În fața terorismului, Dumnezeu este cu noi

Teme: Social, Spiritualitate.
.
Publicat la 25 noiembrie 2015.
Print Friendly

Autor: Constance T. Hull
Traducere: Ecaterina Hanganu
Sursa: CatholicExchange.com, 19 noiembrie 2015

Pentru Paris

Pentru Paris

În aceste zile, evenimentele ne-au adus încă o dată aminte, cu durere și oroare, că barbaria încă există. Franța, Libanul și Nigeria au fost atacate de islamiștii radicali în ultimele zile și peste două sute de persoane au fost ucise. În ultima lună, numărul celor uciși depășește o mie. Aceste atacuri ne amintesc că blestemul global al terorismului și răul încă se află în inima omului, dar în același timp nu înseamnă că au și câștigat. Diavolul știe că a pierdut, așa încât fuge, luând însă și sufletele oamenilor cu el, spre zona sa, unde domnește doar teroarea fără sens. Când jelim pe cei atât de mulți care au murit, este important să ne amintim că acesta este, înainte de toate, un război spiritual. Și trebuie să ne angajăm în războiul spiritual, ca să îl putem câștiga. Trebuie să ne rugăm pentru cei uciși, pentru cei răniți, pentru cei care plâng și pentru dușmanii noștri. Trebuie să ne rugăm cu ardoare pentru convertirea sufletelor. Și mai mult decât orice, trebuie să ne străduim să trăim o viață sfântă și să rămânem strâns uniți cu Domnul nostru Isus Cristos, care sălășluiește cu noi, în Sfânta Euharistie, și care ne unește într-un singur trup.

Alinare în durere

În vremuri de jale, durere și suferință este imperativ necesar să ne concentrăm asupra lui Cristos, care se află prezent cu Trupul, Sângele, Sufletul și Divinitatea Sa în Preasfânta Euharistie. El ne îngrijește rănile, ne vindecă loviturile și ne dă putere prin Harul Său. Aici îl găsim pe El, aici El se sacrifică pentru cei mulți. El este cel care a venit să ridice păcatele lumii. El este acela care știe toată suferința și durerea noastră, pentru că le-a luat asupra Sa.

„S-a făcut trup, astfel încât să poată să se facă pâine pentru noi. S-a dat pe sine ca ‘rod al pământului și al muncii mâinii omului’, așezându-se astfel în mâinile și în inima noastră. Dumnezeu nu este marele necunoscut, pe care abia dacă îl putem concepe. Nu trebuie să ne temem, așa cum fac păgânii, că ar putea fi capricios și însetat de sânge sau că ar fi prea mare și prea departe ca să îi poată auzi pe oameni. El este aici, și știm unde îl putem găsi, unde se lasă găsit și ne așteaptă. Aceasta trebuie să ne pătrundă acum adânc în inimi: Dumnezeu este aproape. Dumnezeu ne cunoaște. Dumnezeu ne așteaptă în Isus Cristos, în Sfântul Sacrament.” (Papa emerit Benedict al XVI-lea, în volumul Dumnezeu este aproape de noi: Euharistia, inima vieții)

El sălășluiește în mijlocul nostru și este cu adevărat prezent pentru noi. El este cu noi acum și întotdeauna. „Și iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii” (Mt 28,20). Acesta este punctul nostru de pornire când răspundem terorismului. Trebuie să cădem la pământ în fața Prezenței Euharistice, cu toate durerile noastre, dar și cu toate speranțele noastre. Aici, în acest Preasfânt Sacrament, ne vom găsi harul și pacea, ca să ne putem continua anevoioasa noastră călătorie.

„Biserica timpurie a înțeles misterul Euharistiei ca expresie a păcii. ‘Pacea’ a devenit foarte curând unul dintre numele Sacramentului Euharistiei, fiindcă aici vine Dumnezeu să ne întâlnească, să ne facă liberi, fiindcă, deși noi toți suntem vinovați în ochii Lui, El ne ia în brațe și ni se dăruiește. Euharistia este pacea Domnului.” (Papa emerit Benedict al XVI-lea, în volumul Dumnezeu este aproape de noi: Euharistia, inima vieții)

Pacea

Este greu să îți imaginezi pacea în asemenea timpuri sângeroase, dar Domul nostru este adevărata noastră pace. Aflăm pacea numai în El și aceasta este adevărat pentru toți oamenii. Care au fost primele cuvinte rostite de Mântuitor când a înviat în glorie? Tocmai îl ucisesem pe Dumnezeu. A avut o moarte îngrozitoare pe Cruce. Care a fost răspunsul Lui la frica, mânia, ura, deruta și păcatul nostru? „Pace vouă!” (In 20,19)

Chiar așa s-a întâmplat. După toată frica, groaza, durerea și violența, Domnul nostru se întoarce la noi, spunând: „Pace vouă!” El știa că, în lumea noastră căzută, avem nevoie de pacea care poate veni numai de la El. Pe când atârna pe Cruce, murind, El vedea bombardamentele din Nigeria, Franța, Liban și din nenumărate alte țări. Vedea mânia din inima oamenilor, așa că s-a întors să ne dăruiască pacea. Dorește să locuiască împreună cu noi și în noi, astfel încât să putem avea pacea și în vremuri ca acestea, pe care le trăim; să avem liniște și putere; să avem curajul să ducem lupta cea bună. Să continuăm să ne rugăm, să postim, să dăm milostenie, fiindcă numai în felul acesta putem să schimbăm cu adevărat lumea.

„Aici discipolii Lui se întâlnesc cu noul univers de pace pe care credința l-a deschis – reconcilierea sclavilor și oamenilor liberi, a grecilor și barbarilor, a evreilor și a celorlalte neamuri. Aici, cei care erau profund separați unul de altul în cadrul societății și a timpului (chiar și în vremurile noastre, s-ar putea spune), erau unul singur, erau într-adevăr o singură persoană – omul nou, Isus Cristos, care, întemeiat pe iubirea Tatălui, i-a unit pe toți împreuna. De aceea Euharistia înseamnă pur și simplu pace: este locul prezenței lui Isus Cristos și prin aceasta, noul univers al păcii, universul mesei frățești, care transcende toate granițele și limitele, unde fiecare este pretutindeni acasă.” (Papa emerit Benedict al XVI-lea, în volumul Dumnezeu este aproape de noi: Euharistia, inima vieții)

Un singur Trup

Cristos este acela care ne unește în Trupul Mistic. El este Acela care ne ajută când jelim și suferim atunci când viața este furată prin alegerile rele ale altora. De aceea suferim atunci când vedem copiii uciși, creștinii răstigniți, și femeile vândute ca sclave sexuale pretutindeni în lume. De aceea suferim alături de cei din Nigeria, Siria, Irak, Liban, Franța, Rusia, Turcia și de nenumărați alții, cu care suntem uniți în inima și mintea noastră, ca membri ai Bisericii. Suntem un singur Trup. Pacea, speranța și mântuirea – toate se unesc în noi. Toți împreună privim la Cristos și ne întoarcem la El când suntem sfâșiați de durere.

„Dar ceea ce ne unește astăzi nu este interesul personal al unui grup sau altul, ci interesul pe care toți îl avem cu Dumnezeu, căruia îi putem încredința în deplină siguranță toate interesele și dorințele noastre. Noi suntem cu Dumnezeu. Și cu cât mai mult stăm unul cu altul și crește capacitatea noastră de înțelegere reciprocă, în aceeași măsură crește și puterea de a ne recunoaște în ceilalți, ca frați și surori, și astfel, să fim împreună, ca să putem avea acces la toate posibilitățile pe care viața ni le oferă.” (Papa emerit Benedict al XVI-lea, în volumul Dumnezeu este aproape de noi: Euharistia, inima vieții)

În aceste zile înnegurate trebuie să venim împreună în fața Sacrificiului Euharistic și să ne unim cu Isus Cristos. Trebuie să continuăm lupta cea bună. Să jelim, să suferim și să ne rugăm împreuna în timp ce așteptăm A doua Sa venire, pe care o vom contempla încă o dată în cursul Adventului. Zile ca acestea exprimă blestemul omului după Cădere, dar omul este răscumpărat în Cristos și trebuie să ne amintim că există mult bine în lume. Nu putem trece cu vederea tot binele care există în fața a tot ceea ce este rău. Una din expresiile care se referă la necesitatea de a persevera și a ne focaliza asupra binelui se află în Stăpânul Inelelor, de J.R.R. Tolkien:

Sam: E ca în marile povești, domnule Frodo, acelea care într-adevăr contează. Oricât de întunecate și pline de pericole ar fi, încât uneori nici nu ai vrea să știi sfârșitul, pentru că, îți spui, cum ar putea să existe un sfârșit fericit? Cum ar putea oare lumea să se întoarcă înapoi când s-au întâmplat atât de multe lucruri rele? Dar, în cele din urmă, lucrurile nu sunt decât umbre trecătoare – chiar și întunericul trebuie să treacă. O nouă zi va veni și când soarele va străluci, va străluci și mai luminos. Acestea sunt poveștile care au rămas cu tine, ceea ce înseamnă totuși ceva, chiar dacă erai foarte mic ca să înțelegi de ce. Dar cred, domnule. Frodo, ca înțeleg că în aceste povești lumea avea o mulțime de șanse să se întoarcă înapoi, numai că nu a făcut-o. A continuat să meargă mai departe fiindcă ținea la ceva.

Frodo: La ce anume, Sam?

Sam: La faptul că există ceva bun în lume, domnule Frodo, și că este important să lupți pentru asta.”

Fie ca Dumnezeu să aducă pace, vindecare, liniște și tărie celor care jelesc. Fie ca El să aibă milă de cei morți și să atragă toate sufletele la El. Fie ca Mama noastră din Ceruri să învăluie întreaga lume în mantia Sa și să mijlocească pentru noi întotdeauna. Fie ca El să aducă pace întregii lumi. Amin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *