CFE: Dacă cineva mă iubește, îmi voi face locuință la el

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 21 iunie 2015.
Partea 71 din 131 din seria Comunităţi familiale de evanghelizare.
Print Friendly

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: pr. Mihai Vătămănelu OFMConv.
Sursa: MisteroGrande.org

Isus Cristos

Isus Cristos

Cateheza 71
Dacă cineva mă iubește, îmi voi face locuință la el
Text de bază: In 14, 21-26

Dragi prieteni,

Să continuăm drumul nostru de întâlnire cu Domnul. Suntem siguri că de fiecare dată El ne ia de mână și ne conduce mai înainte cu un pas, ne conduce spre orizonturi noi, spre o relație tot mai profundă cu El. Dar încă și mai mult pare să reiasă aceasta din Cuvântul pe care ni-l oferă Isus în această seară, pe care îl intitulăm astfel: „Dacă cineva mă iubește, îmi voi face locuință la el„.

Să ascultăm un fragment din Evanghelia lui Ioan, cap. 14, vers. 21-26:

21 Cine are poruncile Mele și le ține acela mă iubește, iar cine mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu și Eu îl voi iubi și mă voi arăta lui”. 22 Iuda, nu Iscarioteanul, i-a zis: „Doamne, cum se face că ni te vei arăta nouă și nu lumii?” 23Isus a răspuns și i-a zis: „Dacă cineva mă iubește, va ține cuvântul Meu; Tatăl Meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face locuință la el. 24 Cine nu mă iubește nu ține cuvintele Mele, iar cuvântul pe care îl ascultați nu este al Meu, ci al Tatălui care m-a trimis. 25 V-am spus acestea cât timp mai sunt cu voi. 26 Dar Mângâietorul, Spiritul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele Meu, vă va învăța toate și vă va aminti toate câte vi le-am spus Eu.

Să gustăm acest Cuvânt pe care Domnul vrea să ni-l ofere în această seară. De multe ori, în reflecțiile noastre, am pus în centru persoana lui Isus. Îl punem în centru în mod constant ori de câte ori ne reunim în Comunitățile Familiale. El este sensul prezenței noastre aici, El este sensul etapelor diverse ale vieții de comunitate pornind de la momentul rugăciunii de laudă. Îi aducem laudă pentru că știm că El este prezent, acționează în viața noastră, e prezent și în acest moment. Și vrem să ne reînsuflețim credința că Isus e viu, Isus e prezent în mijlocul nostru.

Să încercăm să observăm ce anume ne spune în această seară Isus prezent în mijlocul nostru. Pare că vrea să ne arate cum să construim dinamica unei relații tot mai profunde cu El. Ar părea o relație discretă de îndrăgostire și apoi de căsătorie și de locuire împreună. Să observăm deci diferitele pasaje: „Cine mă iubește ascultă Cuvântul Meu; cine mă iubește ascultă poruncile Mele și le ține”. E ca și când ar spune: „Cine mă iubește ascultă ceea ce spun, cine mă iubește face lucrurile în felul Meu”.

Să observăm cum acestea sunt chiar primele gesturi a două persoane care se iubesc: să asculte în detaliu cuvântul persoanei pe care o are în față, să o asculte în profunzime, să o privească în ochi pentru a vedea chiar și în inflexiunea vocii o dorință, o cerință. Să-și dea seama când un cuvânt e repetat de două ori, pentru că aceasta înseamnă că acolo se ascunde o dorință. Să surprindă chiar și detaliile, pentru a fi în stare apoi să le retrăiască și să-i răspundă la aceste detalii, să reușească să surprindă cuvântul. „Cine mă iubește ascultă Cuvântul Meu; cine mă iubește ascultă poruncile Mele”.

Aici trebuie încă o dată să reînsuflețim angajamentul nostru, în momentul în care trebuie să spunem: „Ce mi-a spus mie Domnul?” Vă amintiți, după ascultarea Cuvântului, momentul următor este: „Ce mi-a spus mie Isus prin acest Cuvânt?” Acesta e momentul în care observ dacă am ascultat în profunzime Cuvântul care mi-a fost transmis. E ca și persoana îndrăgostită care nu vrea să piardă nici un detaliu. Dimpotrivă, a fost atât de atentă încât ar ști chiar să repete întreg discursul. Atunci, acea întrebare devine foarte importantă: „Ce mi-a spus mie Isus?” Dacă nu ajung aici, înseamnă că nu mi-a atins inima, înseamnă că nu am ascultat.

Iată de ce, de exemplu, spunem mereu „nu!” discuțiilor, „nu!” confruntării, pentru că acesta nu e un moment pentru a discuta și a ne confrunta. Sunt alte ocazii, alt fel de întâlniri care pot oferi timp pentru a discuta, pentru a ne confrunta în ceea ce privește Cuvântul ascultat. Pe noi ne interesează să scoatem în evidență Cuvântul care mi-a fost spus mie! Și când Cuvântul mi-e adresat mie, nu am ce discuta! Nu iau cuvântul pe care mi-l spune logodnica mea și-l duc într-un grup de prieteni și le spun: „Să discutăm despre ceea ce mi-a spus logodnica mea”! Nu, pentru că acele cuvinte au mireasma unei dimensiuni atât de personale, atât de intime și profunde încât nu pot fi discutate cu nimeni altcineva, îmi sunt adresate mie.

„Cine ascultă Cuvântul Meu, cel care face lucrurile așa cum spun, înseamnă că mă iubește”. Cum pot spune că-l iubesc pe Isus dacă nu mă interesează Cuvântul Său? Mai mult, ne-am putea întreba: „Cu câtă iubire ascult Cuvântul Său în Evanghelia de duminică? Cu câtă iubire, în timpul săptămânii, arunc o scurtă privire în vreo pagină biblică pentru a spune: Doamne, vorbește-mi!” „Cine ține Cuvântul Meu, acesta mă iubește„! Și noi am vrea să reușim să spunem în această săptămână: „Doamne, te iubesc, de aceea mă pun în ascultarea Cuvântului Tău!”

Dar să vedem ce urmează: „iar cine mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu și Eu îl voi iubi și mă voi arăta lui”. „Iar cine mă iubește… și Eu îl voi iubi…” Isus își ia angajamentul să răspundă cu iubire. Noi am putea vorbi cu multe persoane cu multă iubire, dar de cealaltă parte am putea găsi multă răceală, lipsă de răspuns, lipsă de înțelegere, îndepărtare. Am putea oferi toată iubirea posibilă, dar dacă de cealaltă parte nu este răspuns? În schimb dacă noi îi oferim iubire lui Isus, El răspunde. Să ne întipărim în inimă aceasta, ori de câte ori eu îi spun: „Isuse, te iubesc!”, e sigur că El îmi răspunde. De fiecare dată când ascult Cuvântul Său pentru că îl iubesc, e cert că El îmi răspunde: „Și Eu te iubesc, și Eu îți sunt alături! Și Eu, și Eu te iubesc!”

În interiorul iubirii este ceva mai mult, în spatele acestui răspuns de iubire se află un univers extraordinar; „și Eu îl voi iubi și mă voi arăta lui”. „Mă iubești? Bine, și Eu te iubesc, dar nu numai că te iubesc, ci și îți voi încredința totul, mă voi arăta ție, îți voi face cunoscut cine sunt, vei putea experimenta cine sunt Eu!” Meditați la aceasta, singura monedă care ne este cerută – scuzați limbajul ce ne e necesar – e aceea de a-l iubi, restul face totul El. „Cine mă iubește… mă voi arăta lui”. Care dintre noi nu are dorința ca Isus să i se manifeste, să i se facă cunoscut, ca Isus să îi descopere identitatea Sa, frumusețea Sa de Fiu al lui Dumnezeu, de Fiul al Omului, de Fiu al Mariei? Ne oferă această identitate, dar trebuie să facem primul pas – „cine mă iubește… mă voi arăta lui„.

Această creștere în iubire, care se manifestă între Isus și persoana care îl iubește, nu se termină aici. Să observăm mai departe ce urmează: „Dacă cineva mă iubește, va ține cuvântul Meu – observați cum sunt reluate ambele conținuturi – Tatăl Meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face locuință la el.” Aceasta înseamnă că „vom locui cu el, vom face locuință la el”. În momentul în care noi suntem dispuși să oferim și să arătăm iubire lui Dumnezeu, vom merge să locuim cu El, aceasta înseamnă că Dumnezeu va locui cu mine. Ce vrea să spună aceasta, că Dumnezeu va locui cu mine? Înseamnă că Domnul Dumnezeu, Tatăl, Isus, Spiritul Sfânt, îmi vor da percepția, conștiința faptului că nu sunt singur, nu mai sunt singur, sunt iubit de Dumnezeu. Nu mai trăiesc singur, nu merg singur în mașină, nu merg singur la lucru, nu stau singur în casă, nu sunt niciodată singur, Dumnezeu e cu mine!

Doresc aici să vă citesc câteva pasaje ale unei mari sfinte care și-a făurit propria sfințenie tocmai pe această expresie din Evanghelie; și numele ei face trimitere la aceasta: Sf. Elisabeta a Preasfintei Treimi. Ea numea Preasfânta Treime „Cei Trei ai mei” și dorea uneori să-și ia timp de tăcere pentru a fi acasă cu „Cei Trei ai ei”. Astfel scrie în scrisorile sale: „A fi în casă cu ‘Cei Trei ai mei’, înseamnă că în acel moment facem o experiență atât de profundă cu Domnul încât practic viața noastră înseamnă a conlocui cu Domnul. Înseamnă că în fiecare clipă care trece avem lângă noi pe izvorul vieții noastre din care suntem născuți și destinul nostru. Dacă sunt cu Domnul, spuneți-mi ce este moartea? Dacă sunt cu Dumnezeu înțeleg sensul existenței mele.

Sunt aici pentru că Domnul mă însoțește în acest exercițiu de libertate în timpul vieții mele. Domnul mă însoțește în acești ani pentru ca eu să-l aleg în mod liber. El mi-a dat viață, m-a avut în planul Său, m-a iubit. Acum vrea ca eu, cu trecerea anilor, să-l aleg în mod liber, să-l iubesc în mod liber și să decid să fiu întotdeauna cu El. Nu mă mai constrânge El să fiu, lucru care nu este posibil, ci să decid eu să fiu cu El. El îmi promite prezența Sa: ‘Eu voi fi cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii’. Trebuie ca eu să spun în mod liber: ‘Doamne, vreau să fiu cu Tine, vreau să trăiesc cu Tine’.” Iată, așadar, Cuvântul lui Isus: „Dacă cineva mă iubește, Tatăl Meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face locuință la el.”

În încheierea acestei însoțiri în creșterea pe care Domnul ne-a făcut-o, să vedem ultima expresie: „Dar Mângâietorul, Spiritul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele Meu, vă va învăța toate”. Isus nu numai că înfăptuiește o legătură cu noi prin Cuvântul Său, nu doar răspunde gesturilor noastre de iubire, nu doar vine să locuiască cu noi, ci în acel moment vrea și ca sufletul Său, Spiritul Său, viața Sa să intre în noi. Să trăiesc în El, să trăiesc pentru El: „Voi pune în voi Spiritul Meu, vă voi da o inimă nouă și veți fi poporul Meu și Eu voi fi Dumnezeul vostru”. „Tu te vei numi desfătarea Mea, mireasa Mea pentru totdeauna” – ne cheamă adică la acel fel de legătură în care vom fi locuiți de Spiritul Său, de felul Său de a exista. Aceasta înseamnă să trăiești cu Domnul, conlocuirea cu Domnul.

Ar putea părea ceva îndepărtat, de natură contemplativă ceea ce v-am spus, dar gândiți-vă numai la următorul aspect. Întorcându-vă acasă în această seară, poate cineva dintre voi se va întoarce la crucea sa în propria casă, acea cruce pe care o lăsase cu puțin înainte, cauzată de fii, de soț, de soție, de situația economică, dar acea cruce nu o purtați singuri. Gândiți-vă la dimineața următoare, oboseala, munca, alergatul încoace și încolo, nu sunteți singuri. Gândiți-vă la viitorul creșterii copiilor voștri, nu sunteți singuri. Gândiți-vă la viitorul creșterii în viața de cuplu, nu doar să coabitați, nu doar să conviețuiți, nu doar să supraviețuiți, ci să creșteți în viața de cuplu, nu sunteți singuri, Domnul este cu voi.

Încercați să vă imaginați înaintea unui eveniment ce s-ar putea întâmpla într-un supermarket, pe stradă, în oricare ambient de viață, nu sunteți singuri, Domnul este cu voi. Când Domnul a spus „Eu sunt cu voi în toate zilele” nu a spus-o ca să ne țină companie, să ne țină ca roată de rezervă pentru momentele în care nu mai putem, ci pentru a împărtăși viața Sa cu noi, timpul de peste săptămână. Cu această bucurie, așadar, vrem să răspundem la această iubire a Domnului, arătându-i iubirea noastră, cu certitudinea că El ne răspunde: „Dacă cineva mă iubește… ne vom face locuință la el”.

toată seria aici (ca fişiere Word)



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *