Șase sfaturi pentru angajamente de An Nou care să reușească

Print Friendly, PDF & Email

Autor: Ruth Baker
Traducere: Radu Capan
Sursa: Catholic-Link.org, 30 decembrie 2015

Este startul unui an nou și un timp excelent de reflecție privind cel care a trecut, respectivul asupra modului de începere a celui nou. Sunteți cumva dintre cei care își iau grămadă de angajamente sau preferați să le evitați de tot? Dacă suntem onești, 2016 va fi în mare măsură ca 2015, cu aceleași bucurii, eforturi, frustrări și celebrări pe care viața ni le servește an de an. Chiar și așa, este minunat să ne oprim și să ne gândim cum am putea să facem ceva legat de problemele cu care ne confruntăm în viețile noastre. Dacă aveți acest obicei al luării de angajamente – sau chiar dacă îl detestați – iată șase sugestii care să vă ajute în drumul Dvs.

1. Alegeți ceva ce ar trebui deja să faceți oricum

În loc să alegeți ceva complet străin și nou anul acesta, de ce să nu vă concentrați pe a face ceva ce ar trebui să faceți oricum – și să vă propuneți să faceți bine. A introduce ceva total nou poate fi o schimbare mare în viața Dvs, fapt care poate fi uneori descurajator. În schimb dacă vă încărcați cu a face bine ceva ce face deja parte din rutina Dvs, vorbim din start de un obiectiv mult mai accesibil. Reflectați și vedeți dacă este ceva ce faceți cu jumătate de inimă și angajați-vă să puneți mai mult efort sau bucurie în acest an.

2. Nu vă luptați singur – apelați la un prieten

Știți cele două lucruri mai puternice decât voința? Harul lui Dumnezeu și ajutorul prietenilor. Preocupați-vă să aveți ajutor în angajamentul Dvs. Dacă încercați să vă îmbunătățiți situația spirituală, prietenul la care să apelați va fi probabil directorul spiritual pentru îndrumare sau orice preot pentru Sacramentul Spovezii. Atâta timp cât frământările sau ispitele noastre rămân în întuneric, nu le vom putea rezolva singuri. Să ne amintim ce spune Cristos: „Fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15,5) și „Cu Dumnezeu, toate sunt posibile” (Matei 19,26). Să căutăm ajutor inclusiv de la prieteni: ne pot sprijini sau să fie urechea ce ne ascultă. A cere ajutor este bine. A lăsa pe alții să ne ajute este și mai bine!

4. Sau… fiți acel prieten

O cale alternativă pentru propunerile la început de an nou poate fi să vedem dacă putem sprijini pe cineva în ceea ce și-a ales ca angajament. Poate aveți un prieten care a dorit mereu să înceapă un sport sau ceva activitate, dar singur nu a reușit niciodată. Poate fi un credincios legat de casă, dar căruia i-ar plăcea să iasă mai mult și să vadă mai mult din lume. Sau poate vă puteți gândi la cineva care a trebuit să își abandoneze locuința, locul de muncă și studiile datorită unor situații extreme. Cu puterea rugăciunii îi puteți sprijini, angajându-vă să oferiți pentru ei ceva ce este monoton sau face parte din rutina Dvs.

4. Faceți un lucru o dată

Poate fi atrăgător gândul de a începe anul ca o total nouă persoană, având o listă de milioane de lucruri ce nu sunt bune la noi și pe care trebuie să le rezolvăm. Dar în general vorbind, nu vom reuși deodată și să ne trezim mai repede, și să facem mai mult sport, și să avem mai multă răbdare, și să petrecem mai puțin timp cu telefoanele, și să mâncăm mai sănătos, și să ne rugăm mai mult, și să fim mai amabili… toate aceste obiective fixate deodată vor constitui desigur un țel copleșitor și irealist. Chiar și două-trei lucruri ar putea fi pentru unii prea mult. Atunci alegeți unul singur. Angajați-vă să îl faceți bine. „De ce ești în așa grabă? Mergi și lucrează încet și senin, făcând câte un lucru pe rând. Vei înregistra progrese semnificative” (Sf. Francisc de Sales).

5. Acceptați că s-ar putea să eșuați – dar faceți oricum

Problema cu a ne lua angajamente și a ne ține de ele este teama că vom eșua. Ne luptăm cu tot ce ne stă împotrivă, investim atâta energie în sarcinile asumate, rușinați chiar și de gândul că am putea eșua. Apoi inevitabil apare eșecul, ne simțim dezamăgiți și nu mai încercăm niciodată. Sau poate ne spunem din start: „Voi eșua, așa că ce sens are să încerc?” Și nu ne luăm nici un angajament. Trebuie să învățăm să mergem pe drumul dintre aceste două extreme. „S-ar putea să eșuez și va fi dezamăgitor, desigur, dar mă voi aduna și voi continua să merg înainte.”

6. Sau… nu vă luați nici un angajament

Aveți puțină răbdare, căci știu că vi se va părea că acum contrazic tot ceea ce am spus deja, dar acest punct este o invitație la reflecție în acest Jubileu al Milostivirii. Viața nu este o competiție în care să ne dovedim puterile în fața altora. În timp ce este bine să vrem să creștem, să devenim mai buni, angajamentele luate tradițional la trecerea între ani adesea vizează un standard nerealist de perfecțiune, după standardele date de lume, de media, de expectanțele noastre sociale. Ce ar fi anul acesta să reflectăm la istoria cu Marta și cu Maria (Luca 10,38-42)? Marta era panicată cu pregătitul mesei în timp ce Maria stătea la picioarele Lui și îl asculta. „Maria a ales partea cea bună, care nu îi va fi luată” (v.42).

Anul acesta, în loc să vă îmbunătățiți condiția fizică, obiceiurile alimentare sau să căutați să deveniți într-un mod vag o persoană mai bună, de ce să nu vă abandonați milostivirii nemărginite a Tatălui, care ne ridică de fiecare dată când cădem. Acceptați că sunteți așa cum sunteți, luați zilele la rând, una câte una, trăind cu calm și reflectând la următoarele cuvinte:

„Este într-adevăr dorința mea ca Jubileul să fie o experiență vie a apropierii Tatălui, a cărui tandrețe este aproape tangibilă” (Papa Francisc).

„Sfințenia nu constă în a nu face greșeli sau a nu păcătui niciodată. Sfințenia crește cu capacitatea de convertire, de pocăință, cu disponibilitatea de a începe din nou și mai presus de toate cu capacitatea de reconciliere și de iertare” (Papa Benedict al XVI-lea).

Posted in Spiritualitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *