Isus către Sf. Faustina: 25 de secrete despre lupta spirituală

Teme: Personalităţi.
Etichete: .
Publicat la 2 iunie 2015.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: Kathleen Beckman
Traducere: Ecaterina Hanganu
Sursa: CatholicExchange.com, 18 martie 2015

Isus şi Sf. Faustina

Isus şi Sf. Faustina

La 2 iunie 1938, la Cracovia-Pradnic, Domnul Isus a îndrumat-o pe tânăra soră poloneză a Milostivirii în cursul unei reculegeri de trei zile. Faustina Kowalska a notat cu migală spusele lui Cristos în Jurnalul ei, care este un manual mistic de rugăciune către Divina Milostivire. Deşi am citit de câteva ori Jurnalul în ultimii 20 de ani, uitasem de acea reculegere în care Cristos îi vorbise cu privire la lupta spirituală. Recent, am fost invitată să conduc o reculegere în Trinidad, tocmai despre lupta spirituală, aşa cum reiese din spusele lui Cristos din Jurnal. Sanctuarul „Sfintei Familii”, un grup uluitor de lideri laici în slujba Arhiepiscopului şi a preoţilor, au sponsorizat reculegerea în Arhidieceza din Trinidad, astfel încât Seminarul „Sf. Vianney” a devenit neîncăpător pentru cei care doreau să afle şi să cugete la această învăţătură.

Iată şoaptele secrete ale lui Isus către mica Sa mireasă Faustina, pe care a învăţat-o cum să se apere de atacurile diavolului. Aceste instrucţiuni au devenit arma Faustinei, care ducea lupta cea bună. Isus începe astfel : „Fiica Mea, vreau să te instruiesc cu privire la lupta spirituală” (1760). (Cuvintele Domnului sunt scrise îngroşat în text, fiind urmate de comentariile autoarei).

1. Să nu ai niciodată încredere în tine, ci abandonează-te complet voinţei Mele.
Încrederea este o armă spirituală. Încrederea este o parte a scutului credinţei pe care Sf. Paul îl menţionează în Efeseni 6, armura lui Dumnezeu. Abandonarea în faţa voinţei lui Dumnezeu este un act de încredere; credinţa în acţiune spulberă spiritele rele.

2. În dezolare, în întuneric şi în diferite îndoieli, să recurgi la Mine şi la îndrumătorul tău spiritual. El îţi va răspunde întotdeauna în numele Meu.
În timpul luptei spirituale, roagă-te imediat lui Isus. Invocă Numele Său Preasfânt, care este temut în iad. Să aduci întunericul la lumină, vorbind cu îndrumătorul spiritual sau confesorul şi urmându-i instrucţiunile.

3. Nu asculta niciodată de nici o ispită, ci închide-te imediat în inima Mea.
În Grădina Raiului, Eva a discutat cu şarpele şi a pierdut. Noi ne refugiem în Preasfânta Inimă a lui Isus. Alergând la Cristos, întoarcem spatele demonicului.

4. Cu prima ocazie, dezvăluie ispita confesorului tău.
O Spovadă bună, un confesor bun şi un bun penitent – iată reţeta fără greş pentru victoria asupra ispitei şi a asupririi demonice.

5. Pune amorul propriu pe ultimul loc, ca să nu murdărească acţiunile tale.
Iubirea de sine este firească, dar trebuie pusă în ordine, fără mândrie. Smerenia înfrânge diavolul, care reprezintă mândria perfectă. Satana ne ispiteşte să avem o iubire de sine dezordonată, ca să ne atragă în mlaştina sa de mândrie.

6. Suportă-ţi propria persoană cu mare răbdare.
Răbdarea este o armă secretă care ne ajută să ne păstrăm pacea sufletului chiar şi în marile furtuni ale vieţii. A te suporta pe tine este parte a smereniei şi a încrederii. Diavolul ne ispiteşte cu nerăbdare să ne întoarcem împotriva noastră înşine, astfel încât să devenim furioşi. Priveşte-te pe tine însuţi cu ochii lui Dumnezeu. El este nesfârşit de răbdător.

7. Nu neglija mortificările interioare.
Sfânta Scriptură ne învaţă că unii demoni nu pot fi alungaţi decât prin rugăciune şi post. Mortificările interioare sunt arme de luptă. Acestea pot fi sacrificii cât de mici, dar oferite cu mare iubire. Puterea iubirii sacrificiale alungă duşmanul.

8. Întotdeauna dă dreptate în tine însuţi părerii superiorilor tăi şi ale confesorului tău.
Cristos se adresează Sf. Faustina, care trăieşte într-o mănăstire. Dar toţi avem persoane care exercită autoritate asupra noastră. Scopul diavolului este să dezbine şi să cucerească, aşa încât ascultarea plină de smerenie faţă de autoritatea autentică este o armă spirituală.

9. Fugi ca de ciumă de cârteli.
Limba este o unealtă puternică şi care poate face mult rău. Cârteala şi bârfa nu sunt niciodată de la Dumnezeu. Diavolul este un mincinos care pune în mişcare acuzaţii false şi bârfe, care pot ucide reputaţia unei persoane. Fugi de cârteli!

10. Lasă-i pe alţii să acţioneze cum vor; tu poartă-te aşa cum cer Eu de la tine.
A-ţi vedea de treaba ta este o cheie a luptei spirituale. Diavolul este un băgăreţ care încearcă să tragă pe oricine în jos. Fii plăcut lui Dumnezeu şi lasă la o parte părerile altora.

11. Respectă cât mai fidel regula.
Isus se referă la regula Ordinului Religios. Majoritatea dintre noi au făcut o serie de făgăduinţe în faţa lui Dumnezeu şi a Bisericii şi trebuie să ne respectăm promisiunile – de exemplu voturile de la Căsătorie şi Botez. Satana ne ispiteşte cu infidelitate, anarhie şi neascultare. Fidelitatea este o armă pentru victorie.

12. Când cineva ţi-a făcut necazuri, gândeşte-te ce ai putea face bun pentru persoana care te-a făcut să suferi.
A fi un vas al milostivirii divine este o armă a binelui ca să învingi răul. Diavolul înseamnă ură, furie, răzbunare şi neiertare. Pe fiecare dintre noi ne-au rănit alţii de-a lungul timpului. Ce bine am putea să facem în schimb? Binecuvântarea sfărâmă blestemele.

13. Nu-ţi dezvălui cu uşurinţă sentimentele.
Un suflet limbut va fi mult mai uşor atacat de diavol. Împărtăşeşte-ţi sentimentele numai Domnului. Adu-ţi aminte, spiritele bune şi cele rele aud tot ceea ce spui cu voce tare. Sentimentele sunt efemere. Adevărul este busola. Reculegerea interioară este o armură spirituală.

14. Taci în faţa mustrării.
Cu toţii suntem mustraţi uneori. Nu putem controla această situaţie, dar putem controla răspunsul nostru. Nevoia de a avea dreptate tot timpul ne poate face să cădem într-o capcană demonică. Dumnezeu ştie adevărul. Lasă de la tine. Tăcerea înseamnă protecţie. Chiar şi diavolul se poate folosi de afirmaţia că el are întotdeauna dreptate, ca să ne atragă în cursă.

15. Nu cere părerea de la toată lumea, ci numai de la confesorul tău; în faţa lui adoptă sinceritatea şi simplitatea unui copil.
Simplitatea vieţii poate alunga demonii. Cinstea este arma care îl învinge pe Satana, Mincinosul. Când spunem o minciună, facem un pas pe teritoriul lui şi el va încerca, apoi, să ne seducă şi mai mult.

16. Nu te descuraja din cauza nerecunoştinţei.
Nimănui nu-i place să i se spună că lucrurile pe care le face sunt de datoria lui. Dar când ne întâlnim cu lipsa de recunoştinţă sau de delicateţe, descurajarea ne poate doborî. Împotriveşte-te descurajării, fiindcă niciodată aceasta nu vine de la Dumnezeu! Descurajarea este una din cele mai eficiente ispite ale diavolului. Recunoştinţa pentru toate lucrurile învinge totul.

17. Nu cerceta cu curiozitate drumurile pe care te conduc.
Dorinţa de cunoaştere şi curiozitatea privind viitorul este ispita care i-a condus pe mulţi în camera secretă a vizionarilor, vrăjitorilor etc. Alege să mergi prin credinţă. Hotărăşte-te să te încrezi în Dumnezeu, care te conduce pe calea spre cer. Împotriveşte-te întotdeauna spiritului curiozităţii.

18. Când plictiseala şi descurajarea vor bate la uşa inimii tale, fugi de tine şi ascunde-te în inima Mea.
Isus comunică pentru a doua oară acelaşi mesaj. Acum se referă la plictiseală. Mai înainte, în Jurnal, i-a spus Sf. Faustina că diavolul ispiteşte cel mai uşor sufletele leneşe. Fereşte-te de plictiseală, de spiritul letargiei sau acedie – „lovitura demonului de amiază”. Sufletele leneşe sunt o pradă uşoară pentru demoni. Fii mereu în slujba lui Dumnezeu.

19. Nu te teme de luptă; curajul în sine sperie adesea ispitele – iar ele nu îndrăznesc să te atace.
Frica este cea de-a doua modalitate de atac a diavolului (mândria este cea dintâi). Curajul îl sperie pe diavol – el va dispărea în faţa curajului perseverent, întemeiat pe stânca Isus. Toţi oamenii luptă, Dumnezeu este asigurarea noastră.

20. Luptă întotdeauna cu convingerea profundă că Eu sunt lângă tine.
Isus instruieşte o soră din mănăstire să „lupte” cu convingere. Ea poate să facă aceasta, fiindcă Isus o însoţeşte. Creştinii sunt chemaţi să lupte cu convingere împotriva tacticilor demonice. Diavolul încearcă să terorizeze sufletele – împotriveşte-te terorismului demonic! Invocă-l mereu pe Duhul Sfânt!

21. Să nu laşi sentimentele să te conducă, fiindcă ele nu sunt întotdeauna în puterea ta; întregul merit stă în voinţă.
Întregul merit stă în voinţă, fiindcă iubirea este un act de voinţă. Noi suntem complet liberi în Cristos. Trebuie să facem o alegere, să ne hotărâm pentru bine sau rău. În ce tabără ne aflăm?

22. Să depinzi întotdeauna de superiorii tăi, chiar şi în cele mai mici lucruri.
Cristos instruieşte aici o persoană consacrată. Dar noi toţi îl avem pe Domnul ca Superiorul nostru. Dependenţa de Dumnezeu este o armă spirituală, fiindcă nu putem învinge prin noi înşine. A proclama victoria lui Cristos asupra răului face parte din ucenicia intenţionată. Cristos a venit să înfrângă moartea şi pe diavol. Să-l vestim pe Cristos!

23. Eu nu te amăgesc cu pacea şi mângâierile, ci pregăteşte-te de lupte mari.
Sf. Faustina a suferit şi fizic şi spiritual. Ea a fost pregătită pentru mari bătălii prin harul lui Dumnezeu, care a susţinut-o. Cristos ne instruieşte în Sfânta Scriptură în mod clar, pe fiecare dintre noi, să fim pregătiţi pentru mari bătălii, să îmbrăcăm armura lui Dumnezeu şi să ne împotrivim diavolului. Să fim vigilenţi şi să avem întotdeauna discernământ!

24. Să ştii că tu eşti acum pe scenă, unde cerul şi pământul te privesc.
Noi suntem cu toţii pe o mare scenă, unde cerul şi pământul ne privesc. Ce mesaj transmite viaţa noastră? Ce anume iradiază de la noi – raze de lumină, întuneric sau cenuşiu? Felul în care trăim atrage spre noi mai multă lumină sau mai mult întuneric? Dacă diavolul nu reuşeşte să ne împingă în întuneric, încearcă măcar să ne ţină în categoria „călduţ”, care NU îi place lui Dumnezeu.

25. Luptă-te ca un cavaler, ca să te pot răsplăti; să nu te temi fără rost, fiindcă Eu sunt cu tine.
Cuvintele Domnului către Sf. Faustina pot să devină mantra noastră: Luptă-te ca un cavaler! Un cavaler al lui Cristos ştie bine cauza pentru care luptă, nobleţea misiunii sale, Regele pe care îl slujeşte şi, având certitudinea binecuvântată a victoriei, el luptă până la sfârşit, chiar şi cu preţul vieţii. Dacă o soră poloneză, tânără, simplă, fără şcoală, dar unită cu Isus, poate să lupte ca un cavaler, atunci fiecare creştin poate acelaşi lucru. Încrederea aduce victoria.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *