Cardinalul Raymond Burke despre prezenţa bărbaţilor în Biserica Catolică

Teme: Biserică.
.
Publicat la 11 ianuarie 2015.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: Matthew James Christoff
Traducere: L.T.
Sursa: NewEmangelization.com, 5 ianuarie 2015

Cardinalul Burke

Cardinalul Burke

Recent, am avut onoarea de a avea o audienţă la Eminenţa Sa Raymond Leo Cardinal Burke pentru a discuta despre situaţia bărbaţilor catolici în Statele Unite ale Americii. Urmează întregul interviu:

Matthew James Christoff de la Proiectul „Noua Îmbărbătare” [= „New Emangelization”]: Eminenţă, suntem încântaţi şi binecuvântaţi să fim aici cu dumneavoastră. Astăzi, suntem aici pentru a vorbi despre situaţia bărbaţilor catolici în Statele Unite ale Americii şi despre cum am putea să atragem mai mulţi bărbaţi înspre Noua Evanghelizare. Pentru a începe, cum ar descrie Eminenţa Voastră situaţia bărbaţilor în Biserica Catolică astăzi?

Cardinalul Raymond Leo Burke: Cred că a existat o mare confuzie cu privire la vocaţia specifică bărbaţilor în căsătorie şi a bărbaţilor în general în Biserică de-a lungul ultimilor aproximativ cincizeci de ani. Cauza sunt o serie de factori, dar feminismul radical care a agresat Biserica şi societatea din anii 1960 a lăsat bărbaţii foarte marginalizaţi.

Din păcate, mişcarea feministă radicală a influenţat puternic Biserica, conducând-o spre a aborda în mod constant problemele femeilor în detrimentul abordării chestiunilor importante pentru bărbaţi: importanţa tatălui, în cadrul uniunii căsătoriei sau nu, importanţa tatălui pentru copii, importanţa paternităţii pentru preoţi, impactul critic al caracterului bărbătesc, accentul pe darurile speciale pe care Dumnezeu le dă bărbaţilor pentru binele întregii societăţi.

Bunătatea şi importanţa bărbaţilor au devenit foarte ascunse şi, de fapt, nu au fost subliniate deloc. Acest lucru s-a întâmplat în ciuda faptul că a existat o lungă tradiţie în Biserică, în special prin devoţiunea la Sfântul Iosif, de a se sublinia caracterul bărbătesc al bărbatului care îşi sacrifică viaţa pentru cămin, care se pregăteşte cu cavalerism să îşi apere soţia şi copiii şi care lucrează pentru a oferi mijloace de trai pentru familie. Atât de mult din această tradiţie de a vesti natura eroică a masculinităţii s-a pierdut astăzi în Biserică.

Toate aceste însuşiri virtuoase ale sexului masculin sunt foarte importante pentru un copil să le observe în timp ce creşte şi se maturizează. Relaţia sănătoasă cu tatăl ajută copilul să se pregătească pentru a trece de la dragostea intimă de mamă, clădind un spirit de disciplină astfel încât copilul poate evita iubirea de sine excesivă. Acest lucru garantează că copilul este capabil să se identifice în mod corespunzător ca persoană în relaţia cu ceilalţi; acest lucru este esenţial atât pentru băieţi, cât şi pentru fete.

Relaţia unui copil cu tatăl este esenţială pentru autoidentificarea unui copil, care are loc atunci când creştem. Avem nevoie de acea relaţie foarte strânsă şi pozitivă cu mama, dar, în acelaşi timp, avem nevoie de relaţia cu tatăl, care este prin natura sa mai distantă, dar nu mai puţin iubitoare, cea care aduce disciplină în vieţile noastre. Ea învaţă un copil să ducă o viaţă altruistă, gata să îmbrăţişeze orice sacrificii sunt necesare pentru a fi autentic faţă de Dumnezeu şi faţă de ceilalţi.

Îmi amintesc bărbaţi tineri spunându-mi, la mijlocul anilor 1970, că ei erau, într-un anumit sens, speriaţi de căsătorie datorită atitudinilor de radicalizare şi de privire spre sine ale femeilor, care ieşeau la iveală la acea vreme. Aceşti bărbaţi tineri erau îngrijoraţi că a intra într-o căsătorie pur şi simplu nu ar funcţiona din cauza unei solicitări constante şi insistente a drepturilor pentru femei. Aceste diviziuni dintre femei şi bărbaţi s-au înrăutăţit de atunci.

Toata lumea înţelege că femeile au fost şi pot fi abuzate de către bărbaţi. Bărbaţii care abuzează femeile nu sunt bărbaţi adevăraţi, ci bărbaţi falşi care au încălcat caracterul lor bărbătesc fiind abuzivi cu femeile. Criza dintre bărbat şi femeie s-a înrăutăţit din cauza unui colaps complet al catehezei în Biserică. Bărbaţii tineri au crescut fără instrucţiuni adecvate cu privire la credinţa lor şi la cunoaşterea vocaţiei lor. Bărbaţii tineri nu au fost învăţaţi că sunt făcuţi după chipul lui Dumnezeu – Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt. Aceşti bărbaţi tineri nu au fost învăţaţi să ştie toate acele virtuţi care sunt necesare pentru a fi bărbat şi pentru a-şi îndeplini darurile speciale de a fi bărbat.

Pentru a face situaţia şi mai rea, a existat un mod foarte superficial de abordare catehetică a chestiunii sexualităţii umane şi a naturii relaţiei maritale. În acelaşi timp, în societate a sosit o explozie de pornografie care este deosebit de corozivă pentru bărbaţi, deoarece distorsionează teribil realitatea întreagă a sexualităţii umane. Ea conduce bărbaţii şi femeile să îşi vadă sexualitatea în afara unei relaţii între un bărbat şi o femeie în căsătorie.

De fapt, darul atracţiei sexuale este îndreptat spre căsătorie şi orice fel de unire sexuală aparţine de drept doar căsătoriei. Dar tot universul pornografiei corupe tinerii să creadă că dimensiunea lor sexuală este pentru propriul lor divertisment şi propria plăcere, şi devine o poftă mistuitoare care este unul dintre cele şapte păcate capitale.

Darul sexualităţii umane este transformat într-un mijloc de a se autosatisface, adeseori în detrimentul altuia, în relaţiile heterosexuale sau în relaţiile homosexuale. Un bărbat care nu s-a format cu o identitate corespunzătoare de bărbat şi de figură paternă în cele din urmă va deveni foarte nefericit. Aceşti oameni slab formaţi devin dependenţi de pornografie, promiscuitate sexuală, alcool, droguri şi toată gama de vicii. De asemenea, în acest amestec… vorbesc prea mult?

Matthew: Nu, nu. [râsete]

Cardinalul Burke: Agravând această confuzie tristă din cultură cu privire la bărbaţi, a existat o pierdere teribilă a vieţii de acasă. Cultura a devenit foarte materialistă şi orientată spre consum, urmărirea căruia a făcut ca tatăl, şi de multe ori mama, să lucreze foarte mult timp. Mentalitatea consumismului, de asemenea, a condus la ideea că viaţa copiilor trebuie să fie umplută cu activităţi: şcoală, sport şi muzică şi toate felurile de activităţi în fiecare seară din săptămână.

Toate aceste lucruri sunt bune în sine, dar a existat o pierdere a echilibrului. Viaţa de acasă în care copiii petrec suficient timp cu părinţii s-a pierdut pentru multe familii. Familiile au încetat să ia masa împreună. Îmi amintesc cum tatăl meu ne-a dat lecţii şi ne-a învăţat maniere la masă. A petrece timp vorbind cu părinţii mei a fost foarte important pentru creşterea mea. Când eram preot tânăr, am fost întristat că părinţii şi copiii mi-a spus că taţii şi copiii rareori îşi vorbeau şi, atunci când o făceau, era numai pentru scurt timp.

Familiile ar trebui să aibă cel puţin o masă împreună în fiecare săptămână, la care întreaga familie să fie împreună. Un băiat sau un bărbat tânăr este puţin probabil să-şi edifice o identitate bărbătească corespunzătoare şi virtuţile bărbăteşti dacă nu locuieşte cu un tată şi o mamă, putând asista la acea unică şi complementară interacţiune între masculin şi feminin într-o viaţă de acasă, în care viaţa umană poate fi acceptată, cultivată şi dezvoltată. Toate aceste forţe diferite au conlucrat şi au rănit grav bărbaţii.

Din păcate, Biserica nu a reacţionat eficient la aceste forţe culturale distructive; în schimb, a devenit prea influenţată de feminismul radical şi a ignorat în mare măsură nevoile serioase ale bărbaţilor. Generaţia mea nu a preţuit suficient multele binecuvântări de care am beneficiat în viaţa noastră solidă de familie şi cu formarea noastră solidă de către Biserică. Generaţia mea a permis toate prostiile acestea de confuzie sexuală, feminismul radical şi distrugerea familiei, nedându-şi seama că noi am jefuit generaţiile viitoare de cele mai preţioase daruri pe care am fost binecuvântaţi să le primim.

Noi am rănit grav generaţiile de astăzi. Ca Episcop, tineri mi s-au plâns cu amar: „De ce nu ne-au fost predate aceste lucruri? De ce noi nu am fost mai clar învăţaţi despre Sfânta Liturghie, Spovadă şi devoţiunile tradiţionale?” Aceste lucruri contează pentru că ele formează o viaţă spirituală şi caracterul unui om.

A merge la Spovadă şi la Sfânta Liturghie de duminică, a se ruga seara Rozariul împreună ca familie, a lua mesele împreună, toate aceste lucruri oferă direcţie practică în viaţa creştină. A învăţa că nu este bărbătesc a fi vulgar sau blasfemiator şi că un bărbat este primitor şi amabil cu alţii ar putea părea lucruri mici, dar ele formează caracterul unui bărbat. Mare parte din acesta s-a pierdut.

Matthew: Eminenţă, care este impactul acestei crize catolice a bărbaţilor asupra Bisericii?

Cardinalul Burke: Biserica devine foarte feminizată. Femeile sunt minunate, desigur. Ele răspund foarte natural la invitaţia de a fi active în Biserică. În afara preotului, lăcaşul sfânt a devenit plin de femei. Activităţile din parohie şi chiar Sfânta Liturghie au fost influenţate de femei şi au devenit atât de feminine în multe locuri încât bărbaţii nu doresc să se implice.

Bărbaţii sunt adesea reticenţi în a deveni activi în Biserică. Mediul feminizat şi lipsa de efort a Bisericii în a antrena bărbaţi a făcut ca mulţi pur şi simplu să nu participe la viaţa ei. De exemplu, a devenit incorect politic a vorbi despre Cavalerii Altarului [numele unor asociaţii de ministranţi din Biserica Romano-Catolică din câteva ţări, inclusiv Statele Unite ale Americii], o idee care este extrem de atractivă pentru bărbaţii tineri. Cavalerii Altarului subliniază ideea că bărbaţii tineri oferă serviciul lor cavaleresc la altar pentru a-l apăra pe Cristos în realităţile sacre al Bisericii. Această idee nu este binevenită astăzi în multe locuri.

Aspecte din viaţa Bisericii care subliniau caracterul bărbătesc al devoţiunii şi devotamentului au fost trecute cu vederea. Devoţiuni care cereau timp şi efort au fost pur şi simplu abandonate. Totul a devenit atât de uşor şi, atunci când lucrurile sunt uşoare, bărbaţii nu consideră că merită efortul. Au existat, şi continuă să existe, de asemenea, abuzuri liturgice grave care le displac bărbaţilor.

În multe locuri, Sfânta Liturghie a devenit foarte centrată pe preot, ca un „spectacol al preotului”. Acest tip de abuz duce la o pierdere a sensului sacrului, eliminând misterul esenţial din Sfânta Liturghie. Realitatea că însuşi Cristos coboară pe altar pentru a face prezentă jertfa Sa de pe Calvar se pierde. Bărbaţii sunt atraşi de misterul jertfei lui Cristos, dar sunt deranjaţi când Sfânta Liturghie devine „spectacolul preotului” sau banalizare.

Experimentarea liturgică extravagantă de după Conciliul Vatican II, din care mare parte nu a fost aprobată de Conciliul Vatican II, a despuiat ritul Sfintei Liturghii de multe dintre expresiile atente ale misterelor sacre care au fost dezvoltate de-a lungul secolelor. Sfânta Liturghie părea să devină ceva foarte familiar, realizat de către om; sensul profund supranatural al misterul sacru a fost estompat.

Pierderea sacrului a dus la o pierdere în participarea femeilor şi bărbaţilor. Dar cred că bărbaţii au fost în mod special înstrăinaţi de pierderea sacrului. Pare clar că mulţi bărbaţi nu sunt atraşi într-o profundă spiritualitate liturgică; astăzi, mulţi bărbaţi nu sunt atraşi de slujirea la altar.

Tinerii şi bărbaţii răspund la rigoare, precizie şi excelenţă. Când eu am fost educat să slujesc, formarea a durat câteva săptămâni şi a trebuit să memorez rugăciunile la picioarele altarului. A fost o slujbă religioasă riguroasă şi atent executată. Dintr-o dată, în urma Conciliului Vatican II, celebrarea Sfintei Liturghii a devenit foarte neglijentă în multe locuri. A devenit mai puţin îmbietoare pentru bărbaţii tineri pentru că era neglijentă.

Introducerea ministranţilor fete, de asemenea, a făcut ca mulţi băieţi să abandoneze slujirea altarului. Băieţii nu vor să facă ceva împreună cu fetele. Este, pur şi simplu, ceva natural. Fetele sunt, de asemenea, foarte bune la slujirea altarului, aşa că mulţi băieţi s-au îndepărtat în timp. Vreau să subliniez că practica de a avea exclusiv băieţi ca ministranţi nu are nimic de-a face cu inegalitatea femeilor cu bărbaţii în Biserică.

Cred că acest lucru a contribuit la o pierdere de vocaţii la preoţie. Este nevoie de o anumită disciplină bărbătească pentru a servi ca ministrant alături de preot şi cei mai mulţi preoţi au avut primele lor experienţe profunde la Sfânta Liturghie ca ministranţi. Dacă nu formăm tineri ca ministranţi, oferindu-le o experienţă de slujire a lui Dumnezeu la Sfânta Liturghie, nu trebuie să fim surprinşi că vocaţiile scad simţitor.

Matthew: Există o mare nevoie de o Nouă Evanghelizare a bărbaţilor în Biserică, ca să folosim termenul nostru de o Nouă Îmbărbătare [termenul original „emangelisation” aparţine numelui sitului web pe care autorul a publicat interviul, şi trimite la ideea de evanghelizare a bărbaţilor]. Paşii mici şi eforturile treptate nu prea pot inversa exodul de oameni din Biserică. Ce trebuie să se întâmple cu Biserica pentru a atrage milioane de bărbaţi căldicei înapoi la o viaţă de credinţă catolică vie?

Cardinalul Burke: În primul rând, Biserica trebuie să facă un efort concentrat pentru a evangheliza bărbaţii prin transmiterea unui mesaj puternic şi consistent despre ceea ce înseamnă să fii un bărbat catolic credincios. Bărbaţii trebuie să fie abordaţi foarte direct în ceea ce priveşte exigenta şi nobila provocare de a-l sluji pe Isus Cristos, Veşnicul Rege, şi Biserica Sa Catolică. Bărbaţii sunt înfometaţi şi însetaţi de sens dincolo de lumea de zi cu zi. Cultura în care trăim este în stare de faliment şi tinerii, mai ales, recunosc degradarea culturii. Tineri şi tinerele vor să audă cuvinte care sunt îndreptate direct către ei ca să-şi folosească virtuţile şi darurile pentru binele tuturor.

Putem vedea că bărbaţii sunt înfometaţi judecând după marele succes al conferinţelor bărbaţilor catolici care încep să se extindă în Statele Unite ale Americii. Aceasta este o dovadă că bărbaţii vor răspunde când Biserica li se va adresa într-un mod stimulativ. Bărbaţii se confruntă cu mari ispite, în special, după cum am menţionat, pornografia şi confuzia despre sexualitate, şi au nevoie disperată de a fi învăţaţi cum să lupte împotriva acestor ispite în Cristos. Bărbaţii au nevoie să se roage şi, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, bărbaţii pot depăşi aceste ispite chinuitoare şi pot deveni bărbaţi cu un caracter moral puternic – bărbaţi catolici.

Putem vedea, de asemenea, că seminariile noastre încep să atragă mulţi tineri plini de putere care doresc să slujească lui Dumnezeu ca preoţi. Noua recoltă de tineri sunt masculini şi încrezători în ceea ce priveşte identitatea lor. Aceasta este o dezvoltare binevenită, căci a existat o perioadă în care au intrat în preoţie bărbaţi care erau feminizaţi şi tulburaţi în ceea ce priveşte propria identitate sexuală; din păcate, unii dintre aceşti oameni dezordonaţi au abuzat sexual minori – o teribilă tragedie pentru care Biserica jeleşte.

Trebuie să fim foarte clari cu bărbaţii cu privire la puritate, castitate, modestie şi chiar la modul în care ei se îmbracă şi se prezintă. Comportamentul şi îmbrăcămintea bărbaţilor contează, căci afectează modul în care ei se relaţionează la lume şi afectează cultura. Bărbaţii trebuie să se îmbrace şi să acţioneze ca bărbaţi într-un mod care este respectuos pentru ei înşişi, pentru femei şi pentru copii.

Matthew: Una dintre temele frecvente în studiul proiectului Noii Îmbărbătări este că un număr mare de bărbaţi nu înţeleg Sfânta Liturghie. Bărbaţii cred că Sfânta Liturghie e feminizată şi ei nu înţeleg cu adevărat masculinitatea puternică a Sfintei Liturghii. Acest lucru este valabil mai ales în cazul unei majorităţi a bărbaţilor catolici care sunt delăsători în ceea ce priveşte credinţa lor. Acest lucru este esenţial pentru că, dacă un bărbat nu înţelege Sfânta Liturghie, el nu se poate racorda la darurile supranaturale care au loc la Sfânta Liturghie. Un bărbat care nu înţelege Sfânta Liturghie el însuşi cu siguranţă nu îi poate învăţa pe copiii lui despre Sfânta Liturghie.

Cardinalul Burke: Da. O modalitate de a-i face pe bărbaţi participe este acela de a restabili demnitatea Sfintei Liturghii. Bărbaţii vor răspunde atunci când vor vedea un preot acţionând cu respect în numele lui Cristos. Bărbaţii nu vor răspunde atunci când preotul ţine un spectacol despre el însuşi. A oferi o Sfântă Liturghie într-un mod plin de reverenţă a atras întotdeauna bărbaţi în întreaga istorie a Bisericii. O face astăzi.

Avem nevoie să catehizăm bărbaţii în ceea ce priveşte realităţile profunde ale Sfintei Liturghii. După cum am menţionat, cateheza a fost săracă, în special cateheza bărbaţilor. A catehiza bărbaţii şi a celebra Sfânta Liturghie într-un mod plin de reverenţă va face o mare diferenţă. Este clar, de asemenea, că mulţi bărbaţi vor răspunde la forma extraordinară a ritului roman, ritul celebrat înainte de reformele Conciliului Vatican II.

Am fost foarte impresionat de numărul de tineri care au fost atraşi de forma extraordinară a Sfintei Liturghii. Aceasta nu pentru că forma extraordinară este mai validă decât novus ordo, forma ordinară. Bărbaţii sunt atraşi deoarece forma extraordinară este foarte bine articulată; ea cere atenţia unui bărbat la ceea ce se întâmplă. Chiar şi utilizarea individuală a textului în cazul în care există un acompaniament verbal la acţiunea Sfintei Liturghii poate ajuta un bărbat să intre mai pe deplin în Sfânta Liturghie.

Forma ordinară, în cazul în care este celebrată într-un mod plin de reverenţă, cu muzică bună, poate avea acelaşi efect puternic pozitiv asupra bărbaţilor. Bărbaţii nu apreciază acest tip de abordare banală a Sfintei Liturghii când ea devine un fel de sesiune de mângâiere sau este lipsă de reverenţă. Bărbaţii sunt acolo pentru a-l primi pe Isus Cristos. Ei au nevoie să-l vadă, să vadă prezenţa Sa reflectată în comportarea plină de reverenţă a preotului.

Matthew: Sacramentul Reconcilierii a fost, de asemenea, abandonat de către marea majoritate a bărbaţilor catolici. Numai 1 din 50 de bărbaţi merge la Spovadă lunar. Aproximativ 80% dintre bărbaţi nu ajung la Spovadă nici măcar o dată pe an. Combinând aceasta cu epidemia pornografiei, în special în rândul bărbaţilor tineri, un număr mare de bărbaţi catolici sunt în stare de păcat de moarte. Cum poate Biserica să reintroducă şi să sublinieze nevoia ca bărbaţii să meargă la Spovadă?

Cardinalul Burke: Până când bărbaţii nu înţeleg că păcatul există şi ce este păcatul şi că păcatul îl ofensează Dumnezeu în mod grav, ei nu vor merge la Spovadă. Bărbaţii au nevoie de o întâlnire cu Dumnezeu Domnul nostru în Sacramentul Pocăinţei ca să-şi mărturisească păcatele, să-şi exprime durerea şi să primească iertarea Sa. Bărbaţii nu merg astăzi să se spovedească pentru că a existat o negare a păcatului. A existat o perioadă după Conciliul Vatican II în care mulţi promovau ideea că nu există păcate grave.

Desigur, acest lucru este letal pentru bărbaţi, mai ales pentru cei tineri. Ei pot începe să se angreneze în păcatul sexual al masturbării. Bărbaţii mi-au spus că, atunci când au fost tineri, au mărturisit păcatul masturbării în confesional şi preoţii spuneau: „O, aceasta nu este ceva ce ar trebui să mărturiseşti. Toată lumea face aceasta”. Este greşit. Acestea sunt fapte păcătoase. Ele trebuie să fie mărturisite împreună cu alte tipuri de păcate, fie că păcatele sunt vorbele murdare, minciuna, furtul sau orice altceva ar putea fi.

Negarea păcatului a fost o breşă în ceea ce este cerut de la bărbaţi ca bărbaţi ai lui Cristos. A înfrunta păcatul este central pentru a fi în măsură să ne iubim unul pe altul. Cum iubeşte un bărbat? El iubeşte prin ascultarea celor Zece Porunci. După Conciliul Vatican II, acest apel măreţ la a iubi prin înfruntarea păcatului a fost pierdut, ducând la cele mai oribile abuzuri ale indivizilor, abuzând de ei înşişi sau de alţii, la distrugerea vieţii de familie, la o scădere rapidă a prezenţei la Sfânta Liturghie şi la abandonarea Spovezii. Noi trebuie să restabilim sentimentul păcatului la bărbaţi pentru ca bărbaţii să-şi recunoască păcatele şi să exprime durere profundă pentru păcatele lor.

Atunci când se întâmplă acest lucru, Spovada devine o experienţă misterios de frumoasă pentru un bărbat. Căci un bărbat poate şti cu certitudine că el şi-a exprimat personal durerea pentru păcatele lui înaintea lui Dumnezeu, el poate auzi cuvintele de eliberare ale lui Dumnezeu prin ministrul Său şi că păcatele îi sunt iertate şi dezlegate.

Matthew: Ce sfat concret i-aţi da unui preot pentru a-l ajuta să evanghelizeze bărbaţii şi să crească simţitor implicarea bărbaţilor într-o parohie?

Cardinalul Burke: Mai întâi de toate, fii masculin tu însuţi. Cu alte cuvinte, cultivă-ţi propriile calităţi bărbăteşti, deoarece preotul este în primul rând părinte spiritual; el este un om. Trebuie să ai calităţi bărbăteşti de altruism, cavalerism şi disciplină de a evita situaţii necorespunzătoare pentru un preot. Un preot trebuie să aibă încrederea bărbătească şi credibilitatea de a fi un părinte spiritual turmei sale, oferind îndrumare clară şi fermă cu bunătate şi caritate.

În al doilea rând, i-aş sfătui pe preoţi să acorde o atenţie deosebită bărbaţilor şi să caute modalităţi de a atrage bărbaţii în viaţa Bisericii. Este mai uşor să angajeze femei, deoarece surorile noastre tind să fie foarte generoase şi talentate. Dar Biserica şi fiecare preot are nevoie să facă un efort hotărât să atragă bărbaţi catolici în orice activităţi care există în Biserică. Este esenţial pentru noua evanghelizare.

Matthew: Gânduri de final, Eminenţă?

Cardinalul Burke: Apreciez foarte mult munca voastră din Noua Îmbărbătare. Este esenţială pentru Noua Evanghelizare. Atunci când guvernul francez a impus în mod unilateral aşa-numita căsătorie a persoanelor de acelaşi sex care, desigur, nu este căsătorie deloc, acesta a scos în stradă două milioane de oameni care s-au solidarizat în spatele imaginii simple a taţilor şi mamelor ţinându-şi de mână copiii. Taţii sunt esenţiali pentru familie.

Bărbaţii trebuie să reflecteze asupra propriei lor experienţe, chiar dacă a fost negativă. Dacă a lipsit un tată în viaţa lor, bărbaţii trebuie să înţeleagă de ceea ce au nevoie de la un tată şi de la o mamă. Taţii şi mamele sunt daruri minunate care ne sunt oferite de Dumnezeu.

La fel este frumosul dar al sexualităţii noastre umane aşa cum Dumnezeu a dorit-o, nu ca, din păcate, multele abuzuri nesănătoase asupra darului sexualităţii care au loc în lumea de astăzi. Confuzia întunecată a teoriilor „gender” înşală oamenii în a crede că îşi pot crea propriile lor identităţi sexuale bazate pe impulsuri şi emoţii. Suntem atât de binecuvântaţi că Dumnezeu ne-a dat acest dar de a fi un bărbat sau o femeie! Depinde de noi să răspundem la voinţa lui Dumnezeu de a dezvolta darurile noastre de a fi un bărbat sau o femeie.

Matthew, vreau să vă felicit. Cred că ceea ce faceţi este fundamental pentru consolidarea viitoare a vieţii Bisericii şi, evident, a întregii noastre societăţi.

Matthew: Slavă lui Dumnezeu. Eminenţă, vă mulţumesc foarte mult pentru că aţi petrecut timp cu noi.

Cardinalul Burke: Sunt fericit să fiu parte din aceasta, o mică parte. [râsete]

Matthew: [râsete]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *