CFE: Rugăciunea de mijlocire

Teme: Spiritualitate.
Etichete: .
Publicat la 6 decembrie 2015.
Partea 86 din 136 din seria Comunităţi familiale de evanghelizare.
Print Friendly

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: pr. Mihai Vătămănelu OFMConv.
Sursa: MisteroGrande.org

Isus se roagă

Isus se roagă

Cateheza 86
Text de bază: In 17, 20-24
Rugăciunea de mijlocire

Dragi prieteni,

E frumos să fim iarăși aici ca să ascultăm acel Cuvânt unic în lume, extraordinar, pentru că nu e un cuvânt omenesc care să-și afle rădăcina în gândul, în mintea ori în inima persoanelor umane, dar e Cuvântul lui Dumnezeu, cuvânt care ajunge la noi prin glasul, prin vorbirea lui Isus, al lui Isus de care am luat cunoștință prin prezența Sa în mijlocul nostru. Ne gândim la rugăciunea de laudă pe care am înălțat-o la începutul acestei întâlniri, ne gândim la împărtășirea credinței în El, ne gândim la Cuvântul său care acum ne atinge inima și ne vorbește fiecăruia personal. Toate acestea ne fac să simțim puternic prezența Sa, prezența lui Isus, bogăția care vine din această prezență. Ne simțim aproape, tot mai mult în armonie cu El, în rugăciune cu El.

După ce am ascultat Cuvântul său, simțim cum inima noastră e mai aproape de a sa, am putea spune chiar că e motivată de a sa, iubește cu inima sa, privește lucrurile cu inima însăși a lui Isus prezent în mijlocul nostru. Și cu acest spirit, cu inima lui Isus ascultăm Cuvântul său, cel pe care-l citim din cap. 7 al lui Ioan, vers. 20-24:

20 Nu mă rog numai pentru ei, ci și pentru cei care vor crede în mine, prin cuvântul lor, 21 ca toți să fie una, după cum tu, Tată, ești în mine și eu în tine, ca și ei să fie unac în noi, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis. 22 Iar eu le-am dat gloria pe care mi-ai dat-o, ca ei să fie una, după cum noi suntem una: 23 eu în ei și tu în mine, ca să fie desăvârșiți în unired, încât să cunoască lumea că tu m-ai trimis și i-ai iubit pe ei, așa cum m-ai iubit pe mine.

E un fragment evanghelic pe care l-am aprofundat deja și în alte împrejurări. Sunt cuvinte ale lui Isus atât de bogate și de intense în tărie, încât nu putem să nu ni le întipărim în inimă. Dar în această împrejurare am vrea să punem în evidență un aspect particular: „Nu mă rog numai pentru ei, ci și pentru cei care vor crede în mine, prin cuvântul lor”. Aceasta e rugăciunea lui Isus, care vrea să ne spună că: «nu mă rog doar pentru cei care sunt aici înaintea mea, dar mă rog pentru toți; mă rog pentru toți cei la care în orice mod ar ajunge cuvântul meu». Și vrem ca tocmai acest Cuvânt să se imprime în inima noastră în această împrejurare, în timp ce vrem să aprofundăm chiar rugăciunea noastră de mijlocire, cea pe care o plasăm la fiecare întâlnire după ce am împărtășit între noi ecoul asupra Cuvântului. După mărturia noastră despre cum acel Cuvânt a intrat în inima noastră, facem să izvorască tocmai rugăciunea de mijlocire. Adică, după ce ne-am făcut una cu al lui Isus Cuvânt, facem rugăciunea de mijlocire.

Dar care rugăciune de mijlocire? Cum să mijlocim? Cum să facem această rugăciune de mijlocire? Mi se pare că optica cea mai potrivită este aceea de a o face cu inima lui Isus prezent în mijlocul nostru. Cum s-ar ruga Isus în acest moment în mijlocul nostru? Ce-ar cere? Să încercăm să facem rugăciunea de mijlocire cu inima lui Isus, Cel pe care l-am auzit descriindu-ne rugăciunea sa: «nu doar pentru ei, nu doar pentru aceștia, dar pentru toți cei care…, pentru toți; nu mă rog doar pentru ei». Atunci înțelegem de ce începem rugăciunea noastră de mijlocire cu „Bucură-te Marie”, pentru a lua la cunoștință că doar Maria ne poate da sentimentele inimii lui Isus pentru a face rugăciunea de mijlocire, în care nu putem să ne oprim doar la lista necesităților proprii – lucru care și acesta e necesar – dar să încercăm să facem rugăciunea de mijlocire plecând, gândind, iubind cu inima lui Isus, cu acea inimă a lui Isus înfăptuită de Maria. Este ea cea care ne ajută să judecăm și să ne rugăm așa cum se ruga Isus. Dorim să ne rugăm după metoda lui Isus! Să fie acesta stilul și spiritul rugăciunii noastre de mijlocire!

Rugându-ne ca și Isus inima ni se lărgește, e ca și când El s-ar pune mediator, mijlocitor pentru noi la Tatăl și astfel și noi mijlocim, ne interpunem între Isus, care e aici cu noi, și omenirea întreagă. Vrem să fim această mediere: «Doamne Isuse, prin prezența ta în mijlocul nostru, vrem să ne rugăm pentru acea umanitate care se află în jurul nostru, vrem să fim mediatori, mijlocitori între tine, Isuse, care ești aici în mijlocul nostru, și omenirea care se află în jurul nostru». Și atunci, cu Isus, inima merge să caute toate situațiile și toate persoanele. Descoperim astfel de ce atunci, Isus, la ultima cină, ia pâinea, o frânge și spune: „pentru voi și pentru toți”! Ia potirul și spune: „pentru voi și pentru toți”! Să ne întipărim în inimă acel „pentru toți”. „Am și alte oi care nu sunt din staulul acesta, și pe acestea trebuie să le conduc”. Să ne gândim la parabola „Oiței pierdute”; să ne gândim la Isus care nu vrea să piardă nici o persoană și trecând sub acel copac din evanghelie spune: „Zaheu, coboară, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta” (Lc, 19,5), să ne gândim la acel lepros, să ne gândim la orbi. Isus nu pierde din vedere nici o situație.

Prin urmare, ori de câte ori facem rugăciunea de mijlocire, aceasta trebuie să însemne: a cugeta, a iubi, a se ruga, a mijloci, a invoca, a interveni cu însăși inima lui Isus. Să auzim cum făceau primele comunități creștine în momentele lor de rugăciune de mijlocire. Putem afla citind prima scrisoare a lui Timotei, cap. 2, vers. 1-4; așa se adresează Timotei creștinilor săi: „1 Așadar, recomand, înainte de toate, să se facă cereri, rugăciuni, mijlociri și mulțumiri pentru toți oamenii, 2 pentru regi și pentru toți cei care sunt în conducere ca să ducem o viață pașnică și liniștită cu toată evlavia și demnitatea. 3 Acest lucru este bun și plăcut înaintea lui Dumnezeu, mântuitorul nostru, 4 care vrea ca toți oamenii să se mântuiască și să ajungă la cunoașterea adevărului”. Auziți cum bătea inima lui Timotei; vrea ca toți oamenii să fie mântuiți: „înainte de toate, să se facă cereri, rugăciuni, mijlociri și mulțumiri pentru toți oamenii”.

Să știi să te rogi pentru toți, să parcurgi cu privirea pe cel care lipsește. Locuind în casele voastre, gândiți-vă la vecinii casei, câți dintre aceștia îl cunosc pe Domnul, câți dintre aceștia se simt sau nu iubiți de Dumnezeu? Gândiți-vă la persoanele pe care le întâlniți la locul de muncă, câți dintre aceștia îl cunosc și îl iubesc pe Domnul? Gândiți-vă la rudele voastre, dacă toate îl iubesc, îl cunosc și îl urmează pe Domnul cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată puterea! Gândiți-vă la persoanele pe care le întâlniți pe drum în diferitele locuri de întâlnire! Să te rogi pentru toți!

Pronunțați diferitele categorii de persoane și, între aceștia toți, să-i cuprindem în rugăciunea noastră și pe cei care fac parte din lista inimii noastre, făcând ecoul rugăciunii lui Isus: «Tată, nu mă rog numai pentru ei, dar pentru toți cei care…; Tată, dintre toate persoanele, te rog pentru aceștia, aș vrea ca să ajungă să cunoască bucuria iubirii tale, a întâlnirii tale» Să ținem lista inimii mereu vie, răsunătoare, să purtăm lista inimii cu noi adesea la biserică, lista concretă cu numele fiecărei persoane și în dreptul fiecărui nume să-l invoc pe Spiritul Sfânt!

Dragi prieteni, evanghelizarea e strâns legată de rugăciune! Să nu credeți că ale noastre comunități se pot lărgi fără rugăciune. Nu ajunge invitația făcută de a veni în comunitate, e nevoie de rugăciune, e nevoie de umilința de a ne ruga Domnului să convertească inimile. Și-atunci ar fi interesant să ne întrebăm: cât mă rog eu pentru aceste persoane? Momentul rugăciunii de mijlocire din comunitate e doar unul, dar după aceea, în timpul săptămânii, de câte ori îi prezint Domnului situațiile pe care le cunosc? De câte ori mă identific cu inima lui Isus? Mergând pe drum: «Doamne, binecuvântează această persoană! Doamne îl invoc pe Spiritul tău Sfânt peste această persoană; peste această persoană care stă înaintea mea la casa de marcat din supermarket! Doamne, îl invoc pe Spiritul tău Sfânt peste această femeie de lângă mine, care își așteaptă rândul la coafor! Doamne, îl invoc pe Spiritul tău Sfânt peste acele persoane care se află în mașina din fața mea sau în cea din spatele meu!»

Să judecăm tocmai cu inima lui Isus, care trece pe străzile noastre căutând persoanele, întrezărind necesitățile persoanelor și atunci veți percepe că tocmai această rugăciune de mijlocire, făcută nu doar în comunitate, dar făcută de-a lungul întregii săptămâni de către toți membrii comunității, spune însăși vocația Comunității familiale, vocația de a fi marea biserică, lumina așezată peste munte, o biserică ce cheamă la împărtășire pentru că avem un singur Tată! «Tată, vie împărăția ta! Fă ca toți să te cunoască!» E o comunitate care vrea să devină mare, pentru că se recunoaște în biserica aceasta care simte necesitatea să meargă până la marginile pământului. „Mergeți în lumea întreagă, predicați evanghelia!”

Prin urmare rugăciunea noastră, rugăciunea voastră de mijlocire să se îndrepte spre toate situațiile și spre toate necesitățile, să fie atentă la toți cei care lipsesc și atunci și fiii voștri vor învăța să se roage pentru cei pentru care nu se mai roagă nimeni. Câte sunt persoanele din comunitatea noastră creștină din Oradea pentru care nu se mai roagă nimeni? Suntem peste două sute de mii de locuitori, se fac rugăciuni suficiente pentru toți? Dacă Domnul ar asculta rugăciunile noastre, într-adevăr, evanghelia ar putea ajunge la toți? Însă, vă rog, aveți grijă, să nu facem rugăciuni generice «mă rog pentru lumea întreagă», nu! Să mă rog pentru persoanele pe care le întâlnesc, pentru cele care lipsesc de la Cina Domnului, duminica!

Și astfel, inima noastră se va lărgi după măsura inimii lui Isus, a acelui Isus care este prezent în mijlocul nostru și care, la acest punct, nu ne mai atinge cu Cuvântul său, dar începem să simțim în inima noastră însăși bătăile inimii sale, aceleași vibrații ale iubirii sale, aceeași dorință a sa de a merge! «Trebuie să merg, am și alte oi!» Câți dintre voi simt să repete în acest moment împreună cu Isus: «Am și alte oi»? Eu am și alte oi! Eu trebuie să merg! Eu trebuie să mă rog, nu doar pentru aceștia, Tată, dar pentru toți!

Fie ca Spiritul Sfânt pe care Isus ni l-a dăruit în inimă, să lărgească mintea și inima noastră spre aceste orizonturi de universalitate, de biserică lărgită, de biserică în care suntem chemați toți să împărțim același trup al lui Isus!

toată seria aici (ca fişiere Word)



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *