CFE: Ajută-mă să ajung la sufletul cuiva

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 26 ianuarie 2016.
Partea 90 din 139 din seria Comunităţi familiale de evanghelizare.
Print Friendly

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: pr. Mihai Vătămănelu OFMConv.
Sursa: MisteroGrande.org

Secerișul este mare

Secerișul este mare

Cateheza 90
„Ajută-mă să ajung la sufletul cuiva”
Text de bază: Mt 9,35-38

Dragi prieteni,

În aceste momente de ascultare a Cuvântului vrem încă o dată să experimentăm în viața noastră prezența lui Isus care îmi vorbește. Isus care vrea să stea din nou puțin cu mine, cu fiecare dintre noi, vrea să ne încredințeze însăși viața Sa, vrea să-și arate încrederea în noi, vrea să împartă cu noi misiunea Sa. Și în acest moment, – prin cuvântul pe care-l vom asculta – vrea să ne ceară să fim cu El evanghelizatori, buni vestitori; dar am putea să traducem aceasta într-o manieră mai simplă: „Ajută-mă să ajung la sufletul cuiva”. Permiteți să vi se spună în acest moment de către Isus, permiteți să vă spună fiecăruia: „Ajută-mă să ajung la sufletul cuiva”. Să încercăm să vedem cum a acționat Isus și îl ascultăm din Evanghelia după Matei, cap. 9, vers. 35-38.

35 Isus străbătea toate cetățile și satele, învățând în sinagogile lor, predicând Evanghelia împărăției și vindecând orice boală și orice neputință.
36 Văzând mulțimile, i s-a făcut milă de ele, căci erau istovite și părăsite, ca niște oi care nu au păstor. 37 Atunci le-a spus discipolilor Săi: „Secerișul este mare, însă lucrătorii sunt puțini. 38 Rugați-l deci pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul Lui”.

Și se roagă și El în această seară cu noi, este El cel care în această seară ne roagă pe noi: „Vrei să fii lucrătorul Meu, vrei să fii cu Mine?” Ne invită să avem ochii Lui pentru a privi în jurul nostru – „văzând mulțimile” – erau persoane istovite și părăsite, ca niște oi care nu au păstor, vrea să împartă cu noi din trăirea Sa, din compasiunea Sa; lui Isus „i s-a făcut milă”. I s-a făcut milă de atâtea persoane, i s-a făcut milă de cei care suferă, de cei care îi stăteau în preajmă. Noi, în acest moment, simțim că putem împărtăși cu Isus aceeași compasiune? Cu privirea noastră să observăm persoanele din jurul nostru pe care le întâlnim în timpul zilei, în timpul săptămânii; simțim că le iubim cu inima lui Isus? Să ne așezăm lângă Isus, uniți cu Isus pentru a avea milă, compasiune ca și El, să privim cu ochii lui Isus persoanele pe care le întâlnim în fiecare săptămână, să încercăm să trăim ca Isus.

Mai mult, tocmai pentru a vă face să trăiți această experiență profundă de a simți ca și Isus, faceți acest exercițiu, dar vă rog, faceți-l! Nu ne mai este de folos un creștinism superficial, alcătuit din intenții bune. Vă rog, când veți fi fiecare la casa voastră, luați o hârtie și un creion și faceți lista, lista tuturor persoanelor, una sub alta, pe care le întâlniți în fiecare zi în timpul unei întregi săptămâni, lista tuturor persoanelor pe care le întâlniți de-a lungul unei săptămâni. Dar în timp ce o faceți trebuie să aveți în voi privirea lui Isus; cum o privește Isus pe acea persoană?

Pe acea persoană pe care o întâlnesc când ies din casă, când merg să arunc gunoiul; cum privește Isus acea persoană care locuiește aproape, în aceeași curte, la același etaj, cum o privește Isus pe casierița de la supermarket, pe alt angajat de la supermarket, cum îl privește Isus pe colegul meu de servici? Și îi notez pe toți! Inima vi se va transforma, încercați să faceți aceasta. Și mereu să fim atenți cum îl privește Isus, să-i scriu numele și să-l privesc cum îl privește Isus, cum se gândește la el Isus. Scrieți toată această listă. Dacă vedeți că la voi acasă nu puteți fi atenți, încercați să o faceți în biserică, mergeți, luați-vă intenționat jumătate de oră, mergeți în tăcerea bisericii și așezându-vă în privirea și inima lui Isus, faceți lista persoanelor.

Gândiți-vă numai, dacă voi toți care vă întâlniți în comunitate, în acest moment, sunteți în jur de 50, gândiți-vă dacă 50 de persoane fac lista persoanelor pe care le întâlnesc întreaga săptămână, într-o săptămână, poate reușim să acoperim tot cartierul cu privirea lui Isus. Faceți aceasta, faceți-o din iubire față de Isus și când vă veți întâlni în comunitate data viitoare spuneți: „Din iubire față de Isus, pentru Isus am făcut lista”. Și așa să fie cu fiecare dintre voi, nimeni să nu fie lipsit de iubirea lui Isus, nu fiți morți la inimă, nu spuneți: „Dar eu sunt bătrân, eu nu văd pe nimeni, eu sunt mic, eu sunt comod…” Dacă nu puteți să scrieți, cereți cuiva să vă ajute și dictați-i numele, dar nimeni dintre voi să nu se dea deoparte de la această îndatorire.

Nu putem merge înainte și să iubim doar cu inima noastră, noi vrem să iubim cu inima lui Isus, să vedem cu Inima lui Isus, și miza este mare. Știți de ce vă cer aceasta? Pentru că Isus vă spune: „Ajută-mă să ajung la sufletul cuiva; Eu, Isus, vreau să fac să ajungă afecțiunea Mea la cineva, vreau ca prin mâinile tale, buzele tale, gesturile tale, privirea ta de iubire, vreau să ating inima cuiva; poate doar îl voi privi, celălalt nu va răspunde, nu vrea să spună nimic, dar Eu vreau să mă slujesc de privirea ta pentru a atinge inima cuiva”.

Și atunci, dragi prieteni, vrem să devenim conștienți în acest moment de aceste gesturi, deci, vă rog, nimeni dintre voi să nu se dea înapoi de la această rugăminte. Dacă aș fi confesorul vostru în acest moment, v-aș da aceasta de făcut ca și penitență, ca semn de convertire, ca semn de voință de viață nouă. Toți, toate persoanele comunităților, să facă lista persoanelor pe care le întâlnesc de-a lungul unei întregi săptămâni. Evident, cele pe care le întâlniți de mai multe ori le scrieți o dată, dar scrieți în dreptul lor de câte ori le întâlniți, de câte ori stați cu acea persoană, câte zile o întâlniți! Pentru a le iubi, a le privi, a le simți cu privirea lui Isus! Vă dați seama, când veți fi terminat de scris – și aceasta este o provocare pe care o lansez – vă veți simți inima lărgită, veți fi crescut după ce veți fi făcut această listă.

Isus vrea să se slujească încă de puținul tău pentru a sta aproape de oițele pierdute, de oițele fără păstor, vrea să se servească de simplitatea ta, de întunericul tău pentru a lumina noaptea cuiva. Vrea să se servească de sărăcia ta pentru ca cetele cerești să îi poată cânta mărirea! Isus îți cere să îi împrumuți chipul tău pentru a se putea manifesta cuiva cu un chip de iubire.

Isus are nevoie de spațiul inimii tale, Isus are nevoie de lista persoanelor pe care tu le întâlnești în fiecare săptămână. Acestea sunt darurile cele mai frumoase, prezențele cele mai frumoase pe care le așezăm la picioarele altarului său. Pentru că Isus, care a venit în această lume sub chip de copil, de nerecunoscut ca Dumnezeu, dar prezent ca Dumnezeu în mijlocul nostru, vrea să-și aplece privirea Sa peste fiecare dintre aceste persoane. Ești dispus, ești dispusă să împrumuți privirea ta pentru a privi cu acei ochi la fel cum privește Isus? Și vei reuși s-o faci săptămâna viitoare, săptămânile următoare? E prima îndatorire de făcut, scuzați dacă repet de o mie de ori, voi mai repeta încă, înainte de a încheia această reflecție: fă lista, pleacă de la ceva concret!

Există o zicală veche care spune așa: „Iadul e pavat cu intenții bune”, nu mai sunt de-ajuns intențiile bune. „Da, eu vreau să-i iubesc pe toți” Nu! Scrie! Pe mama ta, pe sora ta, pe vecinul tău, scrie numele, și, în timp ce scrii, să ții cont de inimă și chip, inimă și ochi, inimă și privire! Lui Isus „i s-a făcut milă”. Dar dacă tu ai experimentat privirea lui Isus asupra ta, ce aștepți pentru a reflecta acea privire de compasiune și de iubire a lui Isus asupra celorlalți? Isus cere cuvântul tău pentru a ajunge la inima cuiva. Poate va fi salutul tău de „Bună ziua!”, surâsul tău; cere chipul tău pentru a atinge pe cineva, pentru a reda încrederea, pentru a reda speranța.

Și după ce veți fi făcut această listă, în josul listei scrieți: „Isus mă trimite pe mine! Isuse, trimite-mă pe mine pentru a te face vizibil, Isuse, vreau să te ajut să atingi inima cuiva!”. Dar ajunge această frază: „Isuse, trimite-mă pe mine!” Și această expresie o iau din profetul Isaia, cap. 6, vers. 8. Ascultați ce scrie: Și am auzit glasul Domnului care zicea: „Pe cine îl voi trimite și cine va merge pentru Noi?” Și am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă pe mine!”

În acest moment, Isus îmi repetă, priviți acea listă: „Pe cine voi trimite, cine va vorbi pentru Mine, cine va iubi pentru Mine?” Priviți-o, citiți-o, recitiți acea listă! Cine va vorbi, cine va merge pentru mine, pe cine voi trimite pentru mine? Și răspund: „Iată-mă, trimite-mă pe mine!” „Iată-mă, Doamne, trimite-mă pe mine!”

Cert este că mergem în numele Domnului, tăria mea de a privi cu privirea lui Isus este de fapt puterea Domnului. Isus ne-a garantat: „Cine vă ascultă pe voi, pe Mine mă ascultă, cine pe voi vă vede, pe Mine mă vede”. Și atunci este logic că trebuie să ne verificăm interiorul sufletului: „Dar eu, în acest moment, vreau cu adevărat să-l duc pe Isus altora?” Nu vă mai mulțumiți cu acele răspunsuri de creștini pe jumătate: „Dar eu nu știu…, dar pe cine văd eu?…, dar la vârsta mea…, dar eu…!” Să ai inima lui Dumnezeu! Îl ai pe Spiritul Sfânt în tine, ce vrei să mai pună Dumnezeu? Sare și piper la urmă…?! Prin Spiritul Său ți-a dat inima Sa! Crezi tu cu adevărat că Spiritul Sfânt se află în tine? Dacă crezi în acest Spirit, trăiește această listă, încearcă! Să începem să revoluționăm lumea! Nu este posibil ca în anumite comunități să nu se miște nimic! Pentru că nimeni nu spune, nimeni nu vestește!

Da, dar eu încerc…! Mergi tu cu inima lui Dumnezeu? Ai respectat toți acei pași? Atenție, Domnul nu vrea să ne facă megafoane, nu vrea ca noi să ne facem publicitate! Isus nu ne cere aceasta în comunitate, nu ne cere publicitate! Nu ne cere propagandă pentru comunități! Nu, e ceva banal, vulgar să faci propagandă pentru comunitate! Isus vrea să se facă cunoscut, El, ca persoană, iar comunitatea servește pentru ca eu să pot respira în Isus, pentru că aici nu se fac vorbării și vă rog nu le faceți! Nu se fac discuții și vă rog nu faceți discuții! Nu se dau răspunsuri și vă rog nu dați răspunsuri, pentru că unul singur este Învățătorul, pe unul singur vrem să îl auzim vorbind, iar noi dăm mărturie doar despre El. Noi nu vrem să facem propagandă pentru comunități, dar vrem să îl facem cunoscut pe Isus, aceasta da!

Și atunci trebuie să ne examinăm conștiința. În sufletul meu, în inima mea, mă aflu eu sau se află Isus? Pentru că se poate întâmpla să fim încă noi în centrul inimii noastre sărace, meschine, fără Isus; acolo se află o inimă goală, sunt eu, nu Dumnezeu. Iată de ce trebuie să simțim în noi acest apel pe care Isus ni-l adresează: „Ajută-mă să ajung la inima cuiva, ajută-mă!” Sf. Pavel simțea cu putere această invitație. Ascultați cum se exprimă în prima Scrisoare către Corinteni (9,15-27): „Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; și vai mie dacă nu vestesc Evanghelia!” Vai mie dacă nu vestesc Evanghelia! E ca și cum aș simți rușine să-mi pronunț propriul nume. După numele ce-l port eu sunt al lui Isus! Locuiesc cu Isus! Îl vizitez pe Isus! Satisfacția cea mai mare mi-o dă Isus! Când inima noastră va fi plină, nu ne va mai fi teamă să îi dăm o mână de ajutor lui Isus pentru a se face cunoscut! El vrea să continue să îi iubească pe ceilalți!

Prin urmare să reluăm, și vrem să ne luăm această îndatorire cu putere, în toate comunitățile familiale de evanghelizare, pornind de la acest fapt concret: a face lista inimii. Și invit cuplurile responsabile să îi întrebe pe toți membrii: „Tu ai făcut lista?” Și răspundeți: „Da” sau „Nu”! Și nu puteți minți! Puteți spune „Da, am făcut”, chiar dacă nu ați făcut, dar Domnul vede! Vede dacă sunteți în stare să luați o hârtie și un creion și să spuneți: Doamne, te iubesc! Isuse, te iubesc! Iată iau acum o hârtie și un creion și încep să scriu.

Luați această decizie, este decizia de a evangheliza, este decizia de a nu închide ochii în fața unei situații. Ce spune Isus? „Străbătea toate cetățile și satele… văzând mulțimile, i s-a făcut milă de ele, căci erau istovite și părăsite, ca niște oi care nu au păstor”. Nu putem să nu avem o viziune a situației. Avem doar litania vaietelor: dar uite…, lumea cum merge…, acela, celălalt…! Dar tu ce faci? Să iau de piept evanghelizarea, toți, cuplurile responsabile și fiecare membru al comunității! Și nu vă mai uitați câți sunteți! Mergeți! Începeți! Este suficient unul pentru a evangheliza zece!

Și atunci din lista voastră a inimii, din acea listă lungă, alegeți trei, patru, și pentru aceia începeți să vă rugați! Dragi prieteni, nu se fac invitații și reclamă comunității! Se începe cu rugăciunea pentru cineva. Aproape că aș trece pe la fiecare în parte și v-aș întreba: „Tu pentru câți te rogi? Spune-mi pentru câte persoane te rogi? Pentru care? Cât timp te rogi? Ce ceri pentru acele persoane?” Și apoi, dincolo de rugăciunea care se armonizează cu rugăciunea lui Isus – ne ajută să ne rugăm cu inima lui Isus pentru a privi persoanele cu iubirea lui Isus – se află cealaltă etapă: a slujirii, a iubirii, a faptului de a-i sta aproape, răbdător, timp de o lună, un an. Și apoi este vestirea, să vestesc: „Eu cred în Isus!” Și numai în final urmează invitația de a veni în comunitate.

Toate aceste etape le vom mai relua în următoarele cateheze pe care le vom face în perioada imediat apropiată, dar până atunci lăsați ca inima să vi se umple de această compasiune a lui Isus. Împrumutați ochii voștri lui Isus pentru a privi împrejur! Prezentați-i lista voastră în biserică lui Isus și veți vedea că inima voastră se va umple de emoție, pentru că în ea se găsește emoția lui Dumnezeu. „Este mai mare bucurie în cer pentru un păcătos care se convertește decât pentru o mie de drepți!”

toată seria aici (ca fişiere Word)



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *