inima, că cere ceea ce aveți mai intim în voi, are nevoie de persoana voastră? Că nu se mulțumește cu ritualuri…!? Este Domnul iubirea mea? Este Domnul pasiunea mea?

Există un psalm foarte frumos care spune: „Te caut, Doamne, cu toată inima!” Putem spune aceasta fiecare dintre noi în acest moment? „Te caut cu toată inima! Doamne, mi-e teamă până nu te văd, până când nu te simt!” Înțelegem atunci profunzimea acelui cuvânt al lui Isus din Evanghelie, când ne spune să iubim cu toată inima! „A iubi cu toată inima” nu e doar un mod de a spune, e un mod literal, exact de a pune problema.

Și aici ar trebui și noi să deschidem ochii, iată de ce spuneam în titlu: îndreptați-vă privirea, ridicați-vă privirea! Domnul se manifestă în atâtea moduri, fiecăruia dintre noi, personal, comunității noastre. Câte lucruri se întâmplă în comunitatea noastră, dar câți nu observă, câți nu văd, câți nu aud. De câte ori a spus Domnul, a strigat, a arătat mereu iubirea Sa persoanelor din această comunitate. Cât de mult a fost proclamat Cuvântul Său în această comunitate, nu doar în comunitatea familială, ci se înțelege și în comunitatea parohială, dar câți nu văd, nu aud și uneori sunt chiar cei mai apropiați nouă. Pentru că nu e vorba doar de a vedea, de a auzi, de a participa, e vorba de a răspunde cu inima.

Astfel, concluzia lui Pavel e puternică atunci când spune: „să vă fie cunoscut că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu acum a fost trimisă păgânilor”. Ca și când ar spune: „Continuați să trăiți în credință această vestire a Cuvântului tuturor, dar fiți atenți; adresați-vă păgânilor, adresați-vă celui care nici măcar nu știe cine e Dumnezeu, pentru că acela își va da seama de frumusețea Cuvântului. Adresați-vă celor din afară, celui care nu crede, celui nepracticant, celui care e departe. Mergeți la aceștia și spuneți-le: Dumnezeu vrea inima, Dumnezeu îți cere iubirea, Dumnezeu îți dă iubirea.” Prin urmare, nu vă mai opriți doar la lista inimii. Desigur, am spus de atâtea ori, lista inimii rămâne îndatorirea principală în rugăciune, pentru a manifesta în mod concret că noi toți vrem să evanghelizăm, dar nu putem să ne rotim în același cerc, la cel care nu vrea să asculte, la cel care nu vrea să înțeleagă.

Îndreptați-vă privirea în altă parte, luați o persoană din cercul vostru de cunoștințe, persoane pe care le întâlniți în timpul săptămânii, care nu cred, nu sunt practicanți, sunt departe, încercați să vă apropiați de cei ce stau departe, de cei care nu mai vin la biserică. „Mântuirea este acum trimisă păgânilor și ei vor asculta”. Aceasta mă impresionează, uneori persoanele cele mai îndepărtate sunt mai degrabă în stare să asculte Cuvântul de iubire. Încercați să spuneți atunci acest Cuvânt de iubire persoanelor care nici măcar nu se așteaptă, încercați să vă manifestați credința voastră celui care este confuz și departe de credință și poate caută în jocurile de noroc ori în cititul în cărți la vrăjitori. Încercați să spuneți celui care a pierdut credința: „Uite, credința e frumoasă!”, încercați să spuneți că sunteți îndrăgostiți. Veți avea vreodată în viață curajul să spuneți: „Sunt îndrăgostit de Dumnezeu!”? Sau poate astăzi e mai ușor să spui: „M-am căsătorit din nou, mi-am luat alt soț, mi-am luat altă soție” și ne este mai rușine să spunem: „Îl iubesc pe Dumnezeu, îl iubesc pe Isus!”?

Să nu vă fie teamă să folosiți acest cuvânt, iubire, care este încă prea mic pentru a încerca să răspundă la iubirea pe care Isus o are pentru noi. E suficient să priviți pâinea euharistică! Încercați să spuneți: „Te iubesc!” Să spui cuiva: „Eu îl iubesc pe Dumnezeu!” și să arăți prin gesturi mici, rugăciune și slujire adevărul acestei iubiri. Cât de dur răsună cuvântul lui Isus când spune: „dacă vă veți rușina de Mine înaintea oamenilor și Eu mă voi rușina de voi înaintea Tatălui Meu care este în ceruri”!

Dar să ne bucurăm că putem arăta iubirea pe care o avem pentru Domnul!

toată seria aici (ca fişiere Word)



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *