10 moduri de a crește în prietenia cu Isus și Maria

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 2 octombrie 2015.
Print Friendly

Autor: pr. Ed Broom OMV
Traducere: Teodora Capan
Sursa: CatholicExchange.com, 28 iulie 2015

Cel mai important scop al vieții este să creștem în cunoașterea, iubi și urmarea lui Isus, care a spus că El este Calea, Adevărul și Viața. Isus este scopul real al existenței noastre. El dă sens tuturor evenimentelor din viețile noastre – bucuriile și durerile noastre, succesele și eșecurile, viața și moartea. Fecioara Maria este mereu aproape de Isus. Sfinții subliniază că Fecioara este scurtătura către Inima lui Dumnezeu.

Maria cu Isus

Mai jos urmează 10 sugestii despre cum putem crește zilnic în prietenia cu Isus și Maria, Mama Sa, pentru a fi fericiți în viața de acum și în cea de apoi!

1. Evită păcatul. Dușmanul de moarte al prieteniei cu Dumnezeu este realitatea păcatului, în special păcatul de moarte. Într-una dintre meditațiile din exercițiile spirituale, Sfântul Ignațiu de Loyola spune că este gata să moară decât să comită un păcat de moarte. Motoul Sfântului Dominic Savio înainte de Prima lui Împărtășanie era „Mai bine moartea decât păcatul”. Sfânta Maria Goretti chiar și-a dat mai bine viața decât să comită un păcat împotriva castității. În mod unanim, martirii au ales moartea înaintea păcatului sau a negării lui Cristos. Biserica este deja persecutată și am putea fi chemați spre gloria martiriului. Fie ca harul lui Dumnezeu să triumfe în noi!

2. Cunoaște-l pe Dumnezeu. Nu putem să îl iubim pe Dumnezeu dacă nu îl cunoaștem. Cea mai bună cale pentru a face aceasta? Citind, meditând la Cuvântul lui Dumnezeu. Sfântul Ieronim afirma: „Necunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu este necunoașterea lui Cristos”. Folosește metoda lectio divina, pe care Papa Benedict al XVI-lea a sugerat-o într-unul dintre documentele sale despre Cuvântul lui Dumnezeu: lectio (citește), meditacio (meditează și gândește-te profund la Dumnezeu), contemplacio (imaginează-ți că ești împreună cu Dumnezeu), oracio (vorbește cu Dumnezeu), accio (pune în practică ce ai învățat). Trăind această metodă de rugăciune pe care o numim lectio divina, rezultatul final va fi transformacio – transformarea. Așa cum spune Sfântul Paul: „Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine”.

3. Viețile sfinților. Fă-ți un obicei de a citi viețile sfinților. Sfinții au fost prietenii lui Dumnezeu, confidenții și de asemenea eroii Lui. Noi credem în comuniunea sfinților. Catehismul ne învață că sfinții ne pot ajuta în multe feluri, dar în special în două. 1) Puterea de a mijloci – ei se pot ruga pentru noi, dar pot și să conducă rugăciunile noastre la Dumnezeu. 2) Exemple de urmat – ei au fost ca și noi, născuți în păcat și păcătoși, dar cu ajutorul harului lui Dumnezeu au biruit slăbiciunile umane și au trăit vieți de virtuți eroice, așa cum suntem toți chemați să facem! Sfântul Ignațiu de Loyola a primit multe haruri pe drumul spre convertire citind viețile sfinților.

4. Trăiește în prezența lui Dumnezeu. Un secret al multor sfinți pentru a crește în prietenia cu Isus este efortul zilnic de a trăi în prezența lui Dumnezeu. Trebuie să devenim mai conștienți de faptul că Dumnezeu este omniprezent – El este pretutindeni în univers. Sfântul Paul ne amintește de aceasta citând un poet grec: „Căci în El trăim, ne mișcăm și suntem”. Fratele Laurențiu insista pe faptul că străduința de a trăi constant în prezența lui Dumnezeu este o cale sigură către sfințenie. Sfânta Tereza de Avila afirma acest adevăr prin sublinierea faptului că noi păcătuim deoarece uităm de prezența lui Dumnezeu.

5. WWJD/WWMD. Legat de trăirea în prezența lui Dumnezeu este efortul zilnic de a-l imita pe Cristos și pe Maria, Mama Sa. Una dintre cele mai faimoase cărți scrise vreodată este „Imitațiunea lui Cristos” de Thomas Kempis. Aspirația noastră zilnică puternică ar trebui să fie să îi imităm atât pe Isus cât și pe Maria. Tinerii obișnuiau să poarte niște brățări cu patru litere: WWJD – care însemnau “What would Jesus do?” („Ce ar face Isus?”) O întrebare foarte bună! Să acceptăm această provocare. WWMD – să adăugăm la ea „Ce ar face Maria?” Fie ca mereu să îi avem pe Isus și Maria ca modele înaintea ochilor noștri.

6. Viața de pocăință. Chiar dacă este împotriva pornirilor trupurilor noastre și a naturii noastre căzute, trebuie să ne străduim să avem un stil penitențial de viață. Dacă îl iubim cu adevărat pe Isus, atunci trebuie să fim dispuși să ne jertfim pentru iubirea Lui și pentru mântuirea sufletelor nemuritoare; citește viețile sfinților ca modele și exemple. Chiar Isus ne amintește: „Dacă cineva vrea să vină după Mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze”.

Dacă nu ești obișnuit să practici acte de penitență, începe cu ceva mic pe care să poți construi mai apoi. Atleții încep cu ceva mic, își antrenează respirația și voința și treptat adaugă tot mai mult. Noi toți suntem chemați să fim atleți ai lui Cristos, să alergăm în cursă și să primim cununa meritată care este gloria veșnică a raiului. O viața de tihnă, relaxare și trândăvie nu este în concordanță cu urmarea lui Cristos! Deasupra ușii unei chilii carmelitane se află crucea fără trupul lui Isus pe ea. De ce? Deoarece călugărița carmelitană este chemată să se urce pe cruce și să trăiască o viață de renunțări din iubire față de Mirele ei mistic, Domnul Isus.

7. Fii milostiv și învață să ierți. Este imposibil să trăiești în această viață fără a fi rănit de alții. Sunt două reacții pe care le poți avea: răzbunare și amărăciune sau iertare și milostivire. Dacă vrem să fim plăcuți lui Isus și Mariei, cea mai bună alegere este calea grea a milostivirii și iertării. Isus ne provoacă: „Fiți milostivi precum Tatăl vostru este milostiv”. Poetul englez Alexander Pope a reluat aceeași temă: „A greși este omenește, a ierta este divin”. Un element cheie în iertare este să o faci imediat. Cuvântul lui Dumnezeu ne amintește: „Să nu apună soarele peste mânia voastră!” Aceasta se potrivește în special pentru soți și soții în viața de căsătorie.

8. Caută să îi slujești pe alții. Nu căuta să fii slujit; mai degrabă, caută oportunitățile pentru a fi de ajutor și a sluji. Sfântul Pavel ne amintește: „Este mai mare fericire a da decât a primi”. Fericita Maică Tereza de Calcutta, fondatoarea Misionarelor Carității, ne încurajează să facem la fel printr-o scurtă provocare: „Dăruiește până când doare!” Bineînțeles, a privi la Isus de pe cruce și a contempla rănile Sale este cel mai sublim exemplu pe care îl putem da; El a dat tot până la ultima picătură din Sângele Său prețios din iubire față de tine și față de mine.

Fie alegem o viață care îl are în centru pe Cristos, fie una egocentrică ce se concentrează pe propria glorie. Un pastor protestant a spus odată aceste cuvinte: „Fie este teologie fie eu-logie!” Citește Matei 25,31-46 – în acest pasaj puternic avem enumerate faptele milei trupești. Pe care din fapte crezi că te provoacă Dumnezeu să o practici acum?

9. Aducerea de mulțumire. Unul dintre cele mai plăcute sentimente care poate să izvorască din inimă este acela al recunoștinței. Psalmistul ne cere adesea: „Lăudați pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui”. La Cina cea de Taină, Isus a luat pâinea și a adus mulțumire. De fapt cuvântul grec pentru „Euharistie” înseamnă „aducere de mulțumire”. Cât de mult a suferit Isus când a vindecat 10 leproși și doar unul s-a întors să îi mulțumească (Luca 17,1-9), Shakespeare, în Macbeth, ne oferă cuvintele lui înțelepte despre nerecunoștință: „Mai dureros decât dintele unui șarpe este acela al unui copil nerecunoscător”.

Faimosul scriitor medieval Meister Eckhart spunea succint: „Dacă singura rugăciune pe care am face-o vreodată ar fi cea de aducere de mulțumire lui Dumnezeu, ar fi suficient”. Prin urmare, nu este de mirare că Sfântul Ignațiu de Loyola a spus că esența păcatului este nerecunoștința. Fie ca Dumnezeu să ne umple inimile de recunoștință până la revărsare.

10. Învață să mergi alături de Fecioara Maria. În rugăciunile pe care le spunem pentru a încheia un Rozariu, Bucură-te, Regină, ne rugăm: „Bucură-te, Regină, Mama îndurării, viața, dulceața și speranța noastră…”. În mijlocul încercărilor, al durerilor, al îndoielilor și al nesiguranței vieții, cufundați în timpuri de confuzie morală și revoluții politice, în timp de război, suferință și constante vărsări de sânge, trebuie să ne ridicăm privirea cu speranță și încredere spre Steaua Mării.

Această imagine frumoasă și acest poem scris de Sfântul Bernard ne încurajează să avem încredere în faptul că Fecioara Maria ne ajută să trecem prin furtunile vieții și să ajungem cu bine în Rai. Așadar, ca pelerin în călătoria ta spre cer, nu umbla singur. Mergi împreună cu Maria, vorbește cu Maria, imit-o ca model, iubește-o. Într-adevăr, ea va fi viața ta, dulceața ta și speranța ta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *