Este raiul deschis animalelor?

Teme: Teologie.
Etichete: , .
Publicat la 12 decembrie 2014.
Print Friendly

Autor: pr. James Martin SJ
Traducere: Radu Capan
Sursa: AmericanMagazine.org, 12 decembrie 2014

Notă: Articolul de mai jos este o replică onestă, dar la ceva care se pare că nu a fost relatat corect. În fapt Papa Paul al VI-lea, nu Papa Francisc ar fi afirmat că Paradisul este deschis tuturor făpturilor. O traducere din italiană în engleză a schimbat atribuirea afirmaţiei şi a urmat în presa de limbă engleză explozia dilemei din titlu. Cu mici adaptări, articolul rămâne valabil.

În această dimineaţă, cu un articol pe prima pagină în The New York Times, s-a pornit o aprinsă discuţie despre comentariile Papei Francisc despre animale şi intrarea lor în rai. Dorind aparent să mângâie un copil al cărui animal de casă tocmai murise, Papa, la audienţa generală de miercuri, a afirmat conform mai multor surse: „Într-o zi vom vedea animalele noastre din nou în veşnicia lui Cristos. Paradisul este deschis tuturor făpturilor lui Dumnezeu.” Ce înseamnă aceasta pentru noi? Dar pentru animalele noastre de casă, pentru animale în general?

În primul rând este important să observăm că au fost nişte afirmaţii libere şi neoficiale, adresate de Papă unui copil, şi, aşa după cum observa Charles Camosy, profesor de teologie la Universitatea Fordham şi autor al cărţii For Love of Animals: Christian Ethics, Consistent Action (Din iubire pentru animale: Etică creştină, acţiune consecventă), a fost în esenţă un răspuns pastoral dat unui copil şi trebuie să fie înţeles ca atare. De asemenea trebuie subliniat că Vaticanul nu a publicat aceste afirmaţii ale Papei.

În esenţă este problema autorităţii unor comentarii libere făcute la o audienţă generală. După cum ştiu cei mai mulţi catolici, există niveluri diferite în autoritatea învăţăturilor şi diferite moduri de pronunţări ecleziale, precum şi o „ierarhie a adevărurilor”. Mai simplu spus, cel mai înalt nivel este ceea ce Isus a spus în Evanghelii, iar de acolo se coboară la adevărurile conţinute în Crezul de la Niceea, apoi la documentele diferitelor Concilii Ecumenice (de exemplu Conciliul Vatican II) şi la enciclicele papale (precum Evangelii Gaudium), şi mai jos pe linie la documentele emise de Episcopul Dvs. local sau de ceea ce preotul paroh vă spune despre politică. Ceea ce spune preotul Dvs. despre o chestiune politică nu este atât de esenţial de crezut precum, de exemplu, Învierea lui Isus Cristos. Şi, în termen de învăţătură, nu orice afirmaţie a Papei este Evanghelie.

Interesant este faptul că recentul comentariu pare împotriva a ceea ce Papa Benedict al XVI-lea şi alţi Papi din vremurile noastre sau apropiate nouă au susţinut. Publicaţia The Times oferă un rezumat util al istorie liniei de gândire catolice. „Problema intrării animalelor în rai a fost dezbătută mult timp în istoria Bisericii. Papa Pius al IX-lea, care a condus Biserica între 1846 şi 1878, mai mult decât orice alt Papă, a sprijinit puternic ideea conform căreia câinii şi alte animale nu au conştiinţă. […] Papa Ioan Paul al II-lea a părut a inversa poziţia Papei Pius când în 1990 a spus că animalele au suflet şi sunt ‘la fel de aproape de Dumnezeu precum oamenii’. […] Succesorul Papei Ioan Paul al II-lea, Papa Benedict al XVI-lea, a părut a respinge viziunea acestuia într-o predică din 2008 în care susţinea că atunci când animalele mor ‘se sfârşeşte existenţa lor pe pământ’.”

Cu toate acestea, comentariile Papei Francisc, deşi „pastorale” şi în afara textelor oficiale, oferă o idee despre gândirea Papei Francisc şi par a reflecta o schimbare în care mulţi catolici cred – inclusiv eu. Ce înseamnă concret pentru noi? După mintea mea, Papa nu doar a mângâiat un copil, ci ne-a şi amintit de sfinţenia întregii creaţii şi a tuturor creaturilor. Dumnezeu, în cartea Genezei, spune despre creaţia Sa că este „bună”. Dumnezeu vede întreaga creaţie ca sfântă şi am putea spune că Isus Cristos nu a devenit doar om, ci a devenit o făptură. La urma urmelor acesta este sensul Crăciunului: în Întrupare a doua Persoană a Preasfintei Treimi şi-a luat trup. Am putea merge mai departe, după cum au făcut-o teologi recenţi, şi să spunem că Cristos devine materie, şi astfel răscumpără materia. Am putea invoca deci argumentul teologic că Cristos – prin viaţa, moartea şi învierea Sa – a răscumpărat nu doar întreaga umanitate ci întreaga creaţie. Şi, desigur, întreaga creaţie include toate făpturile. Sf. Paul scrie în Epistola către Coloseni că prin Cristos Dumnezeu reconciliază „toate (în greceşte panta) pentru Sine, fie de pe pământ, fie din ceruri” (Col. 1,20). Iar în Epistola către Romani vorbeşte despre „întreaga creaţie” (în greceşte ktisis) care aşteaptă cu nerăbdare să fie eliberată din sclavie (Rom. 8,19).

În mintea mea însă, ceea ce Papa a spus este cât se poate de clar. Nu a încercat să aducă confuzie şi, mai important, nu a încercat să spună copilului ceva ce nu crede el însuşi: Papa Francisc crede, în inima sa, că paradisul este deschis tuturor făpturilor.

În general, desigur, trebuie să fim atenţi ce spunem despre rai. Şi aceasta pentru că singura persoană ce poate vorbi cu autoritate pe această temă, din chiar experienţa personală, este Isus. Iar în acest caz El nu a spus nimic despre animale sau altele. Aşa că orice speculaţie despre rai care în categoria teologică foarte generală a lui „Cine ştie?” Când vorbim despre aceste lucruri trebuie să o facem cu umilinţă. Dar mulţi dintre noi am avut experienţe suficient de intense cu animale de casă pentru a spune că a fost iubire între om şi animal. Şi de ce ar distruge Dumnezeu astfel de relaţii?

Acum aproximativ douăzeci de ani, pe când lucram la Serviciul Iezuit pentru Refugiaţi din Kenya, am avut doi câini, primiţi de la Societatea Kenyană pentru Protecţia Animalelor. Colegii mei iezuiţi i-au numit Calvin şi Hobbes, după două personaje din cărţi pentru copii. Şi trebuie să mărturisesc că i-am iubit pe amândoi. După ce mi s-au încheiat cei doi ani de stat acolo, înainte să mă întorc în Statele Unite ale Americii, i-am îmbrăţişat de adio pe Calvin şi Hobbes. (A trebuit să mă mut într-o comunitate iezuită unde nu era permis să ai câini.)

Uneori, când mă gândesc la timpul petrecut în Kenya, mă întreb dacă îi voi mai revedea pe Calvin şi Hobbes. Răspunsul meu: sper. Şi mai sper că Papa are dreptate.

One Comment

  1. Da, si eu simt cu tarie ca animalele sunt parte a iubirii nemasurate a Creatorului.
    Chiar si animalele salbatice ale junglei isi manifesta uneori iubirea si compasiunea…
    Oare nu sunt si ele Creatia lui Dumnezeu?! Aceasta logica simpla ma face sa exclud ideea ca ele vor disparea pentru totdeauna…

    Noua Creatie ar putea fi oare intreaga fara ele!!!???

    Sunt sigura ca bunul Dumnezeu ne va primi cu infinite surprize in IMPARATIA SA !!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *