CFE: Spiritul Sfânt: ceea ce are mai intim Dumnezeu în mine

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 3 iulie 2015.
Partea 73 din 139 din seria Comunităţi familiale de evanghelizare.
Print Friendly

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: pr. Mihai Vătămănelu OFMConv.
Sursa: MisteroGrande.org

Cateheza 73
Spiritul Sfânt: ceea ce are mai intim Dumnezeu în mine
Text de bază: In 14,15-16.23-26

Dragi prieteni,

După bucuria sărbătorii Rusaliilor, oprindu-ne asupra acestui argument, nu putem să nu scoatem în evidență acțiunea Spiritului Sfânt, prezența Sa vie, Persoana Sa. Spiritul Sfânt e persoană și ca atare e prezent în noi, în mijlocul nostru. Desigur e o persoană spirituală, nu trupească așa cum suntem noi, dar e persoană distinctă prin unitate și deosebire.

Tema în jurul căreia vom reflecta puțin în această seară este aceasta: Spiritul Sfânt este ceea ce are mai intim Dumnezeu în mine. Ne servim de textul pe care-l găsim în Ioan cap. 14, vers. 15-16 și 23-26. Eu îl citesc, iar voi să-l ascultați:

15 Dacă mă iubiți, veți ține poruncile Mele 16 și Eu îl voi ruga pe Tatăl, iar El vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna. 23″Dacă cineva mă iubește, va ține cuvântul Meu; Tatăl Meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face locuință la el. 24 Cine nu mă iubește nu ține cuvintele Mele, iar cuvântul pe care îl ascultați nu este al Meu, ci al Tatălui care m-a trimis. 25 V-am spus acestea cât timp mai sunt cu voi. 26 Dar Mângâietorul, Spiritul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele Meu, vă va învăța toate și vă va aminti toate câte vi le-am spus Eu.

Observăm în acest text simplu și scurt numele care sunt date acestei persoanei a Preasfintei Treimi. Primul nume este Spiritul Sfânt, al doilea este Mângâietor – numele cel mai vechi și mai exact este Paraclet, din grecescul paraklitos, care adesea este tradus cu această expresie, Mângâietor – și al treilea nume este Spirit al Adevărului am putea spune, pentru că El este Cel care ne învață tot adevărul. Dar să dezvoltăm Cuvântul pe care-l ascultăm în baza acestor trei titluri care sunt date Spiritului Sfânt.

Spiritul Sfânt – nu era necesar să adăugăm acest cuvânt, sfânt, pentru că în mod clar e Dumnezeu și prin urmare e sfânt. Și este adevărat că noi foarte rar obișnuim să spunem Tatăl Sfânt care ești în ceruri, sau Isus Cristos Sfânt, pentru că e evident, sfințenia aparține divinului, aparține perfecțiunii. De ce Spiritului Sfânt îi este subliniată sfințenia? Pentru că tocmai El este cel care sfințește, Sfințitorul, este cel care, împărtășind acțiunea și prezența Tatălui și a Fiului, îndumnezeiește, face spiritual, sfințește, înfăptuiește în noi sfințirea. Prin urmare, cel care transformă în mine tot ceea ce am mai bun este Spiritul Sfânt, este cel care ne face să stăm cu vrednicie în prezența lui Dumnezeu, ne învrednicește să putem vorbi cu Dumnezeu, ne face apți, conformi, în stare de a interacționa cu Dumnezeu.

Imaginați-vi-l pe Dumnezeu lângă noi; noi la masă cu Tatăl și cu Fiul prin puterea Spiritului Sfânt. Spiritul Sfânt ne dă, am putea spune, suflarea lui Dumnezeu. Spiritul Sfânt ne comunică sfințenia lui Dumnezeu, care este plinătate de iubire, prin urmare ne dă suflarea lui Dumnezeu, ceea ce are El mai intim. Ce trăim în Dumnezeu? Iubirea! Iubirea e plinătatea adevărului, a vieții, a sfințeniei, a bucuriei. Spiritul Sfânt ne transmite iubirea lui Dumnezeu, ne face plini de dragoste, la fel cum este El nemărginit în dragoste, Spiritul înfăptuiește acest lucru.

Puteți să vă imaginați, de exemplu, cum și cât fiecare dintre noi, în mod personal, și fiecare comunitate, are nevoie tocmai de acest suflu divin, să respire iubire, să exprime iubire. Gândiți-vă cum în Comunitățile Familiale am vrea să trăim dragostea fraternă deplină, iubirea deplină, și prin urmare e drept să ne reamintim dacă vrem să trăim în Spiritul Sfânt. Îndepărtați toată judecarea celorlalți din Comunitate, cine îl judecă pe altul din interiorul unei comunități e ca și când nu ar fi în această cameră, cel care judecă nu există, cel care judecă se află în afara circuitului electric al iubirii lui Dumnezeu.

Cel care judecă, cel care este răuvoitor, cel care nu simte iubire față de ceilalți se înlătură, chiar dacă din punct de vedere fizic se află în jurul acestei mese. Cel care judecă se îndepărtează, se autoexclude, pentru că doar iubirea, doar Spiritul creează unitate. Sunt în afara Spiritului, în afara iubirii când judec sau condamn, sunt răuvoitor, nu primesc salutul, nu ofer salutul, sunt răuvoitor…, nu mă aflu în circuit. Câtă nevoie este de Spirit Sfânt, de această acțiune a Spiritului, acțiune sfințitoare a Spiritului!

Dar să trecem la al doilea nume folosit în acest fragment evanghelic – Mângâietorul, cel care ne este alături în toate momentele de osteneală. Ceva deosebit despre acest Mângâietor găsim scris la versetul 16: „Eu îl voi ruga pe Tatăl, iar El vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna”. Gândiți-vă numai prin câte urcușuri și coborâșuri ați trecut ieri sau alaltăieri, și Mângâietorul a fost cu voi. Șervețelul de șters lacrimi e acolo, aproape de voi, bastonul care te susține e lângă de tine, puterea care te încurajează e acolo, dar tu nu-ți întinzi mâna. Buzele tale nu devin cuvinte de invocare a Spiritului Sfânt… „Vino, Spirite Sfinte!” Stai acolo murmurând, mușcându-ți limba, și lângă tine îl ai pe Mângâietorul, pe Cel care a dorit să devină aproapele pentru fiecare persoană.

Spiritul Sfânt este primul și ultimul, cel mai aproape, în interior, suflul lui Dumnezeu în fiecare persoană. Dar această prezență a lui Dumnezeu stă în tăcere, aproape, și depinde doar de deschiderea și de spațiul pe care noi i-l dăm prin invocarea noastră, prin credința în El. Însoțitor fidel, cu voi întotdeauna, cu tine întotdeauna, cu mine întotdeauna. Rămânând tot în jurul acestui cuvânt, Mângâietorul, vă spuneam că mai exact, în multe texte e tradus cu Paraclet, paraklitos, care înseamnă avocat. E de altfel și denumirea cea mai veche pentru Spiritul Sfânt, paracletavocat, e cel ce mă susține la procesele pe care le am, în truda și încercările la care este pusă credința mea.

Cu credința mea trebuie mereu să mă lupt: de ce tocmai soția mea, de ce soțul meu, de ce copiii mei, de ce vecinii mei? Cu credința mea trebuie să mă lupt. De ce la locul de muncă, de ce simt în jurul meu suflul greoi al celui care nu crede, al celui care-mi îngreunează parcursul meu spiritual? El este Paracletul, cel care mă susține, cel care mă apără în încercări, cel care mă susține în slăbiciuni, cel care poartă de grijă nevoilor mele în ceea ce privește credința, e Cel veșnic de partea mea. În orice fel m-aș frământa într-o zi, am pe cineva de partea mea, avocatul meu personal, care să mă ajute să cresc în iubirea lui Dumnezeu.

Prin urmare, cât și cum ar trebui să se dezvolte rugăciunea la Spiritul Sfânt, conștientizarea prezenței Lui? Să vorbești prin Spiritul Sfânt, să analizezi lucrurile prin coparticiparea Spiritului Sfânt, să simți că Spiritul Sfânt este protagonistul, este acționarul nostru principal în afaceri, este asociatul care ne însoțește, este asociatul principal al vieții noastre care ne însoțește în alegerile de fiecare zi. Doar că trebuie să interacționăm cu El, să vorbim cu El.

Al treilea nume dat Spiritului Sfânt – Spirit al Adevărului – în mod descriptiv îl găsim la versetul 26: „Mângâietorul, Spiritul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele Meu, vă va învăța toate și vă va aminti toate câte vi le-am spus Eu”. Spiritul Sfânt ne introduce în plinătatea adevărului. De câte ori nu ne mulțumim, din câte știm, să fim superficiali? Spiritul Sfânt ne conduce la profunzimea plinătății, la plinătatea misterului lui Dumnezeu, la posibilitatea de a sta mereu lângă Dumnezeu, până la contemplare, până la misticism, până la cele mai înalte culmi în drumul vieții de comuniune cu Dumnezeu.

Spiritul Sfânt ne învață toate, Spiritul este și Cel care ne amintește toate. Poate vi s-a întâmplat uneori ca în anumite împrejurări să vă vină în minte o frază evanghelică, un cuvânt, și eventual acel cuvânt se repetă în inimă, revine timp de o oră, două ore, ziua următoare, are un ecou deosebit în inima voastră, simțiți că e un cuvânt viu, un cuvânt care naște reflecție, iubire, reîntoarcere asupra unui gând, e lucrarea Spiritului Sfânt. El „vă va aminti toate câte vi le-am spus Eu”, le va face amintire, va actualiza aceste cuvinte, le va prezenta înaintea voastră ca și Cuvânt viu.

Sper că vi s-a întâmplat uneori să simțiți cum un anumit cuvânt din Evanghelie și-a însușit tocmai forța vieții – cuvânt viu, tăiș ascuțit, cuvânt care intră până în măduva oaselor, cuvânt care îți dă fiori. E acțiunea Spiritului Sfânt, El vă va aminti; e Spiritul Cel care ne introduce la tot adevărul, la bucuria acestui adevăr, iar mai apoi la adevărul ultim, care e iubirea.

Atenție, cum pot însă să receptezi, să primesc tot acest adevăr care revelează, acest adevăr care-mi este transmis în totalitate? Cum pot? Se spune aici: „dacă cineva… va ține cuvântul Meu”, dacă cineva va ține Cuvântul Meu, „dacă veți ține poruncile Mele, Eu îl voi ruga pe Tatăl, iar El vă va da un alt Mângâietor”. A ține Cuvântul, a asculta Cuvântul e modalitatea de a fi introduși la adevărul deplin. A asculta Cuvântul e ca și cum am crea spațiu în noi, ca și cum am pregăti camera, scuzați expresia imaginară, pentru Spiritul Sfânt. A te așeza în ascultarea Cuvântului înseamnă a crea acel spațiu în care Spiritul poate procura viață, consistență, înstăpânire. Tocmai de aici, de la aceste cuvinte ascultate suntem introduși prin Spiritul Sfânt la plinătatea adevărului.

Spuneți-mi atunci cu câtă devoțiune ar trebuie să ascultăm acest cuvânt care este proclamat în comunitate! Și apoi acea foaie pe care o luați acasă din comunitate, unde se află textul explicat, păstrați-l ca pe un text prețios. Este cuvântul pe care Domnul mi l-a spus, e cuvântul care a fost proclamat, e cuvântul viu pe care l-am auzit pentru mine. Vreau să-l citesc din nou, să-l gust din nou, ca o scrisoare de iubire care mi-a fost scrisă și pe care nu o pun în sertar, ci o iau din nou, o pun în buzunar, mi-o pun la piept, mi-o pun într-un loc aproape, pe noptiera mea. De ce? Pentru că e o scrisoare importantă, conține un mesaj personal și e Dumnezeu care-mi scrie, e Dumnezeu cel care vrea să stabilească o relație de apropiere cu mine.

Ce spațiu să-i acord și cum să ascult Cuvântul? De aici reflecția asupra Cuvântului, răspunzând la întrebarea: „Ce mi-a spus mie Isus prin acest Cuvânt, ce mi-a spus mie Domnul prin acest cuvânt al Său?” Sau gândiți-vă cum să ascultați acest Cuvânt, Evanghelia, Cuvântul proclamat la Sfânta Liturghie de duminică. Cuvânt răsunător, cuvânt limpede, cuvânt proclamat, cuvânt care este al lui Isus! Sau posibilitatea pe care o am acasă de a lua din nou în mână Evanghelia, Biblia, să o deschid, să o răsfoiesc… Acesta e Spiritul Sfânt, Spiritul sfințitor, Spiritul Mângâietor, avocatul nostru, avocatul care reprezintă partea noastră. E Spiritul care ne conduce la plinătatea adevărului, dincolo de cărți, la adevărul pe care doar ochii noștri reușesc să-l contemple.

Iată de ce, spuneam la început, Spiritul Sfânt e ceea ce are mai intim Dumnezeu. Dar oare acest sentiment lăuntric al lui Dumnezeu unde se așază, unde se unește, unde ia ființă, unde își fixează rădăcinile? Ceea ce are Dumnezeu mai intim își face locuință înlăuntrul nostru, acolo unde iau naștere gândurile și simțămintele, acolo unde țâșnește puterea mea de a răspunde, de a mă ruga, de a iubi, acolo! Acolo vrea să-și fixeze prezența Spiritul Sfânt, vrea să înflorească o viață nouă, vrea să înflorească sufletele noastre ca o grădină nouă, ca un nou Eden, ca un nou loc în care Dumnezeu se manifestă prin acțiunea Spiritului Sfânt, prin forța Sa creatoare!

toată seria aici (ca fişiere Word)



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *