Care este importanţa Rozariului?

Teme: Spiritualitate.
Etichete: .
Publicat la 3 mai 2015.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: Mons. Raffaello Martinelli
Traducere: pr. Mihai Pătraşcu
Sursa: Ercis.ro

Rozariul

Rozariul

A) Informaţii istorice despre Rozariu

Când apare rugăciunea Rozariului?

Ea are origini foarte vechi. Se pare că provine din secolul al XII-lea, când era deja recitată de mult timp de călugării certozini.

Apoi, foarte repede s-a răspândit în toată lumea catolică, căpătând caracteristici diferite, dar păstrând mereu invocaţia către Preasfânta Fecioară Maria. Popularitatea Rozariului este confirmată şi de numărul mare de confraternităţi şi de grupuri care, deja în trecut ca şi în zilele noastre, poartă titlul său.

Comemorarea liturgică în cinstea Sfintei Fecioare Maria a Rozariului se celebrează la 7 octombrie.

Papa Grigore al XIII-lea a transferat-o în această zi, înlocuind comemorarea Sfintei Maria a Victoriei pe care predecesorul său, Pius al V-lea, a instituit-o pentru a comemora victoria la Lepanto a flotei creştine asupra flotei turceşti care ameninţa coastele din regiunea Veneto.

Ce au spus unii papi cu privire la Rozariu?

Răspândit rapid în Biserică, Rozariul a fost foarte repede reglementat, recunoscut oficial şi recomandat credincioşilor de către Suveranii Pontifi.

– Cel dintâi papă care i-a determinat fizionomia esenţială, i-a conferit carisma eclezială, a scos în evidenţă calităţile sale şi l-a recomandat poporului lui Dumnezeu a fost dominicanul sfântul Pius al V-lea. Sunt memorabile bulele Consueverunt din anul 1569, adevărată magna charta a Rozariului şiSalvatoris Domini din anul 1572, scrisă după victoria creştinătăţii la Lepanto.

– Un alt mare pontif al Rozariului a fost papa Leon al XIII-lea. Foarte evlavios faţă de această rugăciune, i-a dedicat 22 de documente. A arătat-o ca „modul fericit pentru a face să pătrundă şi să se înrădăcineze în suflete principalele dogme ale credinţei creştine”.

În anul 1883 a stabilit ca „toată luna octombrie din anul respectiv şi în viitor să fie consacrată şi dedicată Fecioarei Cereşti a Rozariului”. Din anul 1891 ne amintim de definiţia semnificativă pe care a dat-o Rozariului: „ca legitimaţia credinţei noastre şi compendiul cultului datorat Mariei”. În anul 1892 justifică recomandările sale de a face rugăciunea Rozariului spunând că în ea „sunt aşa de bine şi aşa de util reunite o formă excelentă de rugăciune, un mijloc eficace pentru a păstra credinţa şi un ideal deosebit de virtute desăvârşită: este foarte just ca adevăraţii creştini să-l aibă adesea în mâini şi să-l mediteze cu evlavie”. În anul 1898 ajunge să afirme că „Rozariul constituie forma cea mai excelentă de rugăciune privată şi mijlocul cel mai eficace pentru a obţine viaţa veşnică” şi că „în clipa supremă, cei evlavioşi Rozariului vor fi mângâiaţi de gingăşia maternă a Fecioarei Maria şi vor adormi lin la sânul său”.

– Papa Pius al X-lea a stimat şi a iubit Rozariul recitându-l cu fidelitate înainte şi în timpul pontificatului său. El a afirmat: „Rozariul constituie rugăciunea prin excelenţă reunind cu meditarea misterelor religiei noastre şi cu cele mai sfinte rugăciuni, mijlocirea Preasfintei Fecioare. Trebuie să nutrim cea mai dragă speranţă că prin intermediul acestei practici Domnul ne va acorda cele mai bune haruri”. În testamentul său a recomandat Rozariul ca „rugăciunea care, mereu după rugăciunea liturgice, este cea mai frumoasă dintre toate, cea mai bogată în haruri, cea care îi place mai mult Preasfintei Fecioare Maria”.

– Cu enciclice şi discursuri importante au preamărit şi recomandat Rozariul Benedict al XV-lea şi Pius al XI-lea, căruia îi este atribuită fraza provocatoare, amintită adesea: „aş putea converti lumea dacă aş avea o armată care să recite Rozariul”.

– În schimb, este a lui Pius al XII-lea definiţia vestită: „Rozariul este sinteza întregii evanghelii, meditare a misterelor Domnului, sacrificiu de seară, coroană de trandafiri, imn de laudă, rugăciune a familiei, compendiu al vieţii creştine, semn sigur al favorului ceresc, ajutor pentru mântuirea aşteptată”.

– Ioan Paul al II-lea, la 16 octombrie 2002, a publicat Scrisoarea apostolică Rosarium Virginis Mariae, cu ocazia celui de-al 120-lea aniversar al enciclicei Supremi apostolatus officio cu care Leon al XIII-lea, la 1 septembrie 1883, a lansat publicare unei serii de documente dedicate tocmai Rozariului.

Deşi „caracterizat de fizionomia sa mariană”, scrie Ioan Paul al II-lea în introducerea la scrisoare, Rozariul „este rugăciune cu inimă cristologică” care cu „simplitatea şi profunzimea sa rămâne, şi în acest al treilea mileniu, o rugăciune de mare semnificaţie, destinată să aducă roade de sfinţenie”. Ioan Paul al II-lea a proclamat anul dintre octombrie 2002 şi octombrie 2003 „Anul Rozariului”, invitând la recitarea acestei rugăciuni care „duce la însăşi inima vieţii creştine şi oferă o obişnuită şi rodnică oportunitate spirituală şi pedagogică pentru contemplaţia personală, formarea poporului lui Dumnezeu şi noua evanghelizare”.

B) Structura Rozariului

Din câte „Bucură-te, Marie” este format actualmente Sfântul Rozariu?

Este format din 200 de „Bucură-te, Marie”, împărţite în decade, grupate în patru cicluri de câte cinci mistere fiecare. Fiecare coroană a Sfântului Rozariu este formată din cinci decade. Coroana Rozariului a apărut ca instrument pentru numărarea rugăciunilor după modelul instrumentelor asemănătoare folosite deja în alte religii, îndeosebi de budişti (108 boabe) şi de musulmani (99 de boabe, adică atâtea câte sunt numele atribuite lui Dumnezeu de către Coran). Leon al X-lea, de exemplu, în anul 1516 aproba o „coroană” în cinstea Domnului Nostru care consta în 33 de boabe mici (anii lui Cristos conform tradiţiei populare) pentru recitarea tot atâtor „Tatăl nostru” cu adăugirea a cinci boabe mai mari (rănile lui Cristos) pentru recitarea a cinci „Bucură-te, Marie”.

De ce în trecut Rozariul era format din 150 de „Bucură-te, Marie”?

Sfântul Rozariu de 150 de „Bucură-te, Marie” amintea de cei 150 de psalmi care fac parte din Liturgia Orelor şi care în trecut (dar uneori şi în prezent) pentru cei nu ştiau carte erau înlocuiţi cu recitarea zilnică a 150 de „Tatăl nostru”. Cu dezvoltarea evlaviei mariane a fost propusă poporului recitarea zilnică a 150 de „Bucură-te, Marie”, atunci când această rugăciune biblică încă nu avea a doua parte, adăugată pe la sfârşitul secolului al XV-lea.

C) Importanţa Rozariului

Care este raportul dintre Rozariu şi viaţa zilnică?

„Inima noastră – a afirmat Ioan Paul al II-lea în primul său an de pontificat – poate să cuprindă în aceste decade ale Rozariului toate faptele care compun viaţa individului, a familiei, a naţiunii, a Bisericii şi a omenirii”. Tocmai asupra „implicaţiei antropologice” se opreşte papa, definindu-l „secretul pentru a ne deschide mai uşor la o cunoaştere profundă şi implicatoare a lui Cristos prin intermediul Mariei”, dar şi un mod pentru a cere ajutor de la Cristos pentru „multele probleme, necazuri, trude şi proiecte care marchează viaţa noastră”. Rozariul este şi un răspuns la acea „exigenţă reînnoită de meditaţie”, tipică pentru epoca noastră.

În ce sens Rozariul este rugăciunea pentru pace şi pentru familie?

Pacea şi familia: pentru papa Ioan Paul al II-lea acestea sunt două domenii deosebite în care rugăciunea Rozariului se dovedeşte capabilă „să dea speranţă pentru un viitor mai puţin obscur”.

– „Rozariul este rugăciunea orientată din natura sa spre pace”, scrie Ioan Paul al II-lea în Scrisoarea apostolică din anul 2002, „şi datorită roadelor de iubire pe care le produce”, între care „dorinţa de a primi, a apăra şi a promova viaţa, luând asupră-şi suferinţa copiilor din toate părţile lumii”; de „a da mărturie despre fericiri în viaţa de fiecare zi”; de „a deveni Simon din Cirene” în fiecare frate doborât de durere sau zdrobit de disperare”. Într-un cuvânt, de a deveni „constructori ai păcii în lume” şi de „a spera că şi astăzi , o „bătălie” atât de grea ca aceea a păcii poate să fie câştigată”.

– Alt versant critic al timpului nostru, pentru care Ioan Paul al II-lea cere un supliment de angajare, este cel al familiei. Relansarea Rozariului în familiile creştine, în cadrul unei pastoraţii mai largi a familiei, poate să constituie, după cum spune papa, o ocazie optimă pentru:

  • a alimenta rugăciunea familiară atât de importantă şi astăzi;
  • a încredinţa rugăciunii Rozariului itinerarul de creştere a copiilor;
  • a redescoperi valoarea tăcerii;
  • a favoriza faptul de a sta împreună şi de a comunica în rugăciune între diferiţii membri ai familiei.

Există şi un Rozariu misionar?

Da, şi este foarte sugestiv: o decadă, cea albă este pentru bătrâna Europă, pentru ca ea să fie capabilă să-şi reînsuşească forţa evanghelizatoare care a dat naştere la atâtea Biserici; decada galbenă este pentru Asia, care explodează de viaţă şi de tinereţe; decada verde este pentru Africa, încercată de suferinţă, dar disponibilă la vestire; decada roşie este pentru America, pepinieră de noi forţe misionare; decada albastră este pentru continentul Oceania şi Australia care aşteaptă o răspândire mai capilară a evangheliei.

D) Misterele Rozariului

Misterele de bucurie (lunea şi sâmbăta)

  • În primul mister de bucurie se contemplă vestea adusă de Înger Preasfintei Fecioare Maria: „Intrând îngerul la ea a spus: «Bucură-te, tu care eşti plină de har, Domnul este cu tine… Iată vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus»” (Lc 1,28.31).
  • În al doilea mister de bucurie se contemplă vizita Preasfintei Fecioare Maria la sfânta Elisabeta: „Imediat ce Elisabeta a auzit salutul Mariei, i-a tresărit pruncul în sânul ei” (Lc 1,41).
  • În al treilea mister de bucurie se contemplă naşterea lui Isus în peştera din Betleem: „Maria l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei” (Lc 2,7).
  • În al patrulea mister de bucurie se contemplă prezentarea lui Isus la templu de către Maria şi Iosif: la patruzeci de zile de la naşterea lui Isus, Maria şi Iosif „l-au dus pe prunc la Ierusalim ca să-l ofere Domnului” (Lc 2,22).
  • În al cincilea mister de bucurie se contemplă regăsirea lui Isus în templu: „Nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui meu? Mama lui păstra toate acestea în inima ei” (Lc 2,49-51).

Misterele de lumină (joia)

  • În primul mister de lumină se contemplă botezul lui Isus în Iordan: „În zilele acelea, a venit Isus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de Ioan în Iordan. Şi din cer s-a auzit un glas: «Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine mi-am găsit bucuria»” (Mc 1,9-11).
  • În al doilea mister de lumină se contemplă Isus la nunta din Cana: „Mama lui Isus a spus slujitorilor: «Faceţi tot ce vă va spune». Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cana Galileii. Şi-a arătat gloria, iar discipolii lui au crezut în el” (In 2,5.11).
  • În al treilea mister de lumină se contemplă vestirea împărăţiei lui Dumnezeu: „Isus a venit în Galileea, predicând evanghelia lui Dumnezeu şi spunând: «S-a împlinit timpul şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape! Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!»” (Mc 1,15).
  • În al patrulea mister de lumină se contemplă Schimbarea la Faţă a lui Isus: „Isus i-a luat cu sine pe Petru, pe Ioan şi pe Iacob şi s-a urcat pe munte ca să se roage. Şi, în timp ce se ruga, înfăţişarea feţei lui s-a schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare” (Lc 9,28-29).
  • În al cincilea mister de lumină se contemplă întemeierea Euharistiei: „În timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, a dat-o discipolilor şi le-a spus: «Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul meu!». Apoi luând potirul, după ce a mulţumit, le-a dat lor, spunând: «Beţi din acesta toţi, căci acesta este sângele meu, al alianţei, care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor»” (Mt 26,26-28).

Misterele de durere (marţea şi vinerea)

  • În primul mister de durere se contemplă agonia lui Isus în Ghetsemani: „Şi, intrând în agonie, se ruga şi mai stăruitor, iar sudoarea lui, care cădea pe pământ, s-a făcut ca picăturile de sânge” (Lc22,44).
  • În al doilea mister de durere se contemplă biciuirea lui Isus: „Atunci Pilat l-a luat pe Isus şi l-a dat să fie biciuit” (In 19,1).
  • În al treilea mister de durere se contemplă încoronarea lui Isus cu spini: „Soldaţii, împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap” (Mt 27,29).
  • În al patrulea mister de durere se contemplă drumul lui Isus la Calvar cu crucea pe umeri: „Pilat l-a predat lor ca să fie răstignit. Aşadar, l-au luat pe Isus. Purtându-şi singur crucea, a ieşit spre locul numit Golgota” (In 19,16-17).
  • În al cincilea mister de durere se contemplă Isus răstignit şi mort pe cruce: „Ajunşi la Calvar, l-au răstignit… După ce a luat oţetul, Isus a spus: «S-a împlinit!». Şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul” (In 19,18.30).

Misterele de slavă (miercurea şi duminica)

  • În primul mister de slavă se contemplă învierea lui Isus: „Ştiu că-l căutaţi pe Isus cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat după cum a zis” (Mt 28,5-6).
  • În al doilea mister de slavă se contemplă înălţarea lui Isus la cer: „Domnul Isus s-a înălţat la cer şi s-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu” (Mc 16,19).
  • În al treilea mister de lumină se contemplă coborârea Duhului Sfânt asupra apostolilor aflaţi împreună cu Preasfânta Fecioară Maria în cenacol: „Le-au apărut nişte limbi ca de foc. Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt” (Fap 2,3-4).
  • În al patrulea mister de slavă se contemplă ridicarea Preasfintei Fecioare Maria la cer: „Mari lucruri mi-a făcut Cel Puternic şi numele lui e sfânt” (Lc 1,49).
  • În al cincilea mister de slavă se contemplă încoronarea Preasfintei Fecioare Maria ca Regină a cerului şi a pământului: „Şi s-a arătat în cer un semn mare: o femeie îmbrăcată în soare; ea avea luna sub picioarele ei, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele” (Ap 12,1).


2 Comments

  1. Referitor la al treilea mister de durere, aș îndrăzni să remarc faptul că Isus a fost îmbrăcat cu o haină roșie iar în mână i s-a pus un toiag de trestie. I-au împletit o coroană de spini pe care i-au pus-o pe cap. Pe lângă durerea fizică provocată de spini s-a adăugat rușinea și durerea sufletească, pentru batjocura cu care i-a fost întâmpinată calitatea sa de Rege. În toată evanghelia supliciului se distinge demnitatea de rege a lui Isus: răspunsurile date de Isus lui în fața Sinedriuliui, cele date lui PIlat, dar și refuzul de a face o minune pentru a-l distra pe Irod ilustrează tocmai demnitatea de rege a lui Isus. Când meditez la suferința lui Isus, provocată de coroana de spini îmi vine în minte și umilirea și durerea sufletească pricinuită de batjocură: haina purpurie, toiagul de trestie, coroana de spini – ar avea cam aceeași gravitate.

  2. Cred ca in aceste vremuri extrem grele din toate punctele de vedere, Sf. Rozariu spus in mod regulat in comun, in familie, zilnic, ar ajuta foarte mult redresarea situatiei generale in lume , mai ales ca, datorita aparitiilor Sf. Fecioare Maria la Medugorje, rugaciunea aceasta veche si minunata s-a raspandit mult nu numai la crestinii catolici, ci si la cei ortodocsi si poate ca si la alte confesiuni, asta eu nu stiu exact…
    Sa cerem sprijinul Sf. Fecioare Maria si si a Sf. Iosif sa ne ajute. O rugaminte atat de calda si atat de necesara in aceste momente de cumpana este imposibil sa nu fie ascultata !!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *