CFE: A vesti în toată cetatea ce a făcut Isus pentru mine

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 2 martie 2016.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: pr. Mihai Vătămănelu OFMConv.
Sursa: MisteroGrande.org

Cateheza 094
A vesti în toată cetatea ce a făcut Isus pentru mine (împărtășirea credinței)
Text de bază: Lc 8,26-39

Dragi prieteni,

Încă o dată ne este oferită oportunitatea de a asculta Cuvântul Domnului. Și ne dăruiește Cuvântul Său pentru a ne face să intrăm în viața Sa, nu vrea să ne fure nimic, vrea doar să înmulțească pâinile pe care le avem în mână, peștii, puținii pești pe care îi avem în mâini vrea să îi înmulțească. Nu vrea să ia nimic din umanitatea noastră, dimpotrivă vrea să o îmbogățească, să o înfrumusețeze, nu vrea să ia nimic din ceea ce este în inima noastră, ci vrea să multiplice iubirea.

Prin urmare să ascultăm acest Cuvânt care valorează mai mult decât toate baghetele magice, să ascultăm acest Cuvânt care valorează mai mult decât toate câștigurile la loto, pentru că efectiv face astfel încât să îl întâlnim pe Dumnezeu, ne face să întâlnim ceea ce există mai mare pe pământ și nu numai, ci și ceea ce există dincolo de viața și moartea noastră.

Îl ascultăm pe Isus luând un fragment evanghelic de la Luca, cap. 8, vers. 26-39. Am putea enunța încă de pe acum titlul acestui fragment evanghelic care este de fapt versetul concluziv: A vesti în tot orașul ceea ce a făcut Isus pentru mine – ceea ce reprezintă invitația de a împărtăși credința.

Să ascultăm împreună:

Vindecarea îndrăcitului

Vindecarea îndrăcitului

26 Și au tras la mal în ținutul gherasenilor, care este de partea cealaltă a Galileii. 27 După ce a coborât [Isus] pe uscat, i-a ieșit înainte un om din cetate, care era posedat de diavol. De mult timp nu mai purta îmbrăcăminte și nici nu locuia în casă, ci în morminte. 28 Când l-a văzut pe Isus, strigând, s-a aruncat la pământ în fața Lui și, cu glas puternic, i-a spus: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog să nu mă chinuiești!”, 29 pentru că El îi poruncise duhului necurat să iasă din om. De fapt, de multe ori pusese stăpânire pe el. Pentru a fi păzit, fusese legat cu cătușe la mâini și lanțuri la picioare, dar, sfărâmând orice legătură, era gonit de diavol în pustiu. 30 Atunci Isus, l-a întrebat: „Care-ți este numele?” El i-a răspuns: „Legiune”, căci intraseră mulți diavoli în el. 31 Și-l rugau să nu le poruncească să intre în abis.
32 Era acolo o turmă mare de porci care pășteau pe munte; și l-au rugat să le dea voie să intre în ei, iar El le-a dat voie. 33 Atunci diavolii au ieșit din om și au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coasta abruptă în lac și s-a înecat.
34 Când au văzut paznicii ce s-a întâmplat, au alergat să dea de știre în cetate și în sate. 35 Iar ei au ieșit să vadă ce s-a întâmplat și au venit la Isus; l-au găsit pe omul din care ieșiseră diavolii îmbrăcat și întreg la minte, așezat la picioarele lui Isus. Și i-a cuprins frica. 36 Însă, când cei care au văzut au povestit cum a fost salvat cel posedat de diavol, 37 toată mulțimea dimprejurul gherasenilor l-a rugat pe Isus să se îndepărteze de la ei, căci erau cu-prinși de o mare frică. Atunci, urcându-se în barcă, s-a întors.
38 Omul din care fuseseră scoși diavolii îl ruga să-l [lase să] rămână cu El, însă l-a trimis, spunând: 39 „Întoarce-te acasă și povestește tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru tine”. Iar el a plecat, vestind în întreaga cetate ceea ce a făcut Isus pentru el.

Să reluăm reflecția de la ultimele cateheze pe care le-ați auzit. Prin ele am intrat în inima lui Isus, pentru a căuta să trăim cu Isus pasiunea de a vesti, de a mântui. Isus care merge în căutarea persoanelor, Isus care vrea să co-munice o viață nouă persoanelor. L-am văzut pe Isus rugându-se Tatălui pentru toate persoanele pe care le-a întâlnit: „pentru aceștia mă rog” – vă amintiți – și pentru cei ce vor crede. Și astfel am reflectat asupra listei inimii, asupra rugăciunii, că nu se poate să îl comunici pe Dumnezeu fără să pornești de la Dumnezeu. Este ca și cum ai vrea să ai curent electric în casă fără să fii legat la firele de curent și la centrala electrică. Poate fi co-municat Dumnezeu fără Dumnezeu? Poți să-l dăruiești cuiva pe Dumnezeu fără să te rogi? Gândiți-vă câtă inge-niozitate există și în noi prin faptul de a putea crede că l-am putea oferi cuiva pe Dumnezeu fără a fi uniți cu El. Astfel am meditat la cât este de indispensabil să te rogi pentru a-l putea comunica pe Dumnezeu, să te rogi pen-tru acea listă a inimii, listă a inimii care nu are margini, care poate crește în fiecare zi, se poate prelungi.

Apoi l-am văzut pe Isus care devine aproapele nostru, care spală picioarele, care își manifestă iubirea prin slujire, iubirea arătată prin fapte, pentru a evangheliza cu iubire, este un alt aspect la care am reflectat, adică nu se poa-te să nu evanghelizezi cu iubirea. Nu se poate spune Dumnezeu-iubire fără iubire; cum nu se poate vorbi româ-na fără limba română, tot astfel nu se poate comunica iubirea fără iubire și este indispensabil ca noi să transmi-tem astfel de semne. Nu suntem mașini de transmisiune, nu suntem televizoare care transmit știri. Viața lui Dumnezeu traversează viața noastră, Dumnezeu-iubire simte iubire. După ce ne-am rugat așadar, sau continu-ând să ne rugăm, să avem capacitatea să facem gesturi de iubire, să ieșim din comoditate, să salutăm o persoană în plus. Gândiți-vă ce-ar fi dacă ați pleca de la această întâlnire cu gândul de a saluta o persoană în plus pentru săptămâna viitoare și a face un gest, o faptă de iubire în plus față de cineva! Inima voastră deja se lărgește.

Dragi frați și surori, riscul de a fi fosile de creștini este permanent. Fosile timp de o zi, timp de o lună, timp de un an, fosile care nu transmit nimic, care nu permit să se întrezărească nimic. Isus, însă, stă aproape, poartă de grijă, se apleacă, spală picioarele. Cât de mult a lăsat să transpară iubirea Sa apostolilor Săi, mulțimii care-l înconjura. Cât de mult a dat de înțeles acestui posedat despre care am auzit în Evanghelie, eliberat fiind de Isus! A lăsat să transpară iubirea. Astăzi tocmai în această relatare vedem ce le spune Isus celor care au fost vindecați de către El. Să aprofundăm puțin mai mult aceste rânduri din evanghelie.

Un prim sentiment care se naște este uimirea, cel puțin pentru mine care vă vorbesc. Îmi provoacă teamă să citesc acele rânduri în care se dă de înțeles că diavolii îl cunosc pe Isus, demonii îl recunosc pe Isus ca Domn, ca Fiu al lui Dumnezeu, dar deosebirea este că aceștia nu mai respiră iubire, pentru că au terminat cu iubirea, au făcut o alegere a lipsei de iubire. Îmi provoacă multă teamă această expresie, pentru că eu pot să-l cunosc pe Dumnezeu la fel cum îl cunosc demonii, fără iubire. Pot să-l recunosc pe Isus ca Domn fără să simt iubire și fără să răspund la iubire. Este ca și când, în sânul unei familii, prin raporturile dramatice care se creează între părinți și fii și viceversa, ori fiii, ori părinții să nu mai simtă iubirea, să nu o mai respire. Desigur, recunosc fiul, îl recunosc, dar nu mai simt iubire față de el, nu mai este nici o relație, este pentru ei ca un oaspete. Diavolii îl cunosc pe Dumnezeu. Să cugetăm o clipă la acest aspect: diavolii îl cunosc pe Dumnezeu, îl recunosc pe Isus ca Domn până la punctul că se feresc de El.

Și apoi cred că a doua atitudine de uimire vine din faptul că Isus poate vindeca de răul cel mai mare. Acest frag-ment evanghelic scoate în evidență o situație negativă înspăimântătoare, acest om posedat de atâția diavoli – de o legiune se spune aici – „pentru că suntem mulți în această persoană”. Isus vindecă de răul cel mai profund, de răutatea cea mai apăsătoare, este suficient să te încrezi în El. Cât și cum ne încredem în El? Cât și cum ne încre-dem în ceea ce El poate face? Diavolii care erau de nestăpânit – aici ne sunt descrise și diferitele situații în care se găsea această persoană posedată – diavolii par de neînvins, Isus însă reușește să vindece persoana în interior. Și noi avem dificultate în a crede că Isus ne poate vindeca dintr-o mică situație negativă, personală, de familie, nu ne încredințăm în mâinile Sale, în Cuvântul Său.

Și a treia atitudine care ne surprinde este că atunci când această persoană eliberată de diavol, transformată – pentru că vedem aici că este văzut îmbrăcat și întreg la minte la picioarele lui Isus – situația se schimbă cu totul. Liniștit, ședea la picioarele lui Isus și acest om îl ruga să rămână cu El, dorea să fie și el ca apostolii lângă Isus. Dar Isus îi încredințează în schimb o altă misiune. Nu spune: „Nu, având în vedere că ai fost eliberat de diavol, este mai bine să nu stai în preajma Mea”, nu aceasta este interpretarea textului, nu a existat niciodată vreo astfel de interpretare. „Îți dau o altă misiune mai importantă, tocmai pentru că ai fost eliberat”, tocmai pentru că ai expe-rimentat ceva din întâlnirea cu Isus. „Nu sta aici lângă Mine, mergi, vestește, spune ce ți s-a întâmplat! Mergi la ai tăi, întoarce-te la casa ta și povestește ce a făcut Dumnezeu pentru tine!” Adică tocmai pentru că l-ai experi-mentat pe Isus întoarce-te la casa ta! Întoarce-te la casa ta înseamnă întoarce-te la relațiile normale.

Este ca și cum v-ar spune vouă: „Ai experimentat în această seară prezența Mea? Ai experimentat în timpul săp-tămânii prezența Mea? Pentru motivul că mi-ai adus preamărire, pentru motivul prin care ai văzut că Eu sunt prezent în viața ta, mergi la casa ta, la relațiile tale normale, mâine la colegii tăi de muncă, la persoanele pe care le întâlnești la supermarket, la coafor, pe stradă, la bar, la serviciu, în orice alt loc, mergi, mergi!” Acest „mergi” să simțiți că vă răsună în inimă puternic! „Mergi, vestește ce a făcut Domnul pentru tine, povestește, vestește!”

Și aici ar trebui să deschidem tocmai capitolul vestirii, de a ne educa să spunem ce a făcut Isus cu noi, să împărtă-șești acea puțină credință pe care o ai. Spuneți că Isus face ceva! Cum putem să ținem în picioare o Biserică dacă acest Isus nu face nimic? Cum putem ține în picioare o parohie dacă Isus nu face nimic? Mergeți și spuneți că acel Isus care este predicat în Biserică face ceva! Mergeți și spuneți că acel Isus din Sfânta Ostie face ceva! Mer-geți și spuneți că Isus v-a făcut ceva! Că Isus nu s-a retras la pensie, că Isus a rămas în activitate, că Isus umblă pe străzile orașului nostru și face ceva!

Mergeți și spuneți! Dar chiar este posibil să vorbim despre orice și să nu vorbim despre Isus? Vorbim despre vreme, despre ploaie, despre soare, despre stele și nu vorbim despre Isus? Vorbim despre toate bârfele pe care le auzim și nu vorbim despre Isus? Înseamnă: „Mergeți, proclamați în toate cetățile”! Ați auzit cum se înche-ie acest fragment evangelic: „Iar el a plecat, vestind în întreaga cetate ceea ce a făcut Isus pentru el”. Ar trebui să fim recunoscuți tocmai după ceea ce povestim.

„Mergeți și vestiți în toate cetățile” – este slujirea misiunii, a evanghelizării. Înțelegeți deci că lista inimii nu are limite, nu putem să ne oprim la acele două-trei persoane pe care le-am ales, ci să simțim că inima ne arde de dorința de a merge, de a merge! Și astfel devin puternice cuvintele lui Isus când într-un alt pasaj spune: „Cine mă va recunoaște înaintea oamenilor și Eu îl voi recunoaște înaintea Tatălui Meu care este în ceruri”! Este foarte severă această exprimare! Să nu ne regăsim apoi în aceeași situație cu a lui Petru, care înaintea slujitoarei care stătea la foc împreună cu alți prieteni, vorbindu-l de rău pe Isus care a fost arestat, provocându-l pe Petru, să audă că i se răspunde: „Nu îl cunosc”!

Să încercăm numai să numărăm: de câte ori am păstrat tăcerea în ceea ce-l privește pe Isus? Fără să deschidem gura! Nu am răspuns „nu-l cunosc”, dar ne-am prefăcut că nu-l cunoaștem! Și Isus este cel care ni se predă, ni se dă în fiecare Euharistie. Gândiți-vă câtă încredere are El în noi, până la punctul de a ni se dărui, și cât de puțină avem noi.

Isuse, iartă-ne, dar, Isuse, dăruiește-ne Spiritul Tău ca să știm să te vestim!

toată seria aici (ca fişiere Word)



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *