CFE: Eu v-am ales pe voi

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 5 iunie 2015.
Partea 69 din 131 din seria Comunităţi familiale de evanghelizare.
Print Friendly

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: pr. Mihai Vătămănelu OFMConv.
Sursa: MisteroGrande.org

Isus Cristos

Isus Cristos

Cateheza 69
Eu v-am ales pe voi
Text de bază: In 15,12-17

Dragi prieteni,

Suntem din nou reuniți, pentru a asculta Cuvântul Domnului, un cuvânt pe care l-am pregătit prin rugăciunea noastră de laudă și prin împărtășire și tocmai prin aceasta Cuvântul devine încă mai viu, mai prezent, mai comunicativ.

Vrem să îl ascultăm ca adresându-se fiecăruia dintre noi. Tema pe care o propunem este: „Eu v-am ales pe voi”. E o expresie pe care o luăm din Evanghelia lui Ioan, dar e chiar cuvântul lui Isus, de la cap. 15, vers. 12-17. Să ascultăm:

12 Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit Eu. 13 Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi. 14 Voi sunteți prietenii Mei dacă faceți ceea ce vă poruncesc. 15 Nu vă mai numesc servitori, pentru că servitorul nu știe ce face stăpânul lui. Însă v-am numit pe voi prieteni pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute. 16 Nu voi m-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi și v-am constituit ca să mergeți și să aduceți rod, iar rodul vostru să rămână, pentru ca orice îl veți ruga pe Tatăl în numele Meu să vă dea. 17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unul pe altul.

Sunt cuvinte care vibrează de intensitate, de sentimente, de voință, de stăpânire de relații afective. Plecăm de la acea expresie care este și titlul acestei reflecții „Nu voi m-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi”, care atrage atenția tocmai asupra inițiativei: „Eu am fost primul”. Parcă Isus vrea să atragă atenția asupra drepturilor de autor în ceea ce privește relația pe care El a început-o cu noi: „Eu te-am ales, Eu te-am chemat”.

Să gustăm pentru o clipă acest fapt de a fi aleși de către El. Bineînțeles că, dacă ne-am opri să vedem faptul imediat care ne stă înaintea ochilor, fiecare ar putea spune că a fost adus în Comunitatea Familială de această persoană ori de cealaltă, de acest prieten. Ar putea spune: „L-am întâlnit pe Domnul pentru că o anumită persoană m-a invitat la o întâlnire, l-am întâlnit pe Domnul rugându-mă”. Sau: „Eu mă aflu în această comunitate pentru că la multiplicarea comunităților cineva s-a gândit la mine…” Nimic nu trebuie să înlocuiască firma originală. Fiecare dintre noi toți cei adunați aici poate spune cu certitudine: „Dacă sunt aici, e pentru că, dincolo de toate intervențiile, El este cel care m-a ales, El este cel care mă iubește, El este cel care m-a căutat și mă caută”.

Repet, reflectați despre tot ceea ce vreți și la toate motivele pentru care ați ajuns aici, într-o Comunitate Familială, reuniți pentru a asculta Cuvântul; un lucru e foarte cert: la originea chemării se află El, persoana lui Isus, Fiul lui Dumnezeu întrupat. El m-a căutat, El vrea să mă iubească, El continuă să mă aleagă. Priviți împrejur fiecare dintre voi, adunați în această cameră, fiecare dintre voi poate spune: „El m-a ales”. Împreună puteți spune: „El ne-a ales”. Priviți împrejur din nou și spuneți: „El ne-a ales!” Simțiți prin urmare ce forță emană micul vostru grup; chiar dacă sunteți puțini, cinci-șase, nu înseamnă nimic: „El ne-a ales!” Faceți să răsune în inima voastră aceasta: „El ne-a ales, El m-a ales”.

În al doilea pasaj vrem să intrăm și mai în profunzimea discursului pe care l-a ținut Isus, în pledoaria Sa de iubire, vrem să intrăm în stilul Său familiar de a vorbi. Sunt cuvinte de confidență cu apostolii Săi cele pe care le-am citit în Evanghelia lui Ioan, El este cel care vrea să se destăinuie, să ne transmită gândurile Sale cele mai intime. Dar să observăm ce anume ne transmite din adâncul sufletului; vrea să ofere o dovadă unică discipolilor Săi, prietenilor. Care este acest indiciu unic? Iubirea reciprocă! „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit Eu”.Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta, să-și dea viața pentru prietenii săi”.

Vedeți, care dintre voi vrea să fie cel mai mare din acest grup? Sau poate toți dorim să fim cei mai mari? Care este gestul cel mai mare în acest moment? Priviți iarăși împrejurul vostru – și cel care se află în această comunitate fie pentru prima dată, fie de un an sau doi, – uitați-vă împrejur; sunt eu gata să-mi dau viața pentru acesta, pentru acela, pentru celălalt? Cercetați toate persoanele cu privirea, sunt gata să-mi dăruiesc viața? Nu este o iubire mai mare decât cel care-și dăruiește propria viață. În momentul în care voi, observând pe toți dimprejur, sunteți gata să vă oferiți viața pentru persoana pe care o aveți în fața voastră, în acel moment trăiți iubirea cea mai mare; dar trebuie să exprimați aceasta din toată inima.

Sunteți gata ca și pr. Maximilian Kolbe să spuneți: „Împușcați-mă pe mine în locul lui”? Aceasta face să explodeze în inimile noastre o iubire atât de mare încât fiecare Comunitate Familială pare o bombă cu ceas plină de iubire divină, pentru că aici se află iubirea lui Dumnezeu, iubirea Trinitară. Iubirea totală a Tatălui pentru Fiul este Spiritul Sfânt, care se află în mijlocul vostru în acest moment în care exprimați această iubire. Este Spiritul Sfânt care înflăcărează inimile voastre și vă face să deveniți mari. Voi nu mai sunteți mici, voi sunteți veșnicia, sunteți lumea întreagă, sunteți punctul final.

Isus vrea să ne încredințeze stilul trinitar al iubirii: a trăi iubirea până la dăruirea de sine. Suntem gata să oferim totul? Gândiți-vă numai la ce lucruri mari ne cheamă Domnul: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta”. Atunci descoperim frumusețea momentelor unei comunități ca și cea din această seară. Gândiți-vă la împărtășirea credinței pe care tocmai ați făcut-o: „Ce a făcut Isus pentru mine, ce am făcut eu pentru Isus?” Să împărtășim ceva din noi, din ceea ce avem mai intim, în fond e ca și când ți-ai dărui viața, să împărtășești ceva intim și profund. Gândiți-vă și la momentul următor când veți face ecoul cuvântului: „Ce mi-a spus mie Domnul?” Și aceasta e împărtășire, înseamnă a celebra această iubire, a transmite iubirea reciprocă.

Dar să continuăm acest discurs lăuntric pe care ni-l oferă Isus; El vrea să continue să ne vorbească și să fie interlocutorul vieții noastre, e ca și când ar spune: „Nu mă pune deoparte, vreau să intru în discuțiile voastre, să vorbim împreună! Mai mult, și Eu am să vă spun multe lucruri, am atâtea a vă spune, vreau să vi le spun!” Să-l ascultăm, pentru că e minunat următorul rând din Evanghelie: „Voi sunteți prietenii Mei dacă faceți ceea ce vă poruncesc”, ceea ce vă spun. Luați aminte și la frumusețea următoarelor cuvinte: „Nu vă mai numesc servitori, pentru că servitorul nu știe ce face stăpânul lui. Însă v-am numit pe voi prieteni pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute.” Adică: „Eu nu mai am secrete față de voi”.

Știți deja că atunci când apare o oarecare intimitate între îndrăgostiți, între logodnici și soți, e momentul în care niciunul nu mai ascunde nimic celuilalt, nimic. Dimpotrivă, apare dorința de a alerga pentru a-i spune ceva. Iubirea e atât de mare încât există dorința de a nu mai ascunde nimic. Isus ne spune nouă același lucru: „Iată că Eu ți-am spus tot, nu mai am secrete, ți-am spus cine sunt, ți-am spus ce vreau să-ți dau, ți-am spus că vreau să împart totul cu tine, ți-am spus că unde voi fi Eu vei fi și tu, îți dăruiesc totul, vreau să continui să-ți dăruiesc totul, vreau să-ți dezvălui toate secretele vieții”. Și înțelegem astfel frumusețea acestui moment al Comunității Familiale, cel al ascultării Cuvântului. Cât de important este să-l ascult din nou pe Isus, care vrea să-mi spună tainele vieții, secretul care mă face să înțeleg și mai mult cui i-am dedicat o săptămână, cui îi dedic săptămâna viitoare: lui Isus care vrea să-mi descopere tainele cele mai intime și cele mai ascunse.

De aici și importanța ecoului, care trebuie făcut cât mai scurt și cât mai simplu, nu trebuie să țin predici; ce mi-a spus Isus! Și pentru a personaliza: „Doamne, Isuse, mi-ai lăsat impresia că Tu…, mi-ai amintit că…, mi-ai lăsat impresia că…, mi-ai amintit prima zi în care ne-am întâlnit…, mi-ai lăsat impresia că Tu îți amintești de mine…, mi-ai lăsat impresia că Tu ești autorul istoriei mele personale, al faptului de a mă afla aici…”

Dar să continuăm; ajunși la acest punct, la această intimitate, la această împărtășire, la această iubire, la această ascultare a Cuvântului, ce se petrece? Spune Isus: „V-am constituit ca să mergeți și să aduceți rod, iar rodul vostru să rămână, pentru ca orice îl veți ruga pe Tatăl în numele Meu să vă dea”. „Pentru ca orice îl veți ruga pe Tatăl în numele Meu să vă dea”. Adică de acum „am intrat într-o așa familiaritate, într-o așa cunoaștere, într-o așa profunzime, încât e drept ca să-ți spun: ascultă, cere-mi tot ce vrei! Uite, te iubesc atât de mult încât orice vrei cere-mi, nu te mai preocupa de nimic; te rog, dacă ai nevoie de ceva, spune-mi!”

Nu procedați așa cu oaspetele drag pe care-l aveți în casă? Poți să te uiți peste tot, simte-te ca la tine acasă, dacă ai nevoie de ceva, ia-ți, nu-ți face griji. Sau când simți că iubești o persoană i te adresezi astfel: „Spune-mi dacă ai nevoie de ceva!” Gândiți-vă la Isus care vine și ne întreabă: „Pot să te ajut cu ceva? Orice ai nevoie, cere-mi! De acum relația cu tine e atât de profundă încât orice ai nevoie, spune-mi! „Pentru ca orice îl veți ruga pe Tatăl în numele Meu să vă dea”.

Veți înțelege atunci și frumusețea rugăciunii de mijlocire, care poate fi precedată uneori chiar de rugăciunea „Bucură-te, Marie”, tocmai pentru a arăta frumusețea Mariei, mijlocitoarea tuturor harurilor, care alături de noi, ca și în Cenacol, se roagă, iar noi îl rugăm pe Tatăl, pe Isus, să ne dăruiască ceea ce avem nevoie. Sunt rugăciunile de mijlocire în care ne deschidem și ne lărgim inimile, pentru ca să nu fie nimeni uitat în această rugăciune. Să ne rugăm în mod deosebit pentru persoanele cărora vrem să le vorbim de Evanghelie, de Isus, cărora vrem să le ducem Vestea cea Bună. Pentru cei care nu mai vin la biserică, pentru cei care nu mai cred, pentru cel nepracticant, pentru cel care a pierdut entuziasmul credinței. Dar, apoi, să ne rugăm pentru toți, pentru pace, pentru Papa, pentru lume, rugăciune universală.

Și apoi este momentul rugăciunii făcute asupra unui frate prezent, e ultimul moment. Ce frumusețe! „Pentru ca orice îl veți ruga pe Tatăl în numele Meu să vă dea”. Să vă concentrați toți împreună asupra unei intenții, asupra unei situații concrete a unui frate prezent. Ce frumusețe! Să nu vă fie teamă, faceți-o! Aceasta înseamnă a trăi Evanghelia, a trăi fragmentul anterior.

Ultimul pasaj, observați-l cu atenție, e strâns unit cu începutul, cu titlul acestei reflecții: „V-am ales și v-am constituit ca să mergeți”. „De ce m-ai ales, Doamne?” „Pentru ca să mergi și să aduci rod! Te-am constituit pentru că vreau să fii cu Mine și vreau ca împreună cu Mine să mergi în toată lumea ca să vestești Evanghelia. Te vreau lângă Mine, vreau să-ți împărtășesc spiritul inimii Mele, pentru a merge și a vesti!” Mergeți și spuneți, mergeți și vestiți, mergeți și iubiți!

Și atunci ia formă aici lista inimii. Pentru că am o listă a inimii mereu vie cu persoanele pe care vreau să le duc la Isus și pentru care mă rog. A se ruga – vă rog nu uitați acest aspect foarte important pentru persoanele pe care eu încep să le slujesc, față de care să-mi intensific raportul interuman, persoane cărora le vestesc Cuvântul mai devreme sau mai târziu, când va voi Domnul, persoane pe care le invit la comunitate. Mergeți! Mergeți! V-am constituit ca să mergeți!

Comunitatea reîncepe mereu de la 3-4 persoane, reîncepe mică pentru a deveni mare, pentru a fi spațiul și răspunsul acestui mandat misionar al lui Isus, pentru ca să aducă rod! Mergeți! Am și alte oi care nu sunt din staulul acesta, și pe acestea trebuie să le caut! Să ascultăm acest Cuvânt al lui Isus, dar mai ales să ne bucurăm că auzim de la Isus: „Eu te-am ales pe tine!”

toată seria aici (ca fişiere Word)



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *