CFE: M-a trimis să aduc săracilor vestea cea bună

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 20 februarie 2016.
Partea 93 din 139 din seria Comunităţi familiale de evanghelizare.
Print Friendly

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: pr. Mihai Vătămănelu OFMConv.
Sursa: MisteroGrande.org

Cateheza 93
„M-a trimis să aduc săracilor vestea cea bună”
Text de bază: Lc 4,14-22

Dragi prieteni,

Să ascultăm cuvântul Domnului. Îl luăm din Evanghelia lui Luca, cap. 4, vers. 14-22:

Isus Cristos

Isus Cristos

14 Isus s-a întors în Galileea, cu puterea Spiritului Sfânt, și faima Lui s-a răspândit în tot ținutul dimprejur. 15 Iar El învăța în sinagogile lor și era lăudat de toți. 16 A venit la Nazaret, unde fusese crescut, și a intrat în sinagogă, după obiceiul Lui, în zi de sâmbătă, și s-a ridicat ca să citească. 17 I s-a dat cartea profetului Isaia și, deschizând cartea, a găsit locul în care era scris:
18 Spiritul Domnului este asupra mea:
pentru aceasta m-a uns
să duc săracilor vestea cea bună;
m-a trimis să proclam
celor închiși eliberarea
și celor orbi recăpătarea vederii,
să redau libertatea celor asupriți;
19 să vestesc un an de îndurare al Domnului.
20 A închis apoi cartea, a dat-o slujitorului și s-a așezat. Ochii tuturor din sinagogă erau îndreptați spre El. 21 A început apoi să le vorbească: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care ați ascultat-o cu urechile voastre”. 22 Toți dădeau mărturie în favoarea Lui și se mirau de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui.”

Dragi prieteni, acest cuvânt pe care l-am ascultat este foarte sugestiv, pentru că pare că vrea să ne lămurească într-o manieră și mai puternică de ce s-a întrupat Isus. Pare că vrea să ne descrie scopul pentru care Fiul lui Dumnezeu a luat fire omenească, sensul vieții lui Isus. Unde dorea să ajungă Fiul lui Dumnezeu luând trup omenesc, pentru care motiv a vrut să locuiască în mijlocul nostru? Ce drum dorea să parcurgă? Ce scop își propunea? Și aici l-am auzit descris într-un mod minunat, după acea recunoaștere publică înaintea celorlalți, că Isus era plin de Spirit Sfânt:

„Spiritul Domnului este asupra mea – se spune – pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor închiși eliberarea și celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriți; să vestesc un an de îndurare al Domnului.”

Este ca și cum s-ar spune că sensul venirii lui Isus este pentru a merge în întâmpinarea tuturor situațiilor, inclusiv a situațiilor celor mai negative și mai rele din câte ar putea fi. Atunci, înainte de toate, acest lucru ne întărește, pentru că vrea să spună că această prezență a lui Isus în mijlocul nostru vine și pentru ceea ce avem mai rău în noi. Pentru ceea ce avem mai rău în inimă, pentru acea parte devastată din noi, când am pierdut încrederea în noi înșine, când nu mai avem curajul să facem nimic, când părem de neclintit, paralizați din punct de vedere spiritual și chiar fizic, Domnul vine în partea cea mai rea din noi și spune: „chiar și cel mai rău poate fi mântuit”. Înseamnă să conștientizez că a venit pentru mine, pentru a mântui acea parte negativă din mine.

Trebuie să ne spunem aceasta unii altora în această seară, preamărindu-l și noi pe Dumnezeu la fel cum făceau persoanele care l-au întâlnit pe Isus. Și toți îi aduceau laudă Domnului! Să îl lăudăm pentru că a venit pentru mine, pentru partea cea mai rea din mine, dar doar dacă eu mă las vindecat, dacă mă las însănătoșit. Și în același timp, în măsura în care Isus spune acestea, ne arată și misiunea Sa deschisă tuturor, ne arată și care este misiunea Bisericii, ne arată și misiunea creștinului, ne arată că El a venit pentru toți, și pentru cei pe care noi îi respingem ca fiind cei mai răi.

Să încercăm în inimile noastre pentru o clipă să ne gândim la cele mai rele persoane pe care le-am întâlnit sau le întâlnim, la acele persoane pe care le considerăm în toate felurile cele mai îndepărtate de Domnul, foarte îndepărtate. Trebuie să spunem cu adevărat că Domnul a venit și pentru ei, deci nimeni nu poate fi exclus, nimeni nu este exclus de la mântuire. Chiar și la persoana pe care eu în prezent încă o mai urăsc, chiar și la persoana pe care eu nu o iert, și la aceasta ajunge mântuirea Domnului, Domnul a venit și pentru aceea.

Prin urmare, mi se pare corect să aprofundăm această pagină evanghelică, după ultimele trei cateheze pe care le-am făcut. Vă amintiți: Ajută-mă să ajung la inima cuiva; adică faptul că toți suntem chemați să iubim cu inima lui Isus, pentru a merge în căutarea celui care are nevoie, să reușim împreună cu Isus din compasiune, să reușim să vedem unde este sărăcie. Acolo unde nu se află Isus este sărăcie, unde nu este Isus lipsește ceva, lipsește un suflet, lipsește seninătatea, lipsește un anumit tip de pace, pe care doar Domnul este capabil să ne-o dăruiască. Ajută-mă să ajung la inima cuiva! Ne-am implicat toți.

Apoi am făcut un pas înainte pentru a nu rămâne doar un discurs generic acesta, am spus că, tocmai pentru a-l ajuta pe Isus să înfăptuiască această misiune, este nevoie să stăm strâns uniți cu El. Rămâi strâns unit cu Mine pentru a înfăptui lucruri minunate, și titlul era: A te ruga pentru lista inimii. Adică fiecare dintre noi să-și facă o listă a inimii, nu poate evangheliza fără să aibă în fața sa persoane concrete, cărora să le vestească numele Domnului și deci să se roage pentru aceste persoane.

Apoi, în cateheza a III-a, am spus că pe aceste persoane trebuie să le slujim, să fim prezenți, să le simțim aproape, să le dăruim iubire. Acum aceste trei componente sunt inseparabile. Nu sunt trei trepte, iar când am făcut al doilea pas să pot să îl neglijez pe primul, ori când l-am făcut pe al treilea să pot să îl ignor pe al doilea. A evangheliza – și deci lista inimii – a te ruga și a sluji trebuie făcute toate mereu, întotdeauna. Slujirea este legătura structurală, organică, ce există între noi, este iubirea reciprocă. Când eu iubesc o persoană pentru a o evangheliza, sunt chemat să o iubesc întotdeauna, nu până când am evanghelizat-o și apoi să se descurce… Dacă u mă rog pentru o persoană sunt chemat să mă rog și după ce s-a convertit. Dar mai presus de toate suntem chemați să înfăptuim realmente ceva pentru a evangheliza, tocmai pentru a împărtăși cu Isus această misiune. Și aici trebuie să spunem din nou cu claritate: Isus a venit ca să îi evanghelizeze pe toți!

Dragi prieteni, cine este unit cu Isus nu poate sta pe loc. Nu există o Evanghelie spre folosul și consumul privat și personal, iar ceilalți să se descurce… Nu există! Riscați să vă greșiți religia! Religia catolică, cea fondată pe Evanghelie, este aceea în care Isus ne spune tuturor: „Mergeți și predicați! Mergi! Evanghelizează! Mergi! Mergeți!” Este ceea ce afirmă când ne spune: „Faceți aceasta în amintirea Mea! După roadele lor îi veți cunoaște! Pentru voi și pentru mulți…!” Vă amintiți de Euharistia la care participați, este acel trup dăruit pentru toți… Ce spunem când ne împărtășim? Dacă eu sunt în regulă, înseamnă că toți sunt? Și la toți ceilalți cine se gândește? Acel sânge vărsat pentru voi și pentru toți…, cine se gândește la acest „pentru toți”? Angajații? Voi știți că nu există un sanatoriu special pentru creștini, care să asigure totul, nu există așa ceva. Nu există fii ai lui Abraham, spunea Isus, care să aibă mântuirea garantată. „Nu tot cel ce spune Doamne, Doamne, va intra în împărăția cerurilor”!

Știu că toți împreună trebuie să ne schimbăm un concept pe care-l avem despre Biserică, un concept de Biserică ce stă pe loc, unde se gândesc doar unii, ori se gândesc alții, se gândesc eventual misionarii să vestească Evanghelia… Da, am fost în Africa să vestim Evanghelia, în America, dar realizați că în orașul nostru majoritatea nu mai merge la biserică? Pe cine să chemăm, cine trebuie să evanghelizeze după părerea voastră? Pe cei 70-75% care nu mai vin la biserică duminica cui îi încredințăm? Ce ne spune Isus despre acești frați care nu-l mai cunosc pe El, au pierdut entuziasmul credinței sau nu mai cred, cui îi încredințăm? Este treaba preoților? Pot fi creștinii spectatori care din tribunele terenurilor de sport ale creștinismului și ale Evangheliei stau și privesc ce se întâmplă pe stadion? De aceea Sf. Pavel ajunge să spună: „Vai mie dacă nu vestesc Evanghelia!”

Asigurarea personală a mântuirii nu stă în faptul de a nu avea păcate, dragi prieteni. Noi, care ne întâlnim săptămânal, să ieșim, să ieșim în sfârșit din această cochilie auto-protectivă, mai tare decât carapacea care acoperă broasca țestoasă, decât acele carapace foarte tari, să ieșim din această cochilie pe care am făcut-o și unde credem că este suficient să fim buni, este suficient să nu păcătuim, ori să spunem vreo rugăciune și cu aceasta ne-am aranjat cu Dumnezeu… Asigurarea noastră vine din faptul de a-i fi iubit pe frați, și a-i iubi pe frați înseamnă a le dărui ceea ce avem mai prețios, să li-l oferim pe Domnul. În prima scrisoare a Sf. Ioan citim: „Cine nu-l iubește pe fratele pe care îl vede, nu-l poate iubi pe Dumnezeu pe care nu-l vede„! Dacă eu nu iubesc persoanele pe care le văd – înțelegeți ce înseamnă a evangheliza – cum pot să spun că-l iubesc pe Dumnezeu pe care nu-l văd?

Să încercăm să trecem în revistă persoanele pe care voi ar trebui să le fi scris în acea listă pe care vă rugasem să o completați, lista tuturor persoanelor pe care le întâlniți într-o săptămână, cele pe care le vedeți, o aveți prezentă – persoanele pe care le vedeți în fiecare săptămână. Să reascultăm cuvântul Scripturii care spune: „Cine nu-l iubește pe fratele pe care îl vede, nu-l poate iubi pe Dumnezeu pe care nu-l vede„! Dacă eu nu iubesc, și rostiți toate numele din acea lungă listă săptămânală, dacă eu nu-i iubesc, cum pot spune că îl iubesc pe Dumnezeu pe care nu-l văd? Și tocmai acest aspect am vrea să-l reînsuflețim în fiecare dintre noi. Spiritul Domnului a coborât și asupra noastră prin Botez, prin Sfântul Mir; în fiecare Euharistie – Sfânta Împărtășanie – ne este dat Spiritul Domnului, pentru ca să putem participa la misiunea Sa. Atunci și eu, în numele Domnului – pentru că simt să vă dau acest cuvânt, nu pentru că este al meu și nu prin cuvintele mele – în numele Domnului vă rog nu discutați între voi asupra Cuvântului vestit. Nu spuneți: mi se pare așa, mi se pare altfel, sunt de acord, nu sunt de acord…, căci sunt întrebări greșite și răspunsuri greșite!

Înaintea unui cuvânt atât de provocator, Domnul Isus îmi spune: „Tu ce gândești? Cum răspunzi tu înaintea faptului că te trimit să vestești? Eu te trimit să vestești!” Sfântul Mir, fraților, fiecare Euharistie este un mandat: „Mergi, vestește Evanghelia Mea! Mergi! Spune tuturor ceea ce Domnul înfăptuiește în tine! Mergi! Iubește-l pe fratele tău!” Tu cum răspunzi? Dacă Isus îți spune aceasta, tu ce răspunzi? Să nu ne mai folosim de cuvinte pe jumătate, de discuții pentru a ne ascunde. Nimeni nu poate spune: „Nu sunt capabil să iubesc”! Și atunci, drept urmare, nimeni nu poate spune: „Nu sunt capabil să mă rog pentru cei pe care îi întâlnesc, pe care îi iubesc, să-l invoc pe Spiritul Sfânt asupra lor”… Nimeni nu poate spune: „Nu sunt capabil să fac un gest de prietenie, de salut, față de persoanele pe care le întâlnesc”. Și în acest fel, ne dăm seama că toți suntem făcuți pentru a evangheliza, este o Biserică ce evanghelizează.

Prin urmare să reauzim frumusețea cuvintelor Papei Paul al VI-lea din documentul Evangelii Nuntiandi: „Biserica există pentru a evangheliza”. Și această comunitate familială a mea există pentru a evangheliza, este lumină pusă pe munte, este pentru ca și alți frați să poată descoperi frumusețea casei Tatălui care are și alte oi… Am putea spune fiecare dintre noi ca și Isus: „Am și alte oi, și pe acestea trebuie să le conduc, ca să fie o singură turmă și un singur Păstor.”

toată seria aici (ca fişiere Word)



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *