Cateheze biblice: Cum să citim Biblia?

Teme: Biblic.
.
Publicat la 15 februarie 2015.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: Oficiul pentru Evanghelizare şi Pastoraţie Biblică, Iaşi
Sursa: Ercis.ro

Citirea Bibliei

Citirea Bibliei

Această temă îşi propune să ofere câteva reguli pentru citirea Bibliei. Sunt reguli inspirate de Biblia însăşi. Nu sunt singurele reguli de lectură, ele putând fi completate cu alte reguli. Rolul lor este acela de a facilita apropierea de Sfânta Scriptură.

1. Căutaţi cuvântul lui Dumnezeu (Am 8,12)

Această primă regulă este inspirată de profetul Amos, care avertizează poporul că Dumnezeu va trimite o foame, nu după pâine, ci după cuvântul lui Dumnezeu. Ideea profetului este că omul nu poate trăi cu adevărat fără cuvântul lui Dumnezeu. Ideea se regăseşte şi în alte texte ale Scripturii: ispititorului, care îi cere să transforme pietrele în pâine, Isus îi răspunde cu cuvintele Deuteronomului: „Nu numai cu pâine trăieşte omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Mt 4,4; cf. Dt 8,3).

Cel mai mare pericol pentru om este acela de a nu mai simţi foame după acest cuvânt. Cine crede că ştie totul, nu mai simte nevoia de a asculta şi nu mai caută cuvântul.

„Căutaţi cuvântul lui Dumnezeu”. Faceţi-vă timp pentru a citi o pagină din Sfânta Scriptură. Ca o carte a creatorului şi stăpânului lumii acesteia, Biblia cuprinde în paginile sale cuvintele vieţii veşnice. Pentru cei care caută un sens şi o împlinire a vieţii, Biblia este ceea ce erau cuvintele lui Isus pentru ucenicii săi: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice” (In 6,68).

2. „Cel care citeşte să înţeleagă” (Mc 13,14)

Acest îndemn vine din literatura apocaliptică, dar este valabil pentru toată Biblia. Un îndemn asemănător este: „Cine are urechi de auzit să audă!” (Mc 4,9 Ap 2,7.11 etc). Cititorul Sfintei Scripturi este provocat la o atenţie deosebită şi la înţelegerea textului. O citire superficială sau simpla ascultare nu conduce încă la „înţelegere”. Citirea atentă este foarte grea pentru omul de azi care are atâtea posibilităţi de delectare şi petrecere a timpului liber.

De aceea, pentru a putea pătrunde sensul Scripturilor, este nevoie de a sta o vreme în preajma textului, este nevoie de linişte interioară şi exterioară pentru a putea reflecta. Pentru a citi Biblia cu atenţie este bine să ne rezervăm un timp zilnic sau săptămânal. E necesar să alegem un timp în care suntem mai liniştiţi şi mai dispuşi la concentrare: mai ales sâmbătă seara şi duminica. Este recomandat să se citească la o anume oră şi într-un anume loc.

„Ascultă, deci, prietene şi frate, şi gândeşte-te la sfatul meu cu privire la calea prin care poţi să ajungi la cunoaşterea Scripturii. Tot ceea ce citim în cărţile dumnezeieşti străluceşte şi luminează deja în scoarţă, dar mai dulce este miezul. Cine vrea să mănânce miezul trebuie să spargă coaja” (Ieronim +420, Scrisoarea către Paulin).

3. Cum să înţeleg dacă nimeni nu mă îndrumă? (Fap 8,31)

Biblia a fost scrisă în ebraică, aramaică şi greacă, însă numai puţini au acces la aceste limbi. Posedăm în schimb traduceri ale Bibliei în limbile noastre moderne. Dar deşi citim Biblia în limba noastră, de multe ori ea rămâne pentru noi o carte străină. Pentru a ne orienta mai uşor în lumea Bibliei este bine cel puţin la început să ne lăsăm ghidaţi.

În Faptele Apostolilor, capitolul 8, este povestit un fapt din viaţa diaconului Filip. Acesta este îndemnat de un înger să meargă spre miazăzi, pe drumul care cobora de la Ierusalim la Gaza. Pe acest drum se întorcea acasă un etiopian, demnitar al reginei Candace a etiopienilor. Pentru a alunga plictiseala drumului, etiopianul, aşezat în carul său, citea din cartea profetului Isaia. Filip, apropiindu-se, l-a întrebat: „Înţelegi ce citeşti”. Iar el i-a răspuns: „Cum aş putea, dacă nimeni nu mă îndrumă?”. Şi l-a rugat pe Filip să urce iar acesta i-a explicat acel pasaj al Scripturii.

Acest episod biblic este exemplar pentru necesitatea unui ghid de lectură. E ca şi când ai merge într-o ţară străină pentru a vedea frumuseţile acelei ţări; ori fără un ghid care să te orienteze, care să-ţi arate locurile şi frumuseţile care merită văzute este greu să te orientezi. Cine vrea să cunoască Biblia trebuie să ceară să fie îndrumat de persoane care cunosc itinerarele biblice.

Orice păstor, care a urmat pregătirea teologică, dar şi profesorii de religie pot da indicaţii folositoare despre lectura Bibliei. Astăzi există multe materiale ajutătoare pentru orientare în Biblie. Există ediţii ale Bibliei cu note explicative, se publică atlase biblice cu hărţi şi imagini, cărţi despre Biblie, materiale audio şi video care facilitează orientarea în lumea Bibliei. Cine apelează la aceste mijloace poate avea acces la înţelegerea Scripturilor.

4. „Vorbeşte Doamne, sluga ta ascultă” (1Sam 3,9)

Acestea sunt cuvintele cu care preotul Eli îl învaţă pe copilul Samuel să răspundă la chemarea Domnului: „Vorbeşte, Doamne, sluga ta ascultă”. Un ascultător adevărat şi plin de veneraţie este numai „ureche” pentru cel care îi vorbeşte. Astfel o prezintă Luca pe Maria, sora Martei, care stătea la picioarele lui Isus Lc 10,39.

Pentru iudeul credincios ca şi pentru un creştin convins, Biblia este cuvântul lui Dumnezeu. De aceea în faţa acestui cuvânt se cere o veneraţie. Această veneraţie este ilustrată în liturgia Bisericii la citirea evangheliei, când toţi se ridică şi ascultă cu atenţie. Printre călugării cistercieni există practica de a citi Biblia în genunchi. Expresia corporală exterioară reflectă o atitudine interioară. Este bine, de asemenea, ca înainte de citirea Biblie să ne concentrăm un moment scurt pentru a ne aduna.

Cine citeşte Biblia cu veneraţie este un om care înţelege că ştiinţa sa proprie nu este cea mai mare autoritate şi din acest motiv este pregătit să înveţe. El este convins că lumea are o dimensiune mai profundă şi este deschis spre a primi. Cel mândru nu înţelege Biblia.

5. „Căutaţi să împliniţi cuvântul, nu numai să-l ascultaţi” (Iac 1,22)

Acest îndemn vine de la sfântul Iacob care ne aminteşte că ascultarea sau lectura Sfintei Scripturi trebuie să fie însoţită de disponibilitatea de a împlini voinţa lui Dumnezeu exprimată în textele sacre. După acest apostol, cine ascultă cuvântul şi nu-l împlineşte este asemenea omului care se priveşte în oglindă, pleacă şi uită cum arată. Dar cel care pune în practică cuvântul „va fi fericit în lucrarea sa” (Iac 1,25). Multe texte ale Scripturii sunt exemplare pentru comportamentul nostru, arătându-ne cum trebuie să ne comportăm în fapte, vorbe şi gânduri.

Este adevărat, pe de altă parte, că nu toate textele Scripturii ilustrează un comportament concret care trebuie urmat. Dar Scriptura, în totalitatea ei, aduce mângâiere şi speranţă (Rom 15,4). „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi este de folos pentru a învăţa, a convinge, a îndrepta, a educa în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, pe deplin pregătit pentru orice lucrare bună” (2Tim 3,16-17).

Este sugestiv îndemnul din Imitaţiunea lui Cristos: „Cel ce vrea cu adevărat să înţeleagă şi să guste cuvintele lui Cristos, va trebui, tocmai de aceea, să-şi rânduiască cu sârguinţă întreaga viaţă după pildele vieţii Domnului” (Thomas a Kempis, Imitaţiunea lui Cristos I,2).

6. Căutaţi şi iubiţi adevărul Sfintei Scripturi

Mulţi cititori ai Bibliei rămân surprinşi de multe lucruri istorisite în Sfânta Scriptură şi de multe afirmaţii ale textelor sacre. Mai ales în Vechiul Testament sunt povestite multe istorii care lasă perplex cititorul modern. Astfel sunt: războaiele necruţătoare, omuciderile, nelegiuirile, sacrificiile sau moralitatea îndoielnică a unor personaje importante din istoria poporului ales. Cu privire la aceste lucruri sunt de precizat câteva aspecte: (a) lumea Vechiului Testament nu era lumea noastră şi acea lume era destinată unui proces de evoluţie morală şi spirituală; astfel nu putem aplica totdeauna acelor personaje criteriile noastre morale; (b) Biblia nu intenţionează să facă din toate acele personaje exemple de imitat pentru noi; interesul pe care vechii evrei l-au arătat faţă de strămoşii lor, venea din inimă, iar inima dorea ca ei să poată fi priviţi oricând; istoriile sacre, prezentându-i cu defectele şi calităţile lor, par să spună: „Erau ca noi, iar Dumnezeu îi iubea”; (c) acele imagini şi acele texte întorc deja violenţa şi agresivitatea în contrariul ei, prin simplul fapt că spun adevărul1.

Cineva spunea odată: cine este pregătit să primească adevărul trebuie să ştie că adevărul este asemenea unui bisturiu foarte ascuţit care taie… Imaginea se poate aplica şi cuvântului lui Dumnezeu (cf. Evr 4,12). Ştim din evanghelii că unele gesturi şi cuvinte ale lui Isus care i-au surprins foarte mult pe contemporanii săi. În răspunsul pe care îl dă celor doi ucenici ai lui Ioan Botezătorul, Isus spune: „Fericit este cel care nu se scandalizează de mine” (Lc 7,23). Aceste cuvinte ale lui Isus sunt valabile pentru Sfânta Scriptură în totalitatea ei: fericit este cel care nu se scandalizează de cuvintele Scripturii. În paginile acestei cărţi atât de vechi şi totuşi mereu noi, în spatele tuturor acelor istorii relatate, se află Dumnezeu care a vorbit generaţiilor din trecut şi ne vorbeşte nouă, celor de astăzi, revelând adevărul despre sine şi despre noi.

Vorbind iudeilor care au crezul în el Isus le-a spus: „Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi cu adevărat discipolii mei şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera” (In 8,31-32).

„Adevărata credinţă este o căutare permanentă… Dacă Dumnezeul nostru este Dumnezeul adevărului şi Dumnezeul libertăţii, nu există un motiv de teamă că vom „pierde ceva” esenţial pe parcursul călătoriei (prin lumea Bibliei). Se poate pierde doar ceea ce a devenit inutil sau era astfel de mult timp. Credinţa se întăreşte doar în acest exerciţiu al lecturii riguroase şi în această căutare a unui adevăr solid”2.

7. Litera ucide, Duhul însă dă viaţă (2Cor 3,6)

Aceste cuvinte ale apostolului Paul avertizează în faţa pericolului de a înţelege şi de a interpreta greşit Biblia. Iar greşeala constă în a rămâne doar la litera textului, fără a percepe spiritul textului sacru. Confruntând vechea alianţă şi noua alianţă, Paul îndrăzneşte să caracterizeze legea lui Moise „literă” care „ucide” (2Cor 3,6). În acest text, Paul se referă la cei din Ierusalim, responsabili de condamnarea lui Isus la moarte. Prin rămânerea la litera Torei, acei oameni s-au închis în faţa vieţii şi au sfârşit în moarte. Viaţa însă vine prin Duhul, pe care Isus ni-l comunică (Rom 8,2-4); acest duh ia locul legii scrise în piatră şi devine Tora (Legea) noului legământ (cf. 2Cor 3,3).

Sfinţii părinţi au văzut în această formulare o indicaţie despre două moduri de a citi Biblia: primul mod rămâne doar la literă, la sensul concret al cuvântului; celălalt mod de a citi este atent la sensul mai profund, spiritual, ce se află dincolo de cuvinte şi de evenimentele istorisite. Acest sens mai profund al Sfintei Scripturi poate fi recunoscut doar prin înţelegerea oferită de duh (1Cor 2,10-16).

În lectura Bibliei orizontul gândirii mele umane se întâlneşte cu orizontul lui Dumnezeu; are loc atunci o contopire a celor două orizonturi iar eu ies mai îmbogăţit din această experienţă. Acolo unde Dumnezeu coboară iar omul se înalţă, acolo se atinge marele mister.

„În această neputinţă îmi vin în ajutor Sfânta Scriptură şi Imitaţiunea lui Cristos; în ele găsesc hrană puternică şi curată. Mai ales evanghelia îmi oferă necesarul pentru rugăciunea interioară; în ea găsesc tot ceea ce are nevoie sărmanul meu suflet. În ea descopăr mereu noi lumini, sensuri ascunse şi pline de mister” (Tereza de Lisieux, Scrieri autobiografice).

* * *

Acest material este o prelucrare liberă a unor pagini din cartea lui J. Kremer, Die Bibel lesen – aber wie? Eine kleine Anleitung zum Verstehen der Heiligen Schrift, Stuttgart 1988, p. 66-82. Al şaselea punct a fost inspirat de cei doi autori citaţi în notă.

* * *

Reguli practice

– Procuraţi-vă fiecare în familie o Biblie sau măcar o ediţie a Noului Testament.

– Pentru copii este foarte adaptată pentru lectură Mica Biblie.

– Este recomandată lectura Sfintei Scripturi în familie.

– Rezervaţi-vă un timp pentru lectura personală a Sfintei Scripturi.

– Biblia nu se citeşte asemenea unui roman, de la un capăt la celălalt. Se recomandă lectura unor texte mai mici (de exemplu un capitol) şi reflecţia asupra a ceea s-a citit.

– Nu ezitaţi să vă adresaţi persoanelor competente pentru a primi lămuriri despre textele pe care nu le-aţi înţeles.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *