Sfinţirea timpului. Semnificaţia catolică a zilelor şi a lunilor

Teme: Liturgie.
.
Publicat la 5 martie 2015.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: Sam Guzman
Traducere: fr. Iulian Ghiurca OFMCap
Sursa: CatholicGentleman.net, 24 februarie 2015

Timpul la catolici

Timpul la catolici

Înainte să fiu catolic, existau trei zile importante în săptămâna mea: lunea era cea mai groaznică zi, deoarece începea şcoala sau serviciul; miercurea era ziua cea mai promiţătoare, când mare parte din săptămână trecuse deja, iar vinerea era glorioasa zi finală a săptămânii de lucru, care ne conducea spre sfârşitul de săptămână.

În orice caz, după ce am devenit catolic, am dobândit o nouă apreciere faţă de sfinţirea timpului. Timpul liturgic dă formă şi semnificaţie anului, şi fiecare perioadă aduce noi înţelesuri. Însă anul liturgic este doar începutul. Ştiţi că Maica Biserică a dat semnificaţii, de asemenea, fiecărei zile şi luni din an? Este adevărat. Să examinăm pe scurt semnificaţia fiecărei zile şi luni.

Timpul catolic

Zilele sfinte

Duminică: Preasfânta Treime – Duminica este dedicată Preasfintei Treimi. Aceasta se potriveşte pe deplin, întrucât duminica este prima zi a săptămânii şi ziua în care noi îi oferim lui Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, rugăciunea, adoraţia şi recunoştinţa noastră.

Luni: Îngerii – Lunea este ziua în care îi comemorăm pe îngeri. Îngerii sunt păzitori puternici şi fiecare dintre noi este ocrotit de unul. Mulţi sfinţi au avut o mare evlavie faţă de îngeri, în general, şi faţă de îngerii lor păzitori, în particular.

Marţi: Apostolii – Biserica Catolică este apostolică. Adică este fondată pe autoritatea şi învăţătura Apostolilor, în special pe cea a Sfântului Petru, căruia Isus i-a dat cheile Împărăţiei Sale. Fiecare Episcop este un succesor direct al Apostolilor.

Miercuri: Sfântul Iosif – Sfântul Iosif este cunoscut ca patron al Bisericii. Ca tată pământesc al lui Isus, el a avut un rol deosebit în protejarea, îngrijirea şi educarea lui Isus în timpul vieţii Sale pământeşti. Acum, după ce Cristos s-a înălţat la cer, Sfântul Iosif continuă ocrotirea părintească a Trupului lui Cristos, care este Biserica.

Joi: Preasfânta Euharistie – Domnul nostru a instituit Preasfânta Euharistie într-o zi de joi, deci este oportun ca noi să amintim cel mai mare dintre Sacramente în această zi. Euharistia este cel mai mare dar al lui Dumnezeu oferit omenirii, şi nu este altceva decât Isus însuşi. Ce dar ar putea fi mai mare?

Vineri: Pătimirea – Isus a fost biciuit, batjocorit şi răstignit într-o zi de vineri. De aceea, Biserica a considerat mereu vinerile ca zile de pocăinţă şi de jertfă. În timp ce, din păcate, în Statele Unite nu se cere abstinenţă de la carne în zilele de vineri, pocăinţa este încă cerută într-o formă sau alta. Această zi ar trebui să fie mereu o zi de căinţă şi o zi în care evocăm jertfa proprie şi deplină a lui Cristos pentru a ne mântui de păcatele noastre.

Sâmbătă: Preasfânta Fecioară – Există multe argumente teologice pentru care sâmbetele sunt dedicate Preasfintei Fecioare, însă cel mai important îl constituie faptul că în Sâmbăta Sfântă, când toţi l-au abandonat pe Cristos în mormânt, ea a crezut în El, a aşteptat încrezătoare învierea Lui în prima zi a săptămânii.

Lunile sfinte

Ianuarie: Preasfântul Nume al lui Isus – Nu există un nume mai puternic decât Numele lui Isus. Catehismul rezumă puterea acestui Nume într-un mod minunat: „Numele Isus conţine totul: Dumnezeu, omul şi întreaga economie a creaţiei şi a mântuirii. A te ruga cu Numele lui Isus înseamnă a-l invoca şi a-l chema pe El în mijlocul nostru” (CBC 2666).

Februarie: Sfânta Familie – Sfânta Familie este o reflecţie pământească a Preasfintei Treimi. Meditând asupra Sfintei Familii, putem învăţa semnificaţia iubirii, a ascultării şi a adevăratei paternităţi şi maternităţi. De asemenea, ne amintim că familia este unitatea fundamentală, atât a societăţii cât şi a Bisericii.

Martie: Sfântul Iosif – Sfântul Iosif este imaginea lui Dumnezeu Tatăl: tăcut dar activ, îngrijindu-se în mod desăvârşit de nevoile tuturor. Biserica invocă în mod constant ocrotirea Sfântului Iosif, îndemnându-ne: ite ad Joseph, să mergem la Iosif.

Aprilie: Preasfântul Sacrament – Sfânta Biserică este păzitoarea Preasfintei Euharistii. De două mii de ani, a păzit această comoară, administrând-o credincioşilor şi proclamând că aceasta nu este altceva decât Isus însuşi. Niciodată nu vom putea să fim suficient de devotaţi faţă de Preasfântul Sacrament sau să îi arătăm îndeajuns cinstirea noastră.

Mai: Preasfânta Fecioară Maria – Preasfânta Fecioară a fost asociată mult cu frumuseţea florilor şi cu venirea primăverii. Această asociere este potrivită deoarece ea este frumoasă şi, totodată, este Maica Domnului nostru Isus Cristos, viaţa lumii. În luna mai, Biserica o sărbătoreşte pe Maica noastră slăvită prin coroane şi procesiuni în cinstea sa.

Iunie: Preasfânta Inimă a lui Isus – Preasfânta Inimă a lui Isus este revelaţia iubirii imense a lui Dumnezeu pentru noi. Este deseori descrisă drept un cuptor aprins, străpuns şi zdrobit, însă care bate cu iubire. Preasfânta Inimă este, de asemenea, o amintire profundă a umanităţii Domnului nostru, deoarece această inimă nu este doar un simplu simbol, ci o realitate fizică autentică.

Iulie: Preţiosul Sânge – Sângele lui Cristos ne mântuieşte de păcat. Sângele lui Cristos este cel care ne oferă speranţa paradisului. Sfântul Paul ne spune că Isus a împăcat „cu sine toate lucrurile, de pe pământ şi din cer, făcând pace prin Sângele Său [vărsat] pe cruce” (Col 1,20). Dacă Sângele lui Cristos nu s-ar fi vărsat pentru noi, cu toţii am fi pierduţi.

August: Inima Neprihănită a Mariei – Inima Mariei este o inimă de mamă, o inimă plină de iubire şi de milostivire faţă de copiii săi. Inima Mariei este, totodată, un canal prin care curg toate harurile lui Dumnezeu către noi. Ea este „viaţa noastră, gingăşia noastră şi speranţa noastră”.

Septembrie: Cele şapte dureri ale Mariei – Alături de Isus, nici o fiinţă umană nu a suferit mai mult decât Preasfânta noastră Mamă. În ascultare perfectă faţă de voinţa lui Dumnezeu, ea a luat parte la chinurile, umilinţa şi executarea crudă a Fiului său, pentru mântuirea noastră. După cum orice părinte ştie, a-ţi privi singurul copil cum suferă este cea mai mare suferinţă dintre toate. Ea încă poartă suferinţele Fiului său divin în Inima sa.

Octombrie: Sfântul Rozariu – Rozariul este una dintre cele mai puternice arme pe care le deţine Biserica. Suntem îndemnaţi în mod constant de sfinţi, de Papi, de Domnul nostru şi de însăşi Preasfânta Fecioară să ne rugăm această rugăciune simplă dar profundă. Prin urmare, Maica Biserică a stabilit o lună întreagă pentru a promova această rugăciune.

Noiembrie: Sufletele din Purgator – Sufletele din Purgator suferă foarte mult şi nu pot să se roage pentru ele însele. Aceştia sunt fraţii şi surorile noastre şi, totodată, mădulare ale Trupului lui Cristos, de aceea trebuie să ne rugăm şi să oferim jertfe pentru cei care au plecat dintre noi, cerând ca ei să poată sta în lumina prezenţei lui Dumnezeu.

Decembrie: Neprihănita Zămislire – Neprihănita Zămislire a Mariei este un mister profund. În Neprihănita Zămislire, Maria a fost unită în mod desăvârşit pentru totdeauna cu Mirele ei, Duhul Sfânt. Această unire rodnică a produs o nuntă a cerului şi a pământului în Omul-Dumnezeu, Isus Cristos. El va fi mijlocitor între aceste realităţi pentru vecie.

Timpul este un Dar

Biserica ia în serios chemarea la sfinţire a tuturor lucrurilor, chiar şi a timpului. Semnificaţia catolică a zilelor şi a lunilor este o amintire profundă că vieţile noastre sunt finite şi că timpul nu trebuie irosit. După cum spune psalmistul, „învaţă-ne să numărăm zilele noastre, ca să dobândim o inimă înţeleaptă” (Psalm 90,12). Însă mai mult decât orice, ne aminteşte că timpul este un dar de la Dumnezeu, iar împreună cu El şi prin El, toate lucrurile sunt sfinte şi nimic nu este lipsit de semnificaţie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *