Starea dialogului teologic dintre catolici şi ortodocşi

Teme: Ecumenism.
.
Publicat la 21 ianuarie 2015.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: Andrea Palmieri
Traducere: pr. Mihai Pătraşcu
Sursa: L'Osservatore Romano, 20 ianuarie 2015

Dialog teologic

Dialog teologic

În 2014 s-a reunit din nou în sesiune plenară Comisia mixtă internaţională pentru dialogul teologic dintre Biserica catolică şi Biserica ortodoxă în ansamblul său. Această sesiune era deosebit de aşteptată deoarece comisia nu se mai reunea în întregimea sa de aproape patru ani. În afară de asta, aşteptări speciale era provocate chiar de ţara în care era găzduită reuniunea, Iordania, aşa de bogată în mărturii legate de revelaţia biblică, aşa cum ar fi locul botezului lui Isus la Iordan sau Muntele Nebo, şi astăzi în inima unei regiuni marcate de violenţe atroce care lovesc diferitele minorităţi, între care creştinii din toate Bisericile prezente în teritoriu. În toţi participanţii la sesiunea plenară era vie dorinţa de a continua dialogul în mod rodnic pentru a da un semnal de unitate chiar într-o zonă geografică în care sunt în desfăşurare conflicte care provoacă diviziuni şi contraste.

A XIII-a sesiune plenară a comisiei a avut loc de la 15 la 23 septembrie la Amman, la invitaţia patriarhului greco-ortodox de Ierusalim, Preafericirea sa Theofilos al III-lea, pentru a examina tema raportului teologic dintre primat şi sinodalitate, indicat drept obiect de reflecţie în a XII-a sesiune plenară ţinută la Viena în 2010. De fapt, în acea împrejurare, comisia, la propunerea părţii ortodoxe, a decis să nu continue studiul unui document, cu titlul Rolul episcopului de Roma în comuniunea Bisericii din primul mileniu, în care fuseseră adunate mărturiile istorice, patristice şi canonice referitoare la perioada examinată, ci să-şi concentreze atenţia asupra unor chestiuni de natură mai specific teologică şi ecleziologică.

Comisia la Amman a lucrat asupra unui document redactat după metoda de pregătire concordată la începutul activităţilor acestui organism (Patmos-Rodi 1980).

În iunie 2011, s-a reunit o subcomisie mixtă cu misiunea de a produce o primă schiţă pe care s-o prezinte Comitetului mixt de coordonare. Acesta din urmă, în două întâlniri (la Roma în 2011 şi la Paris în 2012), a reelaborat textul şi a concordat să-l supună studiului întregii comisii. Documentul, cu titlul Sinodalitate şi primat, îşi propunea să caute un fundament teologic care să justifice tot ceea ce se afirma în ultimul document publicat de comisie, Consecinţele ecleziologice şi canonice ale naturii sacramentale a Bisericii. Comuniune eclezială, conciliaritate şi autoritate (Ravenna 2007), adică „primatul şi conciliaritatea sunt în mod reciproc interdependente” şi „primatul la diferitele nivele ale vieţii Bisericii, local, regional şi universal, trebuie să fie considerată în contextul conciliarităţii şi, în mod analog, conciliaritatea în contextul primatului” (nr. 43). Fundamentul interdependenţei reciproce între primat şi conciliaritate sau sinodalitate, la fiecare nivel al vieţii Bisericii, era găsit îndeosebi în misterul trinitar.

Bogăţia reflecţiei teologice conţinute în documentul examinat a fost în mod deschis apreciată de unii membri ai comisiei, în timp ce alţii, mai ales din partea ortodoxă, au manifestat o anumită perplexitate. Îndeosebi era subliniat că nu este posibil să se facă să depind direct de modelul trinitar dezvoltarea tuturor instituţiilor din viaţa Bisericii la fiecare nivel al său. Pentru a depăşi acest impas, comisia a decis să discute despre partea conclusivă a acelui document şi să încredinţeze unui grup de redactare misiunea de a aduna roadele acestei discuţii şi de a pregăti un nou document. Rezultatul acestei noi redactări a fost un text mai scurt, care îşi propunea să caute o înţelegere comună a ceea ce sunt primatul şi sinodalitatea la diferitele nivele ale vieţii Bisericii şi a modului în care aceste două realităţi sunt profund legate una de alta, în lumina experienţei din primul mileniu, în timpul căruia creştinii din Orient şi din Occident erau în comuniune deplină.

După o lungă discuţie, deoarece nu era posibil să se ajungă la un consens general cu privire la publicarea documentului pregătit la Amman, comisia a decis să trimită din nou acest text la comitetul de coordonare pentru ca să se ocupe de o altă elaborare şi îmbunătăţire în vederea următoarei sesiuni plenare a Comisiei mixte internaţionale pentru dialogul teologic între Biserica catolică şi Biserica ortodoxă în ansamblul său. În afară de asta a fost sugerat acest Comitet mixt de coordonare să se reunească în 2015 şi că în acea împrejurare să se propună posibile date pentru sesiunea plenară, ţinând cont şi de faptul că în 2016 este prevăzută convocarea Marelui Sinod Panortodox.

Erau prezente douăzeci şi trei de delegaţi din partea catolică, fiind câteva absenţe din cauza unor activităţi concomitente. Toate Bisericile ortodoxe, cu excepţia Patriarhiei de Bulgaria, erau reprezentate. Comunicatul dat la încheierea reuniunii prezintă lista după taxis a Bisericilor ortodoxe: Patriarhia ecumenică, apoi Patriarhia de Alexandria, Patriarhia de Antiohia, Patriarhia de Ierusalim, Patriarhia de Moscova, Patriarhia sârbă, Patriarhia de România, Patriarhia de Georgia, Bisericile autocefale din Cipru, din Grecia, din Polonia, din Albania şi din Cehia şi Slovacia. Lucrările comisiei au fost conduse de doi co-preşedinţi, cardinalul Kurt Koch, din partea catolică, şi mitropolitul de Pergam, Ioannis Zizioulas, din partea ortodoxă.

Membrii comisiei reuniţi la Amman nu puteau să nu se simtă în mod deosebit atinşi de situaţia atâtor creştini şi membri ai altor tradiţii religioase din această regiune, victime ale persecuţiilor şi violenţelor. Comisia a voit să exprima clar condamnarea oricărei crime săvârşite în numele lui Dumnezeu şi s-a rugat cu ardoare pentru toate victimele conflictelor care lovesc Orientul Apropiat. Recunoştinţă deosebită a fost exprimată faţă de cei care se străduiesc pentru primirea sutelor de mii de refugiaţi care Siria şi Irakul şi un apel a fost adresat tuturor liderilor religioşi şi comunităţii internaţionale pentru ca să continue eforturile lor pentru asistenţa refugiaţilor şi să asigure rămânerea prezenţei creştine în regiune. În sfârşit, comisia a adresat un apel insistent pentru eliberarea mitropoliţilor de Alep, Mar Gregorios Yohanna Ibrahim şi Boulos Yazigi, şi a preoţilor, călugărilor şi laicilor care au fost răpiţi. Pentru a sublinia această solidaritate cu persoanele suferinde din regiune, cardinalul Koch şi mitropolitul Ioannis, însoţiţi de alţi membri ai comisiei, între care cardinalul Leonardo Sandri, au vizitat un centru de primire pentru refugiaţi în Amman, unde au putut să asculte istoriile triste ale acestei situaţii tragice.

La sfârşitul sesiunii plenare, era răspândit printre toţi participanţii un sentiment de dezamăgire pentru că n-au reuşit să completeze studiul unui document comun pregătit pentru publicare. S-ar fi voit să se lanseze din Orientul Apropiat un mesaj de unitate şi de reconciliere care să meargă dincolo de graniţele dialogului teologic însuşi între catolici şi ortodocşi. Totuşi, la sfârşitul lucrărilor, toţi erau de acord cu privire la faptul că, din cauza seriozităţii temei examinate, era necesar să se facă un studiu ulterior înainte de a publica documentul. În toţi membri comisiei, catolici şi ortodocşi, exista intenţia convinsă de a continua acest dialog important, fără a evita chestiunile mai delicate, ci studiindu-le cu mare acurateţe şi în profunzime. În acest sens, se poate afirma pe bună dreptate că rezultatul cel mai important obţinut la Amman este tocmai decizia unanimă de a continua dialogul cu angajarea maximă.

Un ajutor pentru a depăşi dificultăţile întâlnite de dialogul teologic este reprezentat desigur de intensificarea dialogului carităţii care – la cincizeci de ani distanţă de la întâlnirile istorice dintre Papa Paul al VI-lea şi Patriarhul ecumenic Atenagora care au avut loc la 5 şi 6 ianuarie 1964 la Ierusalim – continuă să constituie „motorul propulsor” al dezvoltării relaţiilor dintre Biserica catolică şi Biserica ortodoxă. Împreună cu multiplele ocazii de contact între catolici şi ortodocşi, cum ar fi întâlniri, vizite, schimburi epistolare şi de delegaţii, care reprezintă o realitate de acum consolidată în cursul anilor, anul 2014 a fost marcat în mod pozitiv de trei întâlniri dintre Papa Francisc şi Patriarhul ecumenic Bartolomeu. Prima s-a ţinut în zilele de 25 şi 26 mai, când Pontiful şi Patriarhul au mers în pelerinaj la Ierusalim, pentru a comemora a cincizecea aniversare a întâlnirilor istorice dintre Paul al VI-lea şi Atenagora. A doua întâlnire s-a ţinut cu ocazia vizitei lui Bartolomeu la Roma pentru a participa, la invitaţia lui Francisc, la invocaţia pentru pace, cu prezenţa preşedintelui statului Israel, Shimon Peres, şi a preşedintelui palestinian, Mahmoud Abbas, care a avut loc duminică 8 iunie în Grădinile Vaticane. Papa şi Patriarhul s-au întâlnit din nou în zilele de 29 şi 30 noiembrie, când Sfântul Părinte, răspunzând la invitaţia lui Bartolomeu, a fost în vizită la Phanar (Istanbul), pentru a participa la celebrările pentru sărbătoarea sfântului Andrei, patron al Patriarhiei ecumenice.

Aşa cum a afirmat în mod semnificativ Papa Francisc la sfârşitul divinei liturgii celebrate de Bartolomeu în biserica patriarhală „Sfântul Gheorghe” la Phanar, la 30 noiembrie, „a ne întâlni, a privi faţa unul altuia, a schimba îmbrăţişarea de pace, a ne ruga unul pentru altul sunt dimensiuni esenţiale ale acelui drum spre restabilirea comuniunii depline la care tindem. Toate acestea preced şi însoţesc constant cealaltă dimensiune esenţială a acestui drum care este dialogul teologic. Un dialog autentic este mereu o întâlnire între persoane cu un nume, o faţă, o istorie, şi nu numai o confruntare de idei”. Climatul de încredere reciprocă şi de stimă reciprocă pe care îl creează dialogul carităţii îl creează va putea să nu aibă o influenţă pozitivă asupra dialogului adevărului, care, dacă reuşeşte să se ferească de riscul de a deveni o simplă discuţie academică, constituie instrumentul indispensabil pentru soluţia controverselor teologice care au însoţit despărţirea dintre catolici şi ortodocşi.

Pentru acest motiv, Papa Francisc şi Patriarhul ecumenic Bartolomeu au exprimat puternic sprijinul lor la continuarea activităţii Comisiei mixte internaţionale în declaraţiile comune semnate la Ierusalim şi la Phanar: „O contribuţie fundamentală la căutarea comuniunii depline dintre catolici şi ortodocşi este oferită de dialogul teologic făcut de Comisia mixtă internaţională. (…)Astăzi vrem să exprimăm aprecierea noastră sinceră faţă de rezultatele obţinute, precum şi faţă de eforturile care se fac actualmente” şi „în afară de asta vrem să susţinem dialogul teologic promovat de Comisia mixtă internaţională, care (…) tratează actualmente chestiunile mai dificile care au marcat istoria diviziunii noastre şi care cer un studiu atent şi aprofundat”. Şi cuvintele rostite de Papa şi de Patriarh cu ocazia întâlnirilor lor oferă o contribuţie substanţială chestiunii relaţiei dintre primat şi sinodalitate de care se ocupă Comisia mixtă internaţională.

În discursul ţinut în timpul rugăciunii ecumenice în bazilica Sfântului Mormânt la Ierusalim, Francisc a reafirmat angajarea deja formulată de predecesorii săi „de a menţine un dialog cu toţi fraţii în Cristos pentru a găsi o formă de exercitare a slujirii proprii a Episcopului de Roma care, în conformitate cu misiunea sa, să se deschidă la o situaţie nouă şi să poată fi, în contextul actual, o slujire de iubire şi de comuniune recunoscută de toţi”. În afară de asta, în biserica patriarhală „Sfântul Gheorghe” la Phanar, Papa reafirma că, „pentru a ajunge la ţinta mult dorită a unităţii depline, Biserica catolică nu intenţionează să impună nicio exigenţă, decât aceea a mărturisirii de credinţă comună, şi că suntem gata să căutăm împreună, în lumina învăţăturii Scripturii şi a experienţei din primul mileniu, modalităţile cu care să garanteze necesara unitate a Bisericii în circumstanţele actuale”. Aceste cuvinte constituie un extraordinar punct de plecare pentru a garanta eficacitatea continuării dialogului însuşi.

La rândul său, în acea împrejurare, Patriarhul Bartolomeu a afirmat că modul cu care Papa Francisc exercită concret slujirea sa, cu simplitate, umilinţă şi iubire faţă de toţi, oferă fraţilor ortodocşi „speranţa că (…) apropierea celor două mari Biserici antice va continua să se edifice pe temeliile solide ale tradiţiei noastre comune, care din totdeauna respecta şi recunoştea în trupul Bisericii un primat de iubire, de onoare şi de slujire, în cadrul sinodalităţii”.

Primăvara dialogului carităţii pe care catolicii şi ortodocşii îl trăiesc astăzi, graţie mai ales convergenţei de gândire între Papa Francisc şi Patriarhul ecumenic Bartolomeu, care se percepe clar din întâlniri şi din cuvintele pe care ei şi le schimbă, permite să privim cu optimism senin la continuarea dialogului teologic dintre Biserica catolică şi Biserica ortodoxă. Totuşi, nici dialogul adevărului nici dialogul carităţii nu vor fi suficiente pentru a realiza progrese semnificative pe drumul spre restabilirea deplină a comuniunii vizibile dacă, de-a lungul acestui drum, catolicii şi ortodocşii nu se vor lăsa conduşi de Duhul Sfânt, aşa cum a amintit în mod eficace Pontiful adresându-se, la 28 iunie 2014, membrilor delegaţiei Patriarhiei ecumenice în vizită la Roma cu ocazia sărbătorii sfinţilor Petru şi Paul: „Dacă vom învăţa, conduşi de Duhul, să ne privim mereu unii pe alţii în Dumnezeu, va şi mai vioi drumul nostru şi mai agilă colaborarea în atâtea domenii ale vieţii zilnice care deja acum în mod fericit ne uneşte. Această privire teologală se hrăneşte din credinţă, din speranţă, din iubire; ea este capabilă să genereze o reflecţie teologică autentică, ce este în realitate adevărată scientia Dei, participare la privirea pe care Dumnezeu o are despre sine însuşi şi despre noi. O reflecţie care nu va putea decât să ne apropie pe unii de alţii, în drumul unităţii, chiar dacă pornim de la perspective diferite”.

Traducere apărută iniţial pe Ercis.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *