Transubstanţierea

Teme: Întrebări, Teologie.
.
Publicat la 2 ianuarie 2015.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. William Saunders
Sursa: ProFamilia.ro

Euharistia

Euharistia

Fiul meu a primit în această primăvară Prima Împărtăşanie şi a avut o experienţă supărătoare. Prietenul său, care s-a pregătit pentru acest eveniment în altă parohie, i-a spus copilului meu: „O, e doar pâine şi vin.” Copilul meu a rămas uimit, jignit şi supărat pentru că el a învăţat că Sfânta Împărtăşanie este chiar Trupul şi Sângele lui Isus. L-am reasigurat aceasta, dar aş vrea şi punctul Dvs de vedere. – un cititor din ACH

Experienţa tristă a fiului Dvs şi slaba şi eronata pregătire catehetică a prietenului său l-au îndemnat pe fostul Sfânt Părinte, Papa Ioan Paul al II-lea, să scrie enciclica „Ecclesia de Eucharistia” despre Euharistie şi relaţia ei cu Biserica (2003). Noi, catolicii, credem cu tărie în prezenţa reală a lui Cristos în Sfânta Euharistie. Decretul despre slujirea şi viaţa preoţilor „Presbyterorum Ordinis” al Conciliului Vatican II afirmă:” Toate sacramentele precum şi toate slujirile bisericeşti şi operele de apostolat sunt strâns legate de Euharistie şi orânduite în vederea ei. Căci în Sfânta Euharistie este cuprins tot binele spiritual al Bisericii, Cristos însuşi, Paştele nostru şi Pâinea cea vie, care prin Trupul Său însufleţit de Duhul Sfânt şi dătător de viaţă insuflă viaţă oamenilor” (nr. 5). De aceea, Conciliul se referă la Sfânta Euharistie ca la sursa şi culmea întregii vieţi creştine („Lumen Gentium”, nr. 11).

Credinţa noastră în Sfânta Euharistie îşi are rădăcina în însuşi Cristos. Să amintim cuvintele frumoase ale Domnului nostru din discursul despre Pâinea vieţii, din Evanghelia lui Ioan: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii. Dar Isus le-a zis: ‘Adevăr, adevăr vă spun: dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele lui, nu aveţi viaţă în voi. Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă. Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură. Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el. Aşa cum m-a trimis Tatăl care este viu, iar eu trăiesc prin Tatăl, la fel şi cel care mă mănâncă pe mine va trăi prin mine'” (Ioan 6,51.53-57). Să observăm că nu avem de-a face cu un limbaj simbolic. Când cuvintele sale stârnesc bombăneli şi obiecţii, iar unii discipoli chiar îl părăsesc pe Domnul pentru aceste cuvinte, Isus nu spune: „O, staţi. Vorbeam simbolic!” Domnul îşi menţine cele spuse.

Semnificaţia discursului Pâinii vieţii devine foarte clar la Ultima Cină din Joia Mare. Acolo Isus s-a dus cu apostolii săi pentru a lua ceea ce cu adevărat a fost ultima sa cină. Conform Evangheliei Sf. Matei, Isus a luat pâine nedospită şi vin – două surse primare de hrană. A luat pâinea, a binecuvântat-o, a adus mulţumită, a frânt-o şi a dat-o apostolilor spunând: „Luaţi şi mâncaţi; acesta este Trupul meu”. A luat apoi paharul cu vin, a adus mulţumită şi l-a dat apostolilor săi spunând: „Beţi dintru acesta toţi, căci acesta este sângele meu, sângele legământului care se varsă pentru voi, spre iertarea păcatelor”. Dacă extragem cuvintele consacrării de la Ultima Cină, scrise în relatările evanghelice, vom găsi cuvintele consacrării de la Sfânta Liturghie (a se vedea Matei 26,26-30; Marcu 14,22-26; şi Luca 22,14-20).

Gândiţi-vă la aceste cuvinte! Isus nu le-a dat doar pâine şi vin apostolilor. El şi-a dat întreaga viaţă – Trup, Sânge, Suflet şi Divinitate. El s-a dat pe sine însuşi. Cu adevărat s-a dat! În următoarea zi, trupul lui Isus era răstignit pe cruce. Sângele său se vărsa pentru spălarea păcatelor noastre. Ca preot, El a oferit sacrificiul perfect pentru iertarea păcatelor. Dar acest sacrificiu nu a fost aducător de moarte, ci de viaţă, pentru că trei zile mai târziu Domnul nostru Isus Cristos a înviat din morţi, învingând păcatul şi moartea. Da, legământul perfect şi pe vecie de viaţă şi de iubire cu Dumnezeu a fost făcut de Isus Cristos.

Acest întreg mister este păstrat în Preasfânta Euharistie şi în Sacrificiul Liturghiei. Luăm pâine nedospită şi vin, două surse de hrană. Prin voia Tatălui, prin lucrarea Duhului Sfânt şi prin preoţia lui Isus încredinţată preoţilor săi, şi prin cuvintele consacrării, acea pâine şi acel vin se transformă în Trupul şi Sângele lui Isus. Da, pâinea şi vinul nu îşi schimbă caracteristicile – arată la fel, au acelaşi gust şi miros, precum şi formă. Dar realitatea, „ceea ce este”, substanţei se schimbă. Noi nu primim pâine şi vin; primim Trupul şi Sângele lui Cristos. Numim această „schimbare de substanţă” transubstanţiere, termen folosit la al patrulea Conciliu din Lateran (1215) şi refolosit de Sfântul Părinte în „Ecclesia de Eucharistia” (nr. 15). De aceea, de fiecare dată când celebrăm Liturghia, intrăm în misterul mereu şi pentru totdeauna prezent al Joii Mari, Vinerii Mari şi Paştelui, şi ne împărtăşim cu Domnul prin Sfânta Euharistie.

În „Ecclesia de Eucharistia”, Papa Ioan Paul al II-lea subliniază aceste puncte: „În timp ce o facem în celebrarea euharistică, ochii sufletului sunt îndreptaţi din nou spre triduum-ul pascal, spre ceea ce s-a întâmplat în seara Joii Sfinte, în timpul Cinei de pe urmă, şi după ea. Într-adevăr, instituirea Euharistiei anticipa în mod sacramental evenimentele care trebuiau să se realizeze puţin după aceea, începând cu agonia de la Ghetsemani” (nr. 3). Mai mult, în şi prin Sfânta Euharistie, după cum învăţat defunctul Papă, noi putem contempla faţa lui Cristos deoarece El este cu adevărat prezent: „A-l contempla pe Cristos implică faptul de a şti să-l recunoaştem peste tot unde el se arată, în feluritele modalităţi ale prezenţei sale, dar, mai ales, în sacramentul viu al trupului şi sângelui său. Biserica trăieşte din Cristos euharisticul, de el este hrănită, de el este luminată. Euharistia este un mister al credinţei şi, în acelaşi timp, un ‘mister al luminii’. De fiecare dată când Biserica o celebrează, credincioşii pot, într-un fel, să trăiască din nou experienţa celor doi ucenici de la Emaus: ‘Lor li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut'” (nr. 6).

Biserica Catolică a preţuit întotdeauna această comoară. Sf. Paul scria: „Eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine, şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea. Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni” (1 Corinteni 11,23-26).

În timpul persecuţiei romane, pentru a distinge clar Euharistia de cultul ritualic al Mitrei şi pentru a dezminţi acuzaţiile de canibalism, Sf. Iustin Martirul (165) scria în Prima Apologie: „Noi nu consumăm pâinea şi vinul euharistic ca pe hrană şi băutură obişnuită, pentru că am fost învăţaţi că aşa după cum Isus Cristos, Salvatorul nostru, a devenit om din carne şi sânge, prin puterea Cuvântului lui Dumnezeu, tot aşa şi mâncarea pe care carnea şi sângele nostru o asimilează spre hrănirea lui devine carne şi sânge ale lui Isus întrupat prin puterea cuvintelor sale conţinute în rugăciunea de mulţumită.”

Mai apoi, Conciliul din Trento din 1551 a combătut viziunile eretice ale reformaţilor. Să ne amintim că Zwingli şi Calvin credeau că Cristos este prezent doar „ca semn”; Luther credea în consubstanţiere, deci că în Euharistie este atât trup şi sânge, cât şi pâine şi vin; iar Melancthon credea că Euharistia redevine pâine şi vin după împărtăşanie. Decretul de la Trento privind Preasfânta Euharistie specifică: „În Sacramentul Sfintei Euharistii, după consacrarea pâinii şi vinului, Domnul nostru Isus Cristos, Dumnezeu şi om adevărat, este cu adevărat, real şi în mod substanţial conţinut sub chipul acestor realităţi perceptibile. De aceea nu este nici o contradicţie în faptul că Mântuitorul nostru stă întotdeauna de-a dreapta Tatălui în Ceruri, conform modului său natural de existenţă şi că, cu toate acestea, în substanţa sa El este sacramental prezent nouă în multe alte locuri.”

De aceea, nici un catolic credincios şi bine informat nu poate să spună că Sfânta Euharistie este doar pâine şi vin, sau că doar simbolizează Trupul şi Sângele lui Cristos. Da, ne rugăm pentru harul ca ei să creadă tot mai mult, cu fiecare zi, în acest dar preţios al lui Cristos, cu mai mare ardoare acum, când ne aflăm în Anul Euharistic.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *