Cine au fost Magii?

Teme: Întrebări.
.
Publicat la 5 ianuarie 2015.
Partea din 24 din seria Pr. Saunders răspunde.
Print Friendly

Autor: pr. William Saunders
Sursa: Catholic Herald, 08.01.2004

Magii

Magii

Cine au fost Magii? Am văzut un material la televizor, de Crăciun, şi aş vrea să ştiu care este perspectiva religioasă asupra subiectului. – un cititor din Springfield

Evanghelia după Matei îi menţionează pe magii care au venit din Răsărit pentru a se închina Pruncului Isus (cf. Matei 2,1-12). Cine anume au fost magii rămâne însă în parte un mister.

Unele traduceri ale Bibliei folosesc termenul de astrologi pentru magi. În greacă cuvântul magos (magoi la plural) are patru sensuri: (1) un membru al clasei preoţeşti din Persia antică, în care astrologia şi astronomia au ocupat locuri de frunte încă din timpurile biblice; (2) cineva care are cunoştinţe şi puteri oculte, şi este adeptul interpretării viselor, astrologiei, ghicitului viitorului şi al divinaţiei; (3) un magician; sau (4) un şarlatan care îşi jefuieşte victimele prin practicile menţionate anterior. Din aceste definiţii posibile şi din descrierea oferită de Evanghelie, magii erau probabil preoţi-astrologi persani care puteau interpreta stelele, în special semnificaţia stelei care a anunţat naşterea lui Mesia (chiar şi istoricul antic Herodot – sec. V îC – atestă abilităţile astrologice ale clasei preoţeşti din Persia).

Mai important, vizita magilor a împlinit profeţiile Vechiului Testament. Balaam profeţise despre faptul că venirea lui Mesia va fi marcată de o stea: „Îl văd, dar acum încă nu este; îl privesc, dar nu de aproape; o stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel…” (Numeri 24,17). Psalmul 71(72) vorbeşte despre faptul că neamurile vor veni să se închine lui Mesia: „Împăraţii Tarsisului şi Insulele daruri vor aduce, împăraţii arabilor şi ai reginei Saba prinoase vor aduce. Şi se vor închina lui toţi împăraţii pământului, toate neamurile vor sluji lui” (10-11). Isaia a profeţit de asemenea darurile: „Caravane de cămile te vor acoperi, şi dromadere din Madian şi Efa. Toate sosesc din Şeba, încărcate cu aur şi cu tămâie, cântând laudele Domnului” (Isaia 60,6).

Sf. Matei notează faptul că magii au adus trei daruri, fiecare având o semnificaţie profetică: aur, darul pentru regi; tămâie, darul pentru preoţi; şi smirnă, dar pentru cei pe moarte. Sf. Irineu (+ 202), în lucrarea sa Adversus haereses, oferă următoarea interpretate pentru daruri – aur, tămâie şi smirnă, adică Rege, Dumnezeu şi Răscumpărător, precum şi virtute, rugăciune şi suferinţă. În mod tradiţional, noi ne gândim la cei trei magi ca la trei regi. Aşa îi reprezentăm cel mai adesea în ieslele de Crăciun. Şi în unele colinde sunt pomeniţi „trei regi”. De fapt, tradiţiile iniţiale nu sunt unitare în ceea ce priveşte numărul magilor. Tradiţia răsăriteană ne vorbeşte despre 12 magi. În apus, mai mulţi dintre primii Părinţi ai Bisericii – printre care Origene, Sf. Leon cel Mare, Sf. Maximus din Torino – considerau că au fost trei magi. Prima pictură creştină din Roma, găsită la cimitirul Ss. Petru şi Marcellinus, prezintă doi magi; iar o pictură din cimitirul Sf. Domitilla, patru magi.

În secolul al VII-lea, în Biserica Apuseană magii aveau deja nume: Caspar (scris uneori Gaspar), Melchior şi Baltazar. În lucrarea Excerpta et Collectanea, atribuită Sf. Beda (+ 735), citim: „Magii au fost aceia care au adus daruri Domnului. Primul se spune că a fost Melchior, un bătrân cu păr alb şi barbă lungă […] care i-a oferit Domnului aur, ca unui rege. Al doilea, numit Caspar, tânăr şi fără barbă […] s-a închinat lui Dumnezeu oferind ca dar tămâie, o jertfă demnă de o divinitate. Al treilea, cu pielea închisă şi cu barbă mare, pe numele lui Baltazar […] prin darul său, smirna, a mărturisit că Fiul Omului va urma să moară.” Într-un calendar medieval al sfinţilor, tipărit la Koln, se scria: „Suferind multe încercări şi oboseli pentru Evanghelie, cei trei bărbaţi înţelepţi s-au întâlnit în Sewa (Sebaste, în Armenia) în anul 54 pentru a celebra Crăciunul. Apoi au murit: Sf. Melchior la 1 ianuarie, la 116 ani; Sf. Baltazar la 6 ianuarie, la 112 ani; şi Sf. Caspar la 11 ianuarie, la 109 ani.” Martirologiul roman indică aceste date pentru sărbătorirea magilor.

Împăratul Zeno a adus relicvele magilor din Persia la Constantinopol, în anul 490. Relicvele (aceleaşi, sau poate altele) au apărut apoi în Milano, mult mai târziu, fiind păstrate în Bazilica Sf. Eustorgius. Împăratul Frederick Barbarossa al Germaniei, care a prădat Italia, a luat în 1162 relicvele la Koln, unde au rămas în siguranţă până astăzi, într-un frumos relicvariu păstrat în Catedrală.

Chiar dacă rămâne o doză de mister în ceea ce priveşte identitatea magilor, Biserica respectă actul lor de închinare. Conciliul din Trento, subliniind reverenţa care trebuie acordată Sfintei Euharistii, decreta: „Cei care cred în Cristos venerează Preasfântul Sacrament cu cult de latrie după cum i se cuvinte Dumnezeului adevărat. […] Pentru că în acest sacrament noi credem că este prezent acel Dumnezeu pe care Tatăl din veşnicie l-a adus în lume. Este acelaşi Dumnezeu cu cel în faţa căruia magii au căzut în genunchi şi acelaşi Dumnezeu cu cel pe care îl adorau apostolii în Galileea, după cum spun Scripturile” (Decretul despre Preasfânta Euharistie, 5).

Aflaţi acum, după Crăciun, şi noi trebuie să luăm aminte la datoria noastră de a-l adora pe Domnul prin rugăciune, cult şi opere de jertfă. Sf. Grigore de Nazianz (+ 389) spunea într-o predică: „Să rămânem în adoraţie; şi Lui, care, pentru a ne salva s-a umilit pe sine până acolo încât a luat trupul nostru, să îi oferim nu doar tămâie, aur şi smirnă […], ci şi daruri spirituale, mai sublime decât cele care pot fi văzute cu ochii” (Oratio, 19).



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *