CFE: Şi, intrând în casă, au văzut copilul

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 22 decembrie 2014.
Partea 54 din 131 din seria Comunităţi familiale de evanghelizare.
Print Friendly

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: pr. Mihai Vătămănelu OFMConv.
Sursa: MisteroGrande.org

Magii la Isus

Magii la Isus

Cateheza 54
„Şi, intrând în casă, au văzut copilul”
Text de bază: Mt 2,1-12

Dragi prieteni,

Se apropie un An Nou, dar există o continuitate dincolo de numere. Nu trecem doar din 2014 în 2015, există o continuitate care nu înseamnă doar o succesiune numerică. Este continuitatea iubirii lui Dumnezeu, a acelei iubiri pe care Dumnezeu o are faţă de noi încă de când ne-a gândit, adică dintotdeauna. Fiecare dintre noi a fost gândit dintotdeauna de Dumnezeu. Şi trecerea anilor, şi acumularea eventual a lipsei noastre de răspuns, nu ia şi nici măcar nu atinge absolut deloc, nici în cea mai mică măsură, această iubire pe care Dumnezeu o are faţă de noi. Dumnezeu m-a iubit dintotdeauna, mă iubeşte şi mă va iubi mereu! Dumnezeu nu poate şi nu vrea să nu mă iubească! Zilele îmi folosesc pentru a răspunde, anii îmi sunt utili pentru a-mi da seama cu raţiunea şi în inima mea că există cineva care m-a iubit dintotdeauna şi mă aşteaptă pentru totdeauna.

Dar să ne lăsăm călăuziţi şi noi de Cuvântul Domnului care ne prezintă o stea-cometă, acea stea care ne garantează că Domnul, aşa cum nu i-a părăsit pe magi în căutarea lor, nu părăseşte pe niciunul dintre noi. Fiecăruia dintre noi îi stă la dispoziţie mai mult decât o stea-cometă, chiar o cale de stele-cometă pentru a ne însoţi în acea direcţie în care El ne aşteaptă dintotdeauna. Citim din Evanghelia lui Matei, cap. 2, vers. 1-12:

1 După ce s-a născut Isus în Betleemul Iudeii, în zilele regelui Irod, iată că au ajuns la Ierusalim nişte magi din Răsărit 2 şi întrebau: „Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua Lui la răsărit şi am venit să ne închinăm Lui”. 3 Când a auzit aceasta, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. 4 Atunci i-a adunat pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului şi a căutat să afle de la ei unde avea să se nască Cristos. 5 Ei i-au spus: „În Betleemul lui Iuda, căci aşa este scris de profet:
6 Şi tu, Betleeme, pământ al lui Iuda,
nicidecum nu eşti cea mai mică
dintre cetăţile de seamă ale lui Iuda;
căci din tine va ieşi stăpânitorul care va conduce poporul Meu Israel”.
7 Atunci Irod, chemându-i pe magi în secret, a aflat de la ei timpul când li s-a arătat steaua. 8 Şi trimiţându-i la Betleem, le-a spus: „Mergeţi şi informaţi-vă cu exactitate despre copil şi, când îl veţi fi găsit, înştiinţaţi-mă şi pe mine ca să merg şi eu să mă închin Lui”. 9 După ce l-au ascultat pe rege, au plecat şi iată că steaua pe care o văzuseră la răsărit mergea înaintea lor, până când, venind, s-a oprit deasupra locului unde era copilul. 10 Când au văzut steaua, au fost cuprinşi de o bucurie foarte mare. 11 Şi, intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama Lui. Apoi, căzând la pământ, l-au adorat şi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit în dar aur, tămâie şi smirnă. 12 După ce au fost înştiinţaţi în vis să nu mai treacă pe la Irod, s-au întors pe alt drum în ţara lor.

Să privim frumuseţea acestei relatări şi să scoatem în evidenţă un fragment deosebit: „şi, intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama Lui”. „Intrând în casă”. Acum devine şi mai frumoasă expresia precedentă: „iată că steaua pe care o văzuseră la răsărit mergea înaintea lor, până când, venind, s-a oprit deasupra locului unde era copilul”. Mi se pare că se pot citi aceste rânduri evanghelice privind în ele frumuseţea fiecărei Comunităţi Familiale de Evanghelizare. Steaua-cometă se aşază deasupra fiecărei case, peste fiecare dintre aceste comunităţi, peste atâtea persoane care sunt de pe căi diverse, de pe căi dintre cele mai necunoscute, de profesii dintre cele mai diferite, cu moduri de a gândi atât de diverse; unul ajunge într-un fel, altul în alt fel, unul pentru că se află în căutare, altul pentru că a ascultat o cateheză, unul pentru că a auzit vorbind despre comunitate, altul pentru că i s-a cerut, altul pentru că a fost invitat… Pe aceste căi diverse se ajunge în această casă, o stea-cometă arată că există prezenţa Copilului. „Intrând în casă au văzut copilul” şi aceasta arată exact diferenţa, spune imediat ce este Comunitatea, steaua-cometă arată că aici este un dar extraordinar!

Fără îndoială, în multe familii există acest dar extraordinar, dar care este noutatea? Este că aici, câteva persoane îşi dau seama de un dar extraordinar, îşi dau seama că aici se află Isus, acesta este faptul extraordinar! Câţi oameni buni erau în acel oraş, Betleem! Câţi oameni buni erau în Ierusalim! Câţi regi în toată acea regiune imensă a Orientului Mijlociu! Şi totuşi, doar unii îşi dau seama că Isus e prezent între ei. Aceasta este forţa noastră, aceasta este noutatea! Dacă aş şti că o Comunitate Familială nu conştientizează că noutatea este Isus, aş invita-o să închidă acea comunitate, să nu se mai întâlnească! Aş invita-o să facă orice altceva pentru că ceea ce este specific Comunităţii Familiale este tocmai a vrea să trăiască prezenţa lui Isus.

Să observăm însă mai atent cum şi unde, în care cute se ascunde prezenţa lui Isus într-o Comunitate Familială? E un Isus care vrea să fie recunoscut de către toţi! Scuzaţi imaginea – până şi boul şi măgarul îşi dau seama că se află ceva extraordinar în acea peşteră din Betleem. Prin urmare, nici noi nu vrem să fim mai prejos decât un bou ori un măgar, şi să mergem să vedem în care falduri se ascunde prezenţa lui Isus!

Întâi de toate e Maria, Maria care îl oferă, îl ţine în braţe pe Isus, Maria care este garanţia prezenţei lui Isus. Şi aici trebuie să-l identificăm pentru că este punctul de sprijin în Comunităţile noastre Familiale, punctul de legătură: cuplul responsabil. În virtutea Sacramentului Căsătoriei, e garanţia unei prezenţe a lui Isus, şi vă rog, vă implor: nu am spus niciodată şi nu voi spune niciodată că Isus e prezent în funcţie de inteligenţa cuplului, în funcţie de sfinţenia sa, nu, nu voi spune aceasta niciodată! Isus e prezent pentru că doi s-au căsătorit în biserică şi Isus, cum este „îndrăgostit până peste cap”, de atâta iubire, a hotărât să lege prezenţa Sa de două persoane ce împreună şi-au jurat iubire, până acolo încât, şi dacă s-ar despărţi, dacă s-ar separa, dacă ar divorţa, iar căsătoria lor era validă, Isus continuă să fie prezent. Pentru că Isus se leagă pentru totdeauna ori de câte ori două persoane îşi jură iubire. Poate fi cuplul cel mai urât, dar dacă a primit Sacramentul Căsătoriei, Isus este prezent.

Care este meritul implicării cuplului? Să caute să scoată în evidenţă că Isus e prezent, Isus care iubeşte, Isus care vede, Isus care îmbrăţişează, Isus care alintă, Isus care stă aproape, Isus care înţelege, Isus care e milostivire! Aceasta trebuie să facă un cuplu, aceste chestiuni sunt încredinţate responsabilităţii lor! Prin urmare, Isus e prezent. Noi avem garanţia faptului că în orice Comunitate Isus e prezent. Sperăm şi ca toate cuplurile responsabile să reuşească şi să transmită acestea prin gesturi, în orice caz există. Nimeni nu este invitat la o Comunitate Familială pentru nimic, ci pentru că Isus e prezent!

Celălalt mod prin care Isus e prezent în această Comunitate – în această grotă, în această casă unde se aşază steaua – este prin unitatea care se creează între toţi participanţii. „Unde doi sau trei sunt adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor”, spune Isus. Fiecare dintre noi devine esenţial pentru a putea respira experienţa cu Isus.

Vă rog, deci, nu cereţi alt tip de experienţe, nu cereţi să vă asculte 8-10 persoane, nu vă e de folos să vă descărcaţi având în vedere că sunt 8-10 persoane care vă ascultă. Mergeţi la piaţă şi spuneţi, strigaţi şi veţi găsi 100 de persoane care vă ascultă! Mergeţi la bar şi descărcaţi-vă acolo, veţi găsi 30 de persoane care să vă asculte! Când vorbiţi aici, e Isus Cel care vă ascultă! Iată de ce e un alt fel de experienţă, e experienţa grotei în care Isus e prezent.

Dar să mai vedem un alt locuşor în care Isus e prezent şi e acelaşi Isus, care se manifestă în mod diferit, în modalităţi diverse, în haine diferite, cu care El se prezintă în întâlnirea Comunităţii noastre, şi anume Cuvântul. E Cuvântul Său, preotul face un comentariu, face ecou asemenea muntelui. Nici un preot nu poate pretinde că este el cel care spune Cuvântul lui Dumnezeu. Sunt şi eu om ca şi voi, cine îmi dă calitatea de a spune Cuvintele lui Dumnezeu? Nimeni! Doar în virtutea Spiritului Sfânt, a misiunii mele, vă explic Cuvântul. Caut să fac astfel încât Cuvântul să intre în voi, dar e Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul Domnului – Laudă ţie, Cristoase!

Apoi celălalt mod prin care îl observăm prezent pe Isus este împărtăşirea mărturiei: „Ce a făcut Isus pentru mine în această săptămână?” Şi aici îl vedem pe Isus povestit prin mărturie, ce a făcut Isus pentru mine! Ori a face ecoul Cuvântului: „Ce mi-a spus mie Isus prin Cuvântul Său?”! Şi-l auzim pe Isus vorbind în limbi diferite. E frumos! Spuneţi! Redaţi: ce mi-a spus mie Isus! Astfel îl auzim pe Isus care vorbeşte engleză, franceză, germană, poloneză, japoneză, chineză. Îl auzim pe Isus care vorbeşte limba Alexandrei, limba Mariei, limba lui Dinu, limba Dorinei. Isus vorbeşte limba mea, cea a inimii mele. Încercaţi să auziţi cum vorbeşte Isus diferitele limbi, vorbeşte limba necesităţilor şi a nevoilor fiecăruia dintre voi. Iată de ce asupra oricărei case unde se face Comunitate Familială se aşază steaua-cometă, există o stea-cometă!

Şi cum se încheie: „deschizând tezaurele lor, spune Evanghelia, deschizând tezaurele, i-au oferit în dar aur, tămâie şi smirnă”. Şi astfel facem să iasă din interiorul nostru lucrul cel mai frumos pe care-l simţim: laudă, glorie, mulţumire, binecuvântare Domnului! Lucrurile cele mai preţioase le scoatem din inimă, cadourile cele mai frumoase. Poate vreunul dintre voi face glume pe seama faptului că ne-am impus ca aici să nu servim dulciuri, să nu se bea vin, pentru că dorim ca în întâlnirea Comunităţii Familiale să se pună accentul doar pe împărtăşirea credinţei, pe Cuvântul lui Dumnezeu, şi am observat că sunteţi toţi de acord cât priveşte valoarea acestei alegeri, aici o reconfirmăm încă odată.

A oferi aur, tămâie şi smirnă înseamnă că nu oferim dulciuri pentru a fi fericiţi, ci ceva mult mai profund, mult mai frumos şi mult mai entuziasmant, îţi ofer o felie din sufletul meu, îţi dau ca hrană o parte din inima mea, îţi dau o prăjitură făcută de Dumnezeu însuşi. Aceasta este prăjitura, şi când învăţăm să o şi oferim atunci învăţăm să descoperim şi frumuseţea credinţei.

Încheiem cu ultima propoziţie: „înştiinţaţi în vis să nu mai treacă pe la Irod, s-au întors pe alt drum în ţara lor”. Poate erau dezorientaţi, ar fi vrut poate să se sustragă, dar în orice caz ei trebuie să meargă să spună ceea ce au văzut. Trebuie să se întoarcă la poporul lor; erau regi, trebuie să se întoarcă în ţara lor, poate aveau o ţară mică, dar trebuie să se întoarcă şi să spună de ce au plecat, de ce au pornit la drum, de ce au făcut o călătorie atât de lungă! Trebuie să se întoarcă, chiar dacă pe un alt drum, dar trebuie să se întoarcă, să spună ce au văzut!

De ce se vine în Comunitate? De ce vii la comunitate în fiecare săptămână? De ce te întâlneşti? De ce vă întâlniţi între voi? Spuneţi! Spuneţi pe toate drumurile, la periferii, spuneţi! Spuneţi de ce vă întâlniţi? Pentru că l-am întâlnit pe Domnul! Pentru că îl întâlnesc pe Domnul! Să nu vă fie teamă! Să nu aveţi frici pe jumătate, să nu vă fie jenă să spuneţi: „L-am întâlnit pe Domnul”!

Aceasta au făcut magii, aceasta putem face fiecare dintre noi! De ce? Pentru că şi noi suntem chemaţi să fim ca şi magii, care „intrând în casă, au văzut copilul”!

toată seria aici (ca fişiere Word)



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *