Congregaţia Surorilor Maicii Domnului – o familie de viaţă consacrată a BRU

Teme: Biserică.
Etichete: .
Publicat la 3 martie 2015.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: Sr. Letiţia CMD
Sursa: EparhiaClujGherla.ro

Surori CMD

Surori CMD

«Ca nişte buni administratori ai harului de multe feluri al lui Dumnezeu, fiecare, după carisma pe care a primit-o, să vă slujiţi unii pe alţii.» (1Pt. 4,10)

Sfântul Părinte Papa Francisc a dorit ca în perioada 30 noiembrie 2014 – 2 februarie 2016, în întreaga Biserică Catolică, să se celebreze „Anul Vieţii Consacrate”. În scrisoarea către persoanele consacrate [1] concepută cu această ocazie, Papa Francisc a adresat mai multe îndemnuri, a indicat cele trei obiective prioritare în realizarea propriei vocaţii şi a enumerat aşteptările pe care le are „în mod deosebit de la acest An de har al Vieţii Consacrate”: în primul rând, „ca să fie mereu adevărat ceea ce am spus odată: ‘Unde sunt călugării este bucurie’ (…)”. În al doilea rând, „aştept ca ‘să treziţi lumea’„, apoi „aştept de la voi ceea ce cer tuturor membrilor Bisericii: să iasă din ei înşişi pentru a merge în periferiile existenţiale… Veţi găsi viaţa dăruind viaţa, speranţa dăruind speranţa, iubirea iubind.” Cele trei obiective prioritare pe care Papa Francisc le indică persoanelor consacrate în realizarea propriei vocaţii sunt: „a privi trecutul cu recunoştinţă”, „a trăi prezentul cu pasiune”, „a îmbrăţişa viitorul cu speranţă”.

„A privi trecutul cu recunoştinţă” înseamnă „a reparcurge drumul generaţiilor trecute pentru a percepe în el scânteia inspiratoare, idealurile, proiectele, valorile care le-au stimulat, începând de la fondatori, de la fondatoare şi de la primele comunităţi.”

Pe aceste trei coordonate: trecut, prezent, viitor, se inserează actuala incursiune pe care vă invităm să o facem împreună, în existenţa de 94 de ani a Congregaţiei Surorilor Maicii Domnului. În anii trecuţi, am mai avut ocazia, să vă prezentăm „File din Istoria CMD” [2]. De aceea, de data aceasta, răspunzând apelului Suveranului Pontif, dorim ca în partea referitoare la „originea şi trecutul istoric” al Congregaţiei noastre, să poposim mai mult asupra figurii Părintelui Fondator al acestei familii călugăreşti, în persoana Mitropolitului dr. Vasile Suciu (13.01.1873 – 25.01.1935), de la a cărui plecare din această lume la Casa Tatălui Ceresc, se împlinesc anul acesta 80 de ani [3].

Carisma de fondator reprezintă „o experienţă tipică a Spiritului” [4], (…) fondatorul fiind o persoană care se lasă invadată, iluminată şi condusă de Spiritul Sfânt, fiind pe deplin conştient de aceasta. Şi în cazul C.M.D., Părintele Fondator afirma următoarele: „Toţi părinţii Conciliilor I şi al II-lea provinciale, au trecut la veşnicie cu dorinţa fierbinte, dar neîmplinită, de-a vedea mănăstiri de călugăriţe, activând în diecezele de Dumnezeu păzite, ale Provinciei Noastre mitropolitane (…). Providenţa divină ne-a hărăzit Nouă favoarea de a decreta înfiinţată o atare instituţie (…) pentru întărirea dumnezeieştilor lăcaşuri ale Bisericii noastre, instituţie chemată să concurgă (…) în cea mai largă măsură la rezolvarea problemei mari şi ardente de a apropia Neamul nostru cât mai mult de Domnul prin credinţă vie” [5]. Dumnezeu s-a folosit, pentru punerea în faptă a acestei inspiraţii, de sufletul apostolic al Înaltului Arhiereu, suflet deosebit de sensibil la nevoile şi durerile nenumărate ce copleşeau poporul român în acele vremuri postbelice şi, totodată, s-a folosit de mintea sa iluminată de o temeinică formare teologică şi de o vastă cultură, de talentul său organizatoric şi de voinţa sa neşovăitoare şi neînduplecată. Providenţa divină a împletit în aşa fel împrejurările în Biserică încât, atunci când Înaltul Ierarh a primit inspiraţia de a înfăptui întemeierea acestei Congregaţii româneşti, să existe deja în preajma sa, un număr de şase suflete curate, înflăcărate de chemarea lui Isus, alese de Dumnezeu pentru a constitui primul grup de tinere femei care stau la temelia acestei fondări.

Părintele Fondator a trasat programul şi scopul Congregaţiei în documentul de întemeiere [6], prin cuvintele: „spiritul rugăciunii şi al jertfei va trebui să străbată întreaga viaţă a surorilor acestei Congregaţii”, spirit care „va face, credem, cu ajutorul darului preaputernicului Dumnezeu, ca smeritul început de astăzi să fie o sămânţă binecuvântată care să aducă roadele cele mai bogate”. Înaltul Arhiereu încheia documentul de întemeiere punând „această primă Congregaţie română sub scutul Preasfintei de Dumnezeu Născătoare şi Pururea Fecioare Maria” şi „în nădejdea că dragostea primelor membre ale Congregaţiei îi va şti da tot ce se cere pentru dezvoltarea şi înflorirea ei”.

Mitropolitul dr. Vasile Suciu a manifestat o deosebită grijă faţă de copiii rămaşi orfani după primul război mondial. Odată întemeiată CMD la 2 februarie 1921 la Blaj, Părintele Fondator a încredinţat aceşti copii orfani purtării de grijă a primelor membre, care şi-au început astfel cel dintâi apostolat. De asemenea, Înaltul Arhiereu s-a preocupat intens pentru a favoriza formarea copiilor şi tinerilor, băieţi şi fete, în spirit creştinesc, moral şi cultural, ţintind spre realizarea unei clase mijlocii, dar şi de intelectuali, care să susţină ridicarea nivelului de trai, dar şi spiritual, intelectual şi cultural al românilor. Prin tot ceea ce a întreprins, a căutat binele şi dezvoltarea persoanei „întregi”, convins că nu se poate clădi o societate sănătoasă fără a forma caractere, pentru ca pe această „structură de rezistenţă” să se aşeze şi să ajungă la deplinătate, credinţa şi cunoaşterea lui Dumnezeu. Pe măsură ce Congregaţia noastră s-a dezvoltat, mai ales prin munca neobosită dintru începuturi a primei Superioare Generale, Maica Febronia (1892 – 1952), Părintele Fondator şi cei care i-au urmat la cârma BRU, le-au implicat pe surori în educarea copiilor, a tinerilor, precum şi în îngrijirea orfanilor, bolnavilor şi a celor nevoiaşi sufleteşte şi trupeşte. Apostolatul surorilor CMD urmează, până în prezent, aceleaşi linii orientative pentru activităţile pe care le desfăşoară, inserându-le în ceea ce semnele timpului aduc.

Odată cu trecerea BRU în afara legii în toamna anului 1948, tot ceea ce a reprezentat CMD din punct de vedere instituţional a fost desfiinţat, surorile fiind dispersate forţat din comunităţi. Superioarele Congregaţiei şi superioarele comunităţilor, precum şi alte surori, au fost arestate, unele dintre ele făcând ani grei de închisoare, sau fiind obligate să trăiască în domiciliu forţat.

Deşi au trăit dispersate, majoritatea surorilor au continuat să-şi trăiască cu fidelitate vocaţia, alimentându-şi viaţa spirituală prin rugăciune intensă, dar şi menţinând viu spiritul apostolic prin vizitarea şi îngrijirea bolnavilor, făcând educaţie religioasă în clandestinitate cu cei pe care Dumnezeu îi scotea în calea lor. Au dat dovadă de conştiinciozitate exemplară şi de spirit de sacrificiu în munca desfăşurată în serviciul statului. Au favorizat crearea unor mici nuclee de rugăciune, ca mărturie că, în ciuda terorii comuniste, BRU există! În jurul acestora, s-au constituit, în multe localităţi, primele comunităţi greco-catolice după 1990, în momentul fericit, dar delicat al „ieşirii la lumină”.

După cei 41 de ani de persecuţie comunistă, surorile CMD au început o nouă etapă a istoriei lor. S-au adunat treptat, din nou, în comunităţi şi au început să reînnoade firul carităţii apostolice pe liniile amintite mai sus, desigur, în contexte noi de viaţă: îngrijirea copiilor orfani şi abandonaţi, cateheza, îngrijirea bolnavilor, educaţia de diferite grade şi diverse alte activităţi în domeniul social.

Astăzi Congregaţia Maicii Domnului este prezentă la Cluj-Napoca – unde este şi sediul CMD, la Blaj, la Sighetu Marmaţiei, Carei, Dej şi Gherla.

Carisma noastră de a primi în credinţă misterul lui Cristos şi de a-L dărui aproapelui după modelul Preasfintei Fecioare Maria, precum şi ceea ce Părintele Fondator Mitropolitul dr. Vasile Suciu ne-a lăsat ca motto: de „a apropia neamul nostru cât mai mult de Domnul prin credinţă vie„, constituie temelia vieţii Surorilor CMD. Aceasta inspiră trăirea şi spiritualitatea noastră, apostolatul nostru, relaţiile fraterne dintre noi, dar şi cu ceilalţi. Dintre valorile pe care este clădită identitatea noastră de surori în CMD sunt: unirea cu Dumnezeu, apartenenţa la BRU, spiritualitatea mariană, spiritul de rugăciune şi de jertfă, viaţa fraternă în comunitate, slujirea în apostolat a celor săraci, bolnavi şi neînvăţaţi.

Surorile aleg drumul consacrării în această Congregaţie ca mijloc de sfinţire personală şi de dăruire lui Dumnezeu şi aproapelui, răspunzând chemării de a-L urma mai îndeaproape pe Isus Cristos, după modelul Sfintei Fecioare Maria. Pe lângă devoţiunea profundă faţă de Preacurata Fecioară Maria, care ne animă, ne străduim ca surori în CMD, să urmăm modelul de viaţă şi de slujire al Maicii Domnului în ce priveşte trăirea în spirit de credinţă şi încredinţare, de ascultare faţă de voinţa Bunului Dumnezeu, cerând mereu umilinţa, disponibilitatea, generozitatea, discreţia şi caritatea pe care le-a avut ea.

Pentru nevoile acestor timpuri în care suntem chemate să ne trăim chemarea, ne străduim să fim, cu ajutorul harului lui Dumnezeu – fiecare în misiunea în care a aşezat-o ascultarea – surori spirituale, mame spirituale, slujind celor pe care Dumnezeu ni-i aduce pe cale. Ne străduim să fim „instrumente” prin care Dumnezeu să-şi facă cunoscută Prezenţa, acelora care Îl caută cu inima sinceră, dar şi celor care nu au avut şansa de a-L cunoaşte şi iubi.

Note:
[1] Papa Francisc, Scrisoare apostolică adresată persoanelor consacrate cu ocazia Anului Vieţii Consacrate, 21.11.2014.
[2] http://www.bru.ro/blaj/congregatia-surorilor-maicii-domnului-90ani/
[3] Biografia şi diferite aspecte ale personalităţii remarcabile ale marelui Arhiereu au fost publicate la Blaj, cu diverse ocazii aniversare, atât înainte de 1948, cât şi după anii ’90.
[4] Congregaţia pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Congregaţia pentru Episcopi, Mutuae Relationes, Criterii directive asupra relaţiilor dintre episcopi şi persoane consacrate în biserică, 14.05.1978, nr.11b.
[5] Cerere adresată de Mitropolitul dr. Vasile Suciu către Consistoriul arhiepiscopesc, Blaj 15 august 1934.
[6] Actul 506/1921, prin care Mitropolitul dr. Vasile Suciu a declarat întemeiată Congregaţia Surorilor greco-catolice române din Blaj, cu denumirea de atunci: Congregaţia Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Vergurei Maria.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *