CFE: Fără de tine nu pot înfăptui miracolul

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 11 martie 2016.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: pr. Mihai Vătămănelu OFMConv.
Sursa: MisteroGrande.org

Cateheza 95
Fără de tine nu pot înfăptui miracolul
Text de bază: Mc 3,7-12

Dragi prieteni,

Isus în barcă

Isus în barcă

Suntem din nou aici ca să ascultăm Cuvântul, un cuvânt prețios. Dar nu este și nu vrem să fie o obișnuință, cuvântul lui Isus nu e niciodată un cuvânt care se repetă, pentru că El știe să adreseze Cuvântul Său în funcție de cerințele noastre, în funcție de istoria pe care o trăim. Cuvântul pe care ni-l dăruiește acum nu este cuvântul de săptămâna trecută, pentru că inima noastră nu e aceeași, inima noastră dorește întotdeauna apa vie și e cea care izvorăște din Cuvântul Său. Și vrem să auzim acest Cuvânt așa cum ne este dat nouă. Îl luăm din Evanghelia lui Marcu, cap. 3, vers. 7-12:

7 Isus s-a retras împreună cu discipolii Săi lângă mare și îl urma o mulțime numeroasă din Galileea. Chiar și din Iudeea, 8 din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan și din jurul Tirului și Sidonului, o mare mulțime, care auzise câte a făcut, a venit la El. 9 Apoi, din cauza mulțimii, ca să nu-l strivească, El le-a spus discipolilor să-i pregătească o barcă. 10 Deoarece vindecase pe mulți, toți cei care aveau vreo boală se îmbulzeau ca să-l atingă. 11 Iar duhurile necurate, când îl vedeau, cădeau în fața Lui și strigau: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” 12 Dar El le poruncea cu hotărâre să nu-l facă cunoscut.

Avem impresia că vedem un film extraordinar despre Isus, un Isus în mijlocul mulțimii, un Isus căutat, dorit, urmat. Aici Marcu încearcă să descrie proveniența celor care-l urmau pe Isus, din toate părțile, chiar și din cele mai îndepărtate. Din gură în gură se răspândea vestea despre câte putea să facă acest om special care era Isus și toți îl caută, toți îl doresc. Pentru multe dintre aceste persoane e ca și cum ar fi găsit totul, e răspunsul la tot ceea ce căutau, chiar și bolnavii sunt vindecați. Și Isus, în mod voit, se lasă găsit, răspunde, nu se ascunde. De-a dreptul vedem aici în pasajul evanghelic că îi roagă pe discipoli să-i pună la dispoziție o barcă, astfel încât să poată fi văzut de toți, să-i poată întâlni pe toți de pe malul mării. Cât de extraordinar este acest Isus, câte face și știe cum să răspundă la toate cerințele oamenilor. Cât e de căutat!

Dar, dragi prieteni, cu acest Isus s-a terminat? Isus care se află acum în mijlocul nostru e diferit? Și-a schimbat natura? S-a stins? Nu mai este atractiv? E cumva un Isus sărac și incapabil? E incapabil de semne, de vindecări, Isus care este viu și înviat în mijlocul nostru? Cum de sunt atât de puțini cei care-l caută? Și-a pierdut oare Isus capacitatea de a răspunde, capacitatea Sa de atracție? Unde sunt mulțimile? Cred că întrebarea este inevitabilă.

Înaintea unei pagini atât de extraordinare, cu Isus care este căutat, cu Isus care înfăptuiește minuni, să spui: „Dar după două mii de ani unde este acest Isus?” Și atunci, la această întrebare trebuie probabil să răspundem cu o alta. Oare e Isus cel de mai înainte, e Isus care înviind din morți a pierdut din putere, e Isus cel care a decis să nu mai înfăptuiască semne, e Isus căruia i-a slăbit forța de atracție, oare Cuvântul Său cântărește mai puțin astăzi în balanța oamenilor? Sau sunt cei care îl transmit pe Isus, cei care-l comunică pe Isus, prea multă ornamentare a lui Isus?! Ori poate s-a așezat împrejurul lui Isus o cortină opacă, până la punctul că nu mai este vizibil și, în loc să-i oferim o barcă pentru ca să-l poată vedea toți, i-am oferit o peșteră unde să se ascundă, ca să nu-l vadă și să nu se vadă în cine credem, ca să nu se observe că eu sunt practicant. Poate aceasta este întrebarea cea mai exactă la care trebuie să răspundem.

Și pentru faptul că Isus este atât de explicit în Evanghelie în privința discipolilor Săi și e ceea ce El ar fi dorit să facă cu discipolii Săi, ca să fim pătrunși de forța acestor cuvinte, Isus spune: „Dacă veți asculta cuvintele Mele nu veți face doar lucrurile pe care le-am făcut Eu, ci și mai mari decât acestea veți face”. E cuvântul lui Isus și noi știm că aceasta s-a petrecut pentru o anumită perioadă la începuturile creștinismului. Cred că nu e greu să răspundem la întrebarea pe care ne-am pus-o mai înainte, e suficientă doar o mică provocare.

Bucuria de a-l cunoaște pe Isus trece de la mine la vreun altul? Să încercăm să ne întrebăm pe noi înșine, nu pe alții, pe noi cei de aici, acum… Bucuria de a-l cunoaște pe Isus trece de la mine la vreun altul? Eu la câți am transmis bucuria de a-l fi întâlnit pe Isus? E clar că nu vin mulțimile… De ce erau mulțimile care-l urmau? Pentru că se ducea vorba, era graba de a spune: „Am întâlnit, am văzut, vino, te duc la Cel care a știut să-mi citească istoria, la Cel ce mi-a interpretat gândurile inimii, te duc la Cel care m-a vindecat”. Tăria și pacea pe care mi-o dă Cuvântul Său trece de la mine la vreun altul? De câte ori am spus altcuiva: „Am cunoscut un cuvânt care are forța vieții, am cunoscut un cuvânt care pătrunde mai mult decât aerul în plămâni”?

Am putea exprima totul printr-un exemplu foarte simplu. Gândiți-vă la o centrală electrică enorm de mare, din punct de vedere tehnic extraordinară, perfectă, foarte bine pusă la punct, care produce o cantitate excepțională de energie electrică, însă firele conectate nu transportă energie. Cum intră în aceste cabluri energia, se împrăștie, face câțiva metri și se oprește, firele se distrug ori sunt legate rău astfel încât nu reușesc să ducă energia. Cred că aceasta este interpretarea. Noi suntem conectați nu la curentul electric, dragi prieteni, ci prin acest Cuvânt suntem conectați la Dumnezeu. Și pentru a o spune cu o expresie care îmi este obișnuită, suntem conectați la curentul trifazic al Preasfintei Treimi! E posibil să nu luminăm nimic în jurul nostru? E posibil să nu ne intereseze să aprindem lumina în nimeni? Aceasta este și mai trist, persoanele stinse nu pot aprinde nimic. O lumânare cât de mică poate aprinde mii de lumânări, dar o lumânare stinsă nu aprinde pe nimeni. E posibil să nu reușim să transmitem nimic? Nu suntem strânși în jurul unui cuvânt oarecare…!

Să ne gândim la Euharistie; nu suntem uniți de o relicvă a lui Isus, ci suntem uniți de trupul viu și înviat al lui Isus! Aici, în unitatea credinței, dragi prieteni, nu experimentăm frumusețea faptului de a sta împreună ci frumusețea lui Isus. Poate ar trebui să ne deschidem mai mult inima. Ne aflăm în fața unei frumuseți infinite, e cea a lui Isus lângă noi, o frumusețe infinită pe care nu reușim să o primim în toată tăria sa, o frumusețe infinită care vrea să ne cucerească, o frumusețe pe care noi nu reușim să o primim în inimile noastre.

Dar iată că ne oferă încă o altă idee Cuvântul. Cum de Isus, atunci când este recunoscut de diavolii care îi spun: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu”, îi împiedică, le poruncește să nu vorbească, să tacă, de ce? Până la urmă puteau să facă cunoscut tuturor că acel Isus din Nazaret era Dumnezeu, dar nu aceasta este cunoașterea care îl interesează pe Isus, nu aceasta e noutatea care îl interesează pe Isus. Aceasta e cunoaștere intelectuală, e cunoaștere ce ține de inteligență, nu e cunoașterea inimii. Isus vrea cunoașterea inimii, cea care implică persoana, cea care e capabilă să te transforme în discipol al lui Isus, pentru a sta cu Isus, pentru a-l vesti pe Isus.

Vedeți voi, inteligența poate produce mari companii, ne poate face comunicatori, comercianți, oratori; inima în schimb dă naștere unui cuplu, unei familii, produce relație, apropiere, unitate. Isus cere cunoașterea inimii… cealaltă, cunoașterea intelectuală, nu ne folosește la nimic. Iată de ce Isus vine să ne ajute să fim capabili să răspundem în mod total, când ne spune că lucrul cel mai important e să-l iubești pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul și cu toată puterea.

Oare ce credeți că ar vrea să ne dea, o definiție din catehism? Ori în schimb e modalitatea cea mai bună prin care Isus spune: ”Eu vreau totul de la tine, vreau inima ta, vreau centrul sufletului tău?!” „Cine își va pierde sufletul pentru Mine…, vreau să văd dacă riști totul pentru Mine”, dacă riști totul, pentru că de aici începe bucuria de a vesti, de aici începe experiența care înseamnă a fi cu Dumnezeu, prin semnele pe care El le produce.

Înaintea acestei propuneri puternice a lui Isus, de a fi cu El pentru a-l manifesta, trebuie și noi să ne decidem. E ca și când ne-ar repeta: „fără de tine nu pot înfăptui miracole”. „Dacă tu nu mă manifești, cum pot fi manifestat? Dacă tu nu-mi dai brațele tale, nu-mi dai privirea ta, dacă tu nu-mi dai inima ta, cum pot acum să mă apropii în mod concret? Îți dau totul din Mine, Spiritul Meu, prezența Mea, sunt în tine în fiecare zi, ți-am dat Spiritul Meu, suflarea Mea și-ți cer ca tu să mă manifești cu chipul tău, cu surâsul tău, în drumul tău, cu ascultarea ta, cu vestirea ta.”

Știu că sunt cuvinte mari, care ne depășesc, dar deja în alte împrejurări, tocmai când Isus îi provoca pe ascultători făcând pentru ei lucruri uimitoare, era câte unul care pleca. Vă amintiți de momentul în care Isus vestește că își va da trupul Său din iubire – „am o altă pâine de dat, o pâine care potolește foamea, o pâine extraordinară, cine mănâncă din această pâine va avea viață” -, sunt unii care pleacă. E prea mult, e prea mult ce ne spune! Nu, cum e posibil, oare glumește? Iar Isus ce face, ce le spune apostolilor: „Vreți oare să plecați și voi?” Să ne întrebăm: „Dacă Isus în persoană, în această seară, ne-ar întreba pe fiecare în parte: ‘Îmi dai totul din tine pentru ca Eu să pot continua să mă manifest în această comunitate’?” „Nu, e prea mult, nu e posibil, eu sunt un sărman, un bătrân, ce calități am eu, dar eu…” Și Isus ne spune: „Vrei să pleci și tu?”

Nimeni dintre noi nu e iubit în glumă de Isus și nici unul dintre noi nu a fost voit de Dumnezeu și iubit de către El din veșnicie pentru a fi aici doar pentru a face umbră pământului, ci fiecare dintre noi, cu sărăcia sa, cu particularitatea sa și simplitatea sa e un dar extraordinar al lui Dumnezeu, iubit în mod enorm de către El.

Așa să ne simțim pentru că numai așa vom manifesta chipul Dumnezeului nostru!

toată seria aici (ca fişiere Word)



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *