10 idei pentru o vacanţă rodnică spiritual

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 22 iunie 2015.
Print Friendly

Autor: M1V Emaus

Vacanţa ne oferă câteva zeci de zile libere! După circa nouă luni în care şcoala ne-a dictat în cea mai mare parte ritmul zilnic, avem la dispoziţie aproape trei luni în care putem să alegem mult mai mult ce vrem să facem. Avem timp să ieşim cu prietenii, să mergem în excursii, să citim toate cărţile şi să vedem toate filmele strânse din toamna anului trecut pe lista „pentru la vară”. Dar legat de viaţa noastră spirituală ce am putea face? După cum ne spun preoţii din parohie, sufletul nu are vacanţă. Trebuie să ne îngrijim de el mereu, şi poate mai mult în vacanţe, când avem ceva mai mult timp liber.

Tocmai de aceea, noi, adolescenţii din grupul de cateheză Emaus din parohia greco-catolică cu hramul „Coborârea Spiritului Sfânt”, din Cluj-Napoca (Mănăştur 1 Vest – sau M1V cum prescurtăm noi), am reflectat la ce am putea face în vacanţă în plan spiritual. Am strâns astfel zece idei, pe care le-am însoţit şi de sugestii concrete. Ele nu sunt într-o ordine a importanţei. Sperăm să fie de folos şi altor adolescenţi/tineri!

1. La Liturghie nu doar duminica!

Sfânta Liturghie este celebrarea la care participăm duminică de duminică. Peste săptămână în mod excepţional, când sunt sărbători. Acum, fiind vară, de ce nu am participa mai des la Sfânta Liturghie? Şi să ne şi împărtăşim, desigur! Ne putem alege o zi din săptămână… sau mai multe… fie şi numai pentru o anumită perioadă a vacanţei. Să nu uităm că Liturghiile de peste săptămână durează de regulă mai puţin decât cele de duminică, deci sigur putem găsi 30-40 de minute pentru aşa ceva. Dar pe de altă ne amintim ce spunea Sf. Josemaria Escriva: „Ţi se pare lungă Liturghia? Pentru că iubirea ta este scurtă.” Cu cât inima noastră este mai aprinsă de iubire pentru Dumnezeu, cu atât aspectul timpului va fi mai irelevant când vine vorba de această întâlnire specială cu Cristos în Liturghie.

Propunere suplimentară: Dacă locuim la oraş, sau în sate cu mai multe parohii, putem merge la Liturghie în alte parohii! Înseamnă o altă biserică, un alt preot, alţi credincioşi – poate fi o experienţă interesantă de cunoaştere! Apoi, greco-catolicii pot opta pentru o Liturghie romano-catolică (şi invers, desigur). Ne îmbogăţim astfel cunoscând un nou lăcaş de cult, un nou preot, dar şi un alt rit al Bisericii Catolice.

Important: Atunci când plecăm în tabere, excursii sau altele, să ne interesăm – din timp – de soluţii pentru Liturghia duminicală. Nici vacanţa şi nici părăsitul localităţii de domiciliu nu sunt scuze pentru a nu ne îndeplini această îndatorire creştinească. Dacă este oraş – cam oriunde pe glob – atunci trebuie să fie acolo şi o biserică catolică. Dacă totuşi duminica ne aflăm într-un loc sau într-un context în care chiar nu putem merge la Liturghie, să nu uităm să ne rugăm mai mult.

2. Deschidere spre alte confesiuni, religii!

Dacă tot am vorbit despre mersul la biserică: vara aceasta ne putem propune să vizităm cât mai multe biserici. Cunoaştem toate bisericile din localitate ce ţin de ritul nostru? Dar de celălalt rit? Dar ale altor confesiuni creştine? Sau poate în localitatea noastră există o sinagogă… o moschee… Poate fi interesant să le vizităm, să citim despre respectivele confesiuni/religii. Poate de pe orar vom afla şi despre anumite momente de rugăciune la care, cu curaj, poate cunoscând pe cineva de acolo, ne putem alătura.

Propunere suplimentară: Când ieşim cu familia sau grupul de prieteni oriunde în ţară sau în lume, să includem şi lăcaşurile de cult între vizite. Este păcat să vizităm – ca să luăm un exemplu doar – Oradea, fără să intrăm în Catedrala greco-catolică sau în cea romano-catolică, în biserica cu lună (ortodoxă) sau în alte lăcaşuri de cult importante din localitate. Cu atât mai mult dacă avem norocul să ajungem în vreo capitală europeană sau orice oraş important din lume. Şi când spunem biserici ne gândim desigur şi la mănăstiri.

Important: Atunci când avem în program să vizităm o anumită biserică (sau nu numai biserică, repetăm, poate fi o sinagogă, o moschee), în special dacă este foarte cunoscută, merită să ne documentăm – de exemplu de pe Wikipedia, sau poate are lăcaşul de cult un sit (Google ne ajută să aflăm). Sau cel puţin să citim istoricul care de regulă este afişat la intrare. Altfel riscăm să ne scape din vedere că acolo se află nu ştiu de tablou, icoană sau statuie valoroasă, sau relicvele cine ştie cărui sfânt şi altele.

3. Pe jos (pe cât se poate) în pelerinaj!

Ideile continuă să se lege! Dacă tot am pomenit „mănăstire”, atunci se leagă imediat cuvântul „pelerinaj”. Vara include o sărbătoare mariană foarte importantă: Adormirea Maicii Domnului – 15 august. Tot mariană este şi o sărbătoare din toamnă, dar când suntem încă în vacanţă: Naşterea Maicii Domnului – 8 septembrie. Am putea una dintre aceste sărbători – sau altă sărbătoare, sau orice altă ocazie din vacanţă – să o marcăm cu un pelerinaj. În spaţiul greco-catolic sunt mănăstirile Ordinului Sf. Vasile cel Mare (ambele ramuri, masculină şi feminină), ale Congregaţiei Maicii Domnului… În spaţiul romano-catolic sunt iarăşi multe mănăstiri, ale diverselor ordine călugăreşti, dar şi sanctuare mari, precum cel de la Cacica sau de la Maria Radna. În afara ţării… lista depinde desigur de unde mergeţi.

Propunere alternativă: Poate vara aceasta programul nu poate cuprinde un astfel de pelerinaj. O alternativă este… să îl facem cu gândul. Alegem un loc celebru de pelerinaj (Roma, Assisi, Lourdes, Ciudad de Mexico…) şi începem să ne documentăm. Sunt patru Bazilici majore în Roma şi pe internet vom găsi inclusiv tururi virtuale 3D: este aproape ca şi cum am fi acolo! Putem citi despre Fecioara de la Lourdes sau despre Fecioara de la Guadalupe: sunt relatări impresionante! Într-o epocă digitală putem să mai reducem din porţia de stat pe Facebook pentru a ne documenta despre locuri importante pentru credinţa creştină.

Important: Să nu uităm că pelerinajul – acum ne referim strict la cel fizic, cu deplasarea noastră – presupune jertfă, efort, dar desigur şi rugăciune. Aceasta înseamnă că cu greu se poate defini ca pelerinaj un drum cu maşina de la uşa casei la poarta mănăstirii. Dacă venim cu maşina, cel puţin să parcăm la distanţă ca să avem şi ceva drum de mers pe jos. Iar acesta să fie făcut în reculegere, rugându-ne. Avem zece degete la mână, deci ne putem ruga cu uşurinţă Rozariul. Sau dacă suntem cu adevărat într-un pelerinaj, împreună cu alţii, putem cânta cântece religioase.

4. Mai mult timp dedicat rugăciunii!

Am vorbit deja de Rozariu: dacă tot anul şcolar nu am ajuns să facem decât – poate – decade, acum în vacanţă putem găsi şi timpul pentru un Rozariu întreg. Să nu uităm că Rozariul se face meditând la mistere din viaţa lui Isus. De asemenea, să nu uităm să ne fixăm o intenţie: pentru noi, pentru cei dragi nouă, pentru bolnavi, pentru convertirea celor ce fac avort, pentru preoţii din parohie, pentru credincioşii din parohie, pentru cei îndepărtaţi de credinţă, pentru intenţia Papei, pentru creştinii persecutaţi… sunt atâtea intenţii posibile şi atâţia oameni care au nevoie de rugăciunile noastre! Desigur, sunt şi atâtea alte rugăciuni: vacanţa poate fi un timp de a le descoperi. Iar Postul Preasfintei Fecioare Maria, de exemplu, pentru greco-catolici, ne va oferi ocazia să participăm la rugăciunea Paraclisului Maicii Domnului.

Propunere suplimentară: Încă o dată merită subliniat patrimoniul bogat al Bisericii Catolice din multitudinea de rituri. Vara aceasta să încercăm să cunoaştem şi alte rugăciuni decât cele pe care le ştim poate pe de rost sau le-am folosit frecvent. Orologhionul respectiv Liturgia Orelor – vreuna sau ambele dintre aceste cărţi ne sunt complet necunoscute? Atunci este cazul să le cunoaştem. Desigur, putem completa lista şi cu alte cărţi de rugăciuni.

Important: Rugăciunea nu înseamnă doar formule fixe. Să învăţăm să dialogăm cu Dumnezeu aşa cum dialogăm cu un părinte, cu un prieten. Acum, când temele nu ne mai grăbesc, să intrăm mai des în biserică, sau să rămânem mai mult după Sfânta Liturghie, rugându-ne lui Isus Cristos prezent în mod real în tabernacol. Să nu ne mulţumim cu o rugăciune dimineaţa, alta seara, plus cele legate de momentele de masă. Să încercăm şi în restul zilei să ne gândim cât mai des la Dumnezeu, cerându-i ajutor şi inspiraţie în tot ceea ce facem.

5. Linişte, tăcere, meditaţie!

De la rugăciune ajungem imediat la o altă sugestie vitală pentru viaţa spirituală: practicarea meditaţiei. După atâtea luni – stresante, nu? – trebuie să ne regăsim echilibrul. Cu gălăgia de la şcoală şi cu agitaţia de acasă pentru teme, am uitat cum se trăieşte în tăcere. Să profităm deci de liniştea dimineţii, de liniştea regăsită pe vârful unui munte sau într-o biserică pe care o vizităm, pentru a auzi mai bine glasul conştiinţei, dar şi şoaptele Spiritului Sfânt. Am putea spune că ceea ce este concentrarea pentru teme este meditaţia pentru ascultarea lui Dumnezeu.

Propunere suplimentară: La momentul rugăciunii de seară să nu uităm de examinarea conştiinţei. Este un moment atât de important! Începem conştientizând prezenţa lui Dumnezeu: El este lângă fiecare dintre noi, ne dă lumina pentru a ne examina ziua şi ne ascultă ca un prieten bun. Trecem apoi în revistă momentele mai importante ale zilei, mulţumind pentru tot ce a fost bun, dar şi identificându-ne greşelile. Transformăm apoi examinarea în rugăciune: de mulţumire pentru ceva minunat ce ni s-a întâmplat, de cerere de iertare pentru greşelile comise, de mijlocire pentru cineva pe care l-am întâlnit şi trece printr-o situaţie dificilă. La final ne gândim la ziua de mâine, la ce avem de făcut, o încredinţăm Domnului şi îi cerem să ne călăuzească paşii.

Important: Aşa după cum scafandrul nu poate ieşi imediat la suprafaţă după ce a fost la adâncime mare, ci are nevoie de un timp ca trupul să i se obişnuiască cu noua presiune, nici noi nu putem sări din frenezia şcolii în profunzimea meditaţiei. La început tăcerea, liniştea ni se va părea poate stânjenitoare, incomodă, şi vom avea tentaţia să fugim de ea, înspre mai mult televizor, mai multă muzică… Ca să revenim la suprafaţă (a se citi: la capacitatea de meditaţie) să ne opunem acestor ispite. Nu am vrea ca la Judecata particulară, întrebându-l miraţi pe Domnul: „Dar când ne-ai spus toate acestea?”, să auzim: „Ah, încă de câte ori! Dar erai cu căştile în urechi şi nu ai auzit!”

6. Modele adevărate pentru tineri adevăraţi!

Ştiţi cu ce seamănă – aproximativ – descrierea anterioară privind examinarea conştiinţei? Cu cea propusă de Sf. Ignaţiu de Loyola şi practicată zi de zi de iezuiţi şi nu numai de ei. Şi ştiţi când este el sărbătorit? Pe 31 iulie. De fapt, de la sfârşit de iunie până la mijloc de septembrie – cât ţine vacanţa – sunt sărbătoriţi mulţi sfinţi mari. Tot atâtea vieţi care merită să fie citite, pătrunse, folosite ca inspiraţie pentru vieţile noastre. Aşa, ca incitare, un sfânt sărbătorit în aceste luni era – înainte de convertire, desigur – foarte priceput la… a înjura în mai multe limbi. Şi mare pasionat de jocuri de noroc – desigur, tot înainte de convertire. Cine să fie oare?

Propunere suplimentară: Desigur, internetul (de la situri străine la unele româneşti, precum SfintiCatolici.ro), ne oferă informaţii pe scurt sau chiar biografii mai consistente ale sfinţilor. Putem merge mai departe: să citim cărţi despre ei sau ale lor! Din fericire, mai multe edituri din România ne ajută în acest sens. Căutaţi în librării sau biblioteci (poate în biblioteca parohială?) cărţi despre Sf. Tereza de Calcutta, Fer. Pier Giorgio Frassati, Sf. Papă Ioan Paul al II-lea, Sf. Padre Pio, Sf. Don Bosco şi mulţi, mulţi alţii.

Important: Dacă tot am pomenit de Sf. Ignaţiu de Loyola, ştiţi ce element a fost fundamental în convertirea lui? Lectura vieţilor sfinţilor! Iată câteva nume de sfinţi sărbătoriţi în perioada de vacanţă: Josemaria Escriva, Maria Goretti, Benedict, Brigitta, Alfons Maria de Liguori, Ioan Maria Vianney, Maximilian Kolbe, Monica şi Augustin… Desigur, putem citi şi despre sfinţi ce apar în calendar în alte luni. Esenţial este ca în lectură să căutăm elemente din vieţile lor pe care să încercăm să le transpunem în vieţile noastre. Trăirea sfinţeniei în viaţa de zi cu zi de la Sf. Josemaria, importanţa castităţii de la Sf. Maria Goretti, îmbinarea rugăciuni cu munca la Sf. Benedict ş.a.m.d.

7. Timp pentru lecturi hrănitoare!

Dacă tot am pomenit cărţile, trebuie să spunem că sunt atâtea cărţi care merită citite, nu doar despre sfinţi. Şi desigur, pentru noi cartea de căpătâi este Sfânta Scriptură. Să ne propunem vara aceasta să citim o Evanghelie, sau poate anumite epistole/scrisori ale Sf. Pavel/Paul. Sau poate Geneza! Sau mai avem o propunere: cărţi de predici! Ele nu sunt doar pentru preoţi, să le dea idei pentru cum să predice duminică; în fapt ele ne oferă „digerat” Cuvântul lui Dumnezeu. Putem căuta şi cărţi ce ţin de domeniul biblic, de exemplu o introducere în Sfânta Scriptură, sau o prezentare pe scurt a tuturor cărţilor Bibliei.

Propunere suplimentară: Majoritatea dintre noi nu suntem studenţi la teologie, şi am putea considera că „lucrările de teologie nu sunt pentru mine”. Dar teologie – etimologic vorbind – înseamnă cuvânt despre Dumnezeu. Teologia ne vorbeşte despre Dumnezeu şi ne vorbeşte tuturor. Ca să rămânem la biblic, o propunere ar fi „La început. Geneză 1-11”, o carte micuţă a unui Cardinal francez. Vei descoperi că există cărţi de teologie scrise şi pentru noi. La Editura Sapientia găsim multe cărţi ce ne sunt accesibile, despre Crez, despre Sacramente, despre Fericiri, despre îngeri… Şi mai sunt atâtea alte edituri cu cărţi valoroase: Pauline, ARCB, Serafica, Viaţa Creştină, Lauretane ş.a.

Important: Sf. Ieronim spunea că ignorarea Scripturii este ignorarea lui Cristos, iar Papa Benedict al XVI-lea că trebuie să cunoaştem credinţa noastră cu aceeaşi precizie cu care un specialist în informatică ştie sistemul de operare al unui computer (afirmaţia e din YouCat, acel extraordinar catehism scris pentru noi). Desigur, tentaţia este mare să citim doar romanele la modă acum… sau să nu citim deloc. Trebuie în primul rând să ne luăm un angajament ferm, să ne promitem noi nouă că vom citi (din Biblie, din cărţi religioase), şi în al doilea rând să facem alegerile bune: să vedem cărţi pe care alţii de vârsta noastră le-au citit şi le-au plăcut. Aşa evităm riscul să ne luptăm cu cărţi prea înalte pentru noi.

8. Prezenţi la ceea ce parohia/Biserica ne propune!

Cu ultimele propuneri am alunecat poate destul de mult spre interior (meditaţie, lectură…). Este vară, aşa că este normal să petrecem mult timp afară, în aer liber. Să profităm de ofertele de vară ale parohiei: în multe parohii se organizează campusuri (chiar dacă au poate alte nume), tabere, excursii… Să răspundem „prezent” şi să profităm să fim cu alţii din parohie, de vârsta noastră în special, în întâlniri care vor îmbina cu siguranţă distracţia cu momente de rugăciune, poate chiar cu Liturghia, cateheză şi altele.

Propunere suplimentară: Există şi evenimente organizate la nivele mai sus de parohie. Desigur, implică costuri mai mari şi sunt la intervale mai rare (la câţiva ani), dar merită participat – după posibilităţi. Astfel, la nivel naţional este INTC (Întâlnirea Naţională a Tineretului Catolic), iar la nivel internaţional ZMT (Ziua Mondială a Tineretului). Desigur, diverse parohii, grupuri, asociaţii şi mişcări mai organizează şi alte evenimente, deschise participării tuturor adolescenţilor/tinerilor interesaţi. Să fim atenţi la ce se anunţă în parohie, în Eparhie/Dieceză.

Important: În parohiile în care nu se organizează campusuri… este momentul să se înceapă. Poate găsim pentru început încă 2-3 adolescenţi/tineri în parohie dornici să ajute la organizarea unor programe peste vară, împreună cu care să mergem să discutăm cu părintele paroh. Cu implicarea şi a altor tineri sau a unor adulţi se poate începe: mai întâi pentru câteva ore, invitând toţi copiii din parohie (după caz localitate), extinzând apoi pentru câteva zile. Despre programe şi resurse, putem consulta parohiile unde se fac campusuri – cu siguranţă ne vor ajuta, poate chiar şi cu câţiva animatori.

9. Talanţii mei sunt ai noştri!

Tocmai am pomenit campusurile. Dacă nu ne-am implicat în organizarea lor – ca animatori, dar nu numai – atunci poate este momentul să o facem! Dacă nu se fac campusuri, tot rămâne spaţiu de acţiune pentru voluntariat. Poate sunt familii cărora le este dificil peste vară să asigure copiilor un program: putem să le oferim un program alternativ, măcar într-o săptămână, câteva zile (de aici până la un campus mai e un pas). Poate sunt copii care au nevoie de ajutor la o materie la care noi în schimb ne descurcăm foarte bine la şcoală! Sau poate avem o aptitudine sau o pasiune (ex: cântăm bine la chitară sau alt instrument, ne pricepem la desenat, ne place să gătim) pe care o putem transmite şi altora.

Propunere suplimentară: Desigur, este mai uşor să lucrăm cu alţii de vârsta noastră, sau mai mici. Dar voluntariatul nu se opreşte aici. Putem discuta cu preoţii din parohie şi să aflăm dacă sunt bătrâni care ar avea nevoie de ajutor cu cumpărăturile sau curăţenia. Putem să ne implicăm în diverse colecte (cărţi, jucării, alimente…) pentru cazurile sociale din parohie. Sau poate parohia are nevoie de ajutor la reparat gardul, tuns iarba sau altele. O altă idee: să realizăm manual diverse obiecte (felicitări cu quilling, brăţări prin diferite tehnici, icoane pe sticlă, altele), care să fie apoi vândute în parohie credincioşilor, iar banii daţi celor săraci. Voluntariat se poate face şi în afara parohiei, de exemplu în centre Caritas sau în orice iniţiative caritabile din apropiere (cantină pentru săraci, orfelinat, azil…).

Important: Poziţia de voluntar ne va pune în situaţii diferite (în paranteze vom nota riscurile asociate): de a-i coordona pe alţii, chiar a le spune ce să facă (de a ne crede mari şefi); de a fi în vizorul tuturor (de a ne considera vedete preţioase); de a-i ajuta pe alţi (de a ne crede exemplar de generoşi); de a ne sacrifica timp, bani şi energii (de a ne considera martiri, exemple vii de urmat)… Voluntariatul trebuie făcut în spirit de slujire, şi ne ajută aici să recitim episodul cu spălarea picioarelor, din Joia Mare (Ioan 13,1-17).

10. Dă mai departe, cu creativitate!

Aşa după cum nimeni nu urmează ani mulţi de medicină doar pentru a se trata pe sine, de pe urma formării noastre spirituale trebuie să beneficieze şi alte persoane. Ca fiinţe create pentru comuniune, stă în firea noastră să dăruim. Să ne întrebăm aşadar: ce putem face pentru alţii? Cum putem ajunge la alţii pentru a-i ajuta şi pe ei să crească spiritual? Suntem generaţia reţelelor sociale: am putea să împărtăşim pe Facebook cele mai frumoase citate găsite din sfinţi, din Biblie sau din alte cărţi de natură religioasă citite în această vară! Am citit o carte religioasă bună? Am văzut un film religios bun? Putem să scriem o mini-recenzie şi să o publicăm pe reţelele sociale. Vizităm un sanctuar sau o biserică importantă: putem împărtăşi fotografii şi informaţii ziditoare. Alte idei? Sigur vom găsi, doar să reflectăm.

Suntem şi generaţia digitală! Cu înmulţirea camerelor foto – puternice – nu ar trebui să fie prea greu ca într-un grup de prieteni să găsim un astfel de aparat, să facem un set de fotografii sau chiar şi filmări cu biserica parohială. Putem face un sit, sau cel puţin o pagină pe Facebook unde să publicăm toate acestea. Să ne folosim creativitatea pentru a găsi căi de a-l face pe Cristos cunoscut la cât mai mulţi, mesajul Său, al Miresei Sale – Biserica, al prietenilor Săi – sfinţii… Vă dăm un exemplu din ce am făcut noi acum câţiva ani: ne-am împrăştiat, în grupuri, prin cartier, lipind mici hârtii cu citate din Mons. Vladimir Ghika în diverse locuri (pe bănci, stâlpi…). Unul mai rezistă şi astăzi!

În loc de încheiere

Am încercat să strângem aici câteva idei ce ne pot ajuta în dimensiunea noastră de fiinţe cu spirit. Considerăm dimensiunea spirituală ca fiind cea mai importantă, dar suntem conştienţi că nu este unica. Suntem fiinţe în trup, astfel că trebuie să ne îngrijim de trupul nostru: de aceea trebuie de asemenea să ne plimbăm în natură, să practicăm sporturi, să ne şi odihnim… Suntem fiinţe cu minte: de aceea trebuie să lăsăm deoparte presa (acea parte a ei) care spală creierele şi să apelăm la tot ce ne poate antrena mintea (şah, Sudoku… după preferinţe) şi deschide orizonturi (lecturi din literatură clasică, vizitarea de muzee, pictat, scris…). Nu în ultimul rând, suntem fiinţe relaţionale: de aceea, trebuie să folosim acest timp al vacanţei pentru a întări relaţiile cu toţi cei importanţi din viaţa noastră: familie, rude, prieteni…

Suflet, trup, minte, relaţii. Pe primul loc sufletul. Căci, aşa cum spunea Isus: ce i-ar folosi omului de şi-ar îngriji trupul, mintea şi relaţiile, dar şi-ar pierde sufletul? Citarea este foarte-foarte aproximativă, ştim, dar sigur aţi prins ideea. O vacanţă frumoasă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *