Sfânta Liturghie este celebrată de întreaga comunitate

Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. Veniamin Aenăşoae
Sursa: Actualitatea creştină, nr. 3/2004

Sf. Liturghie

Sf. Liturghie

Împreună cu episcopul sau preotul, cu toţii suntem implicaţi în celebrarea euharistică. Ea ne uneşte în jurul lui Cristos, care se jertfeşte şi care ne cheamă să ne oferim împreună cu El lui Dumnezeu Tatăl. Unirea, care se realizează între membrii comunităţii care celebrează Euharistia, se concretizează în Slujire, atât în timpul celebrării, cât şi în afara ei, prin deschiderea faţă de aproapele.

La nr.58 din normele liturgice citim următoarele: „În comunitatea adunată pentru Liturghie, fiecare are dreptul şi îndatorirea de a participa efectiv, în moduri diferite, după rang ierarhic şi funcţie. Toţi, aşadar, fie slujitori, fie credincioşi, îndeplinindu-şi funcţia, trebuie să facă tot şi numai ceea ce îi revine fiecăruia, astfel încât din însăşi orânduirea celebrării să se arate Biserica structurată în ierarhia şi slujirile sale” (Liturghierul Roman p. 42). Cu alte cuvinte, respectând rolul şi misiunea fiecăruia în cadrul celebrării, Sfânta Liturghie este celebrată de întreaga comunitate reunită, iar toţi membrii ei trebuie să se simtă implicaţi în mod activ în Ea.

Capitolul 12 din prima scrisoare a Sfântului Apostol Paul adresată Corintenilor, ne ajută să înţelegem, pe de-o parte, diversitatea darului lui Dumnezeu oferit spre slujire fiecărui membru al comunităţii, iar pe de altă parte, valoarea de neînlocuit a fiecăruia, în cadrul Trupului Mistic al lui Cristos. Înţelegând logica darului lui Dumnezeu şi a valorii pe care o avem în sânul comunităţii ne va fi mai uşor să supunem convertirii ideea conform căreia Liturghia se poate celebra şi fără mine, sau «nu mă amestec, eu stau cuminte în banca mea, lasă-i pe alţii să se implice!».

Participarea activă a fiecăruia dă consistenţă Unităţii Sfintei Liturghii

Am subliniat în articolul din numărul precedent că Sfânta Liturghie este un «tot» unitar, în ciuda diferitelor părţi componente ale acesteia. Caracterul unitar al Sfintei Liturghii, însă, nu poate să derive numai din înţelegerea şi trăirea în spirit unitar a părţilor sale componente. Unitatea trebuie să fie dată şi de capacitatea de a se simţi o inimă şi un cuget a celor care se reunesc pentru celebrarea Jertfei Sfinte în jurul Altarului. Spiritul de solidarizare în celebrarea Jertfei rezultă clar din cuvintele de îndemn adresate comunităţii de către celebrantul principal: „Rugaţi-vă fraţilor, pentru ca Jertfa mea şi a voastră să fie plăcută lui Dumnezeu, Tatăl, Atotputernicul!”

Episcopul este cel care adresează credincioşilor aceste cuvinte, sau, în lipsa lui, unul din preoţi, colaboratorii săi, iar credincioşii, neamul sfânt, poporul dobândit de Dumnezeu şi preoţia împărătească, îi aduce lui Dumnezeu mulţumire şi-i oferă Jertfa nepătată nu numai prin mâinile episcopului sau ale preotului, ci şi împreună cu el şi învaţă să se ofere şi pe ei înşişi (cf. Liturghierul Roman, n. 62, p. 43).

Îndemnurile care ne sunt adresate în continuare la acelaşi număr 62: comunitatea să evite orice formă de individualism sau dezbinare, să alcătuiască un singur trup, în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, în participarea la rugăciuni şi la cântare, în oferirea comună a Jertfei, în participarea comună la Masa Domnului, în gesturile şi poziţia pe care credincioşii le au în comun, toate acestea trebuie să constituie o frumoasă manifestare a unităţii pe care o realizează comunitatea prin Sfânta Liturghie. Pentru a nu distruge unitatea comunităţii reunite pentru celebrarea euharistică să lăsăm rugăciunile care ne sunt nouă dragi, (de exemplu Rozariul), să le spunem într-un alt moment şi nu în timpul celebrării.

Spiritul de unitate euharistică ne predispune la slujire

Cei care participă la acelaşi Ospăţ şi se împărtăşesc din aceeaşi Pâine şi din acelaşi Potir nu pot să rămână indiferenţi faţă de ceea ce pot să ofere ca slujire în timpul celebrării euharistice şi nici nu pot să treacă indiferenţi, după Sfânta Liturghie, pe lângă fratele care are nevoie de ajutor.

În primul caz, este vorba de serviciile pe care ei le pot presta în calitate de creştini, de membri ai comunităţii locale, în funcţie de talanţii primiţi. De exemplu, să proclame Cuvântul lui Dumnezeu citind una din lecturile propuse pentru Liturghia la care participă; să proclame Psalmul sau să-l cânte; să participe la cântul liturgic alături de corul parohial. Voi putea oare să fiu zgârcit, să îngrop, de frică sau de jenă, talantul pe care Dumnezeu mi l-a dat şi să nu-i răspund cu recunoştinţă pentru darul pe care mi l-a făcut? Din păcate, unii procedează în acest fel, pretinzând ca pentru aceste servicii să fie recompensaţi imediat. În acest caz, de la Domnul ce răsplată mai aşteaptă?

În cel de-al doilea caz, slujirea frăţească este o consecinţă firească a trăirii spiritului de unire frăţească în Euharistie. Lecţia dată Apostolilor de Isus la Ultima Cină este revelatoare în acest sens. Ne spune Sfântul Evanghelist Ioan că: „iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit (…) În timpul cinei (…) s-a ridicat, şi-a pus hainele deoparte şi, luând un ştergar, s-a încins. Apoi a turnat apă într-un vas de spălat şi a început să spele picioarele discipolilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins” (In 13,1-5). Ucenicilor nedumeriţi le spune: „dacă eu Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi trebuie să vă spălaţi picioarele unii altora” (In13,14).

Gestul spălării picioarelor este un gest de slujire. Isus realizează acest gest în atmosfera celebrării Cinei. Înţelegem din gestul lui Isus că celebrarea euharistică trebuie să ne deschidă inimile spre slujirea aproapelui, ca efect al întâlnirii autentice cu Cristos şi cu ceilalţi în Euharistie şi ca o mărturie clară dată despre El înaintea oamenilor. Deschiderea spre slujire va fi şi barometrul care va indica valoarea trăirii noastre înaintea Domnului: „Adevăr vă spun: tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut” (Mt 25,40). Celebrând Euharistia, cu toţii suntem fraţi. Trăind-o şi după celebrare, vom vedea în toţi ceilalţi pe Isus care trebuie slujit.

Posted in Liturgie and tagged .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *