CFE: Contezi atât de mult pentru mine, încât îţi dau tot ceea ce am mai de preţ

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 2 decembrie 2014.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: pr. Mihai Vătămănelu OFMConv.
Sursa: MisteroGrande.org

Maria la picioarele lui Isus

Maria la picioarele lui Isus

Cateheza 51
Contezi atât de mult pentru mine, încât îţi dau tot ceea ce am mai de preţ
Text de bază: In 12,1-6

Dragi prieteni,

Iată-ne din nou în ascultarea Cuvântului Domnului, a acelui Cuvânt dispus să-şi facă loc în inima noastră dincolo de tot ce ni se întâmplă. Ascultăm un Cuvânt care are ca şi titlu în Biblie „Ungerea din Betania”, dar căruia noi i-am dat un titlu mai viu, mai aproape de experienţa noastră: „Contezi atât de mult pentru mine, încât îţi dau tot ceea ce am mai de preţ”.

Să-l ascultăm din Evanghelia lui Ioan, cap. 12 vers. 1-6.

1 Cu şase zile înainte de Paşti, Isus a venit în Betania, unde se afla Lazăr, pe care Isus îl înviase din morţi. 2 Au pregătit acolo pentru El o cină; Marta servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El. 3 Atunci, Maria a luat un vas cu mireasmă de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi i le-a şters cu părul ei. Şi casa s-a umplut cu parfumul miresmei. 4Iuda Iscarioteanul, unul dintre discipolii Lui – cel care avea să-l trădeze – a spus: 5 „De ce nu s-a vândut mireasma aceasta cu trei sute de dinari şi să se dea săracilor?” 6 Dar a spus aceasta nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era hoţ: întrucât el ţinea punga cu bani, fura din ce se punea în ea.

Contextul acestui eveniment îl cunoaştem deja. Suntem la Betania, suntem în casa lui Lazăr, care fusese înviat cu câteva săptămâni înainte. Isus se află între prieteni, Marta, Maria şi mai ales prietenul Lazăr. Se trăieşte un moment de intimitate, de sărbătoare, de bucurie. Sunt prezenţi şi apostolii, care sunt familia lui Isus. Iar Maria, sora lui Lazăr şi a Martei, nu mai reuşeşte să-şi stăpânească iubirea, respectul pe care îl are faţă de Isus, nu mai reuşeşte să-şi stăpânească bucuria prezenţei Sale. Cuvintele lui Isus îi cuceresc inima. Isus merită! Acel Isus, care este aici în casă, în casa mea, merită.

„Prin urmare, sunt decisă”, va spune Maria în sinea ei, „să dau pentru El ceea ce am mai preţios în casă, ceea ce am mai valoros, investiţia de care eram cea mai ataşată, pentru Isus!” E dispusă să strice acest vas de parfum, spre a-i arăta lui Isus cât de preţios este pentru ea. Isus este prea important pentru a nu-i oferi ceea ce are mai frumos, mai mare, mai valoros în casa ei. Aceste afirmaţii ne ajută să reflectăm în interiorul nostru, să spunem în inima noastră: „Isuse, eşti important pentru mine, Isuse eşti cel mai important pentru mine, eşti cel pentru care merită să dau totul, să mă pierd din iubire”.

Atenţie însă la ceea ce se întâmplă, aţi auzit în continuarea Evangheliei. Îl putem recunoaşte pe Isus, dar totuşi să rămânem blocaţi în calcule. Observaţi atitudinea lui Iuda, cel care îl va trăda: îl cunoaşte pe Isus, ştie totul despre Isus, îi cunoaşte importanţa, îi cunoaşte cuvintele, ştie că e aclamat, ştie că e tot ce e mai important, că e Mesia, că e Profetul, îi recunoaşte toate titlurile Sale. Îl putem cunoaşte pe Isus, dar în acelaşi timp să fim blocaţi de calcule.

Entuziasmului întâlnirii, al cunoaşterii i se substituie raţionamentul interesului. Ce câştig, ce pierd dacă merg la o întâlnire? Ce câştig, ce pierd dacă merg să fac adoraţie? Dacă stau acasă cu copiii mei, dacă stau acasă şi caut ceva, dacă fac aceasta ori cealaltă, care este la fel de necesară, toate motive îndreptăţite. Observaţi că Iuda aduce argumente juste, acei bani puteau efectiv să fie de ajutor săracilor. Prin urmare, scuze îndreptăţite găsim mereu; nu pierd atâta timp având în vedere că am atâtea angajamente, atâtea servicii de făcut altora…; nu este drept nici măcar să am prea mult entuziasm, căci astfel se creează un decalaj între noi şi ceilalţi, nu trebuie să facem deosebiri…

Observaţi în viaţa Bisericii, cine e cel care a dat mai mult săracilor, Bisericii, dacă nu cel care a ştiut să spargă vasul plin de parfum. Uitaţi-vă la Maica Tereza de Calcutta: nu a sacrificat doar un vas de parfum, ci şi-a jertfit propria viaţă, devenind vas parfumat pentru Isus. Cine a dat mai multă dragoste săracilor? Observaţi-l pe Sf. Francisc de Assisi, e capacitatea însăşi de a sfărâma acel vas, care suntem noi, ceea ce avem mai preţios. Şi atunci, da, vine şi răspunsul faţă de cei săraci!

Să fim atenţi însă şi la un alt fragment deosebit, foarte frumos, din această Evanghelie, în care citim: „Şi casa s-a umplut cu parfumul miresmei„. Casa, am putea spune, s-a umplut de prezenţa lui Isus, s-a umplut de însemnătatea acelui parfum, pentru El merita tot efortul ca acea casă să fie umplută de parfum.

Să intrăm şi mai în profunzimea acestui Cuvânt, pentru că voi ştiţi că Evanghelistul Ioan alege cu meticulozitate cuvintele pe care le foloseşte, pentru că vrea să dea acestui Cuvânt multe semnificaţii, tot ceea ce poate spune. Acest cuvânt, „a umple”, este mereu folosit de Ioan pentru persoane care sunt umplute de ceva, şi nu pentru lucruri, aici însă „s-a umplut casa”. Spuneam că e folosit mereu de Ioan pentru persoane, acolo unde Isus umple inimile de bucurie.

Vă arăt trei pasaje şi veţi înţelege imediat. Ioan Botezătorul, întâlnindu-l pe Isus, le spune discipolilor lui: „Acum bucuria mea este deplină, s-a umplut. Inima mea s-a umplut acum că l-am văzut„; inima mea s-a umplut! Sau în alt loc în relatarea lui Isus despre viţă şi mlădiţe, la un moment dat se exprimă astfel: „Aceste lucruri vi le-am spus pentru ca bucuria Mea să fie în voi şi bucuria voastră să fie deplină„. Prin urmare, „voi sunteţi umpluţi”, e tot acelaşi verb pe care Ioan îl foloseşte pentru a spune „casa s-a umplut de parfum”. Un alt pasaj asemănător este rugăciunea lui Isus la ultima cină, când spune: „Tată, le-am spus lor aceste lucruri pentru ca bucuria Mea în ei să fie deplină”. E vorba tot de acelaşi cuvânt, a umple, pentru ca bucuria în ei să fie deplină.

Aceasta înseamnă că Isus, cu acel parfum, cu prezenţa Sa, umple casa! Nu există nici un orificiu în care să nu intre parfumul, bucuria prezenţei Sale. Şi-mi place să subliniez în acest moment încăperea în care vă aflaţi. Această încăpere se umple de prezenţa lui Isus, se umple de bucurie, de pace. Această încăpere e marcată de acest parfum. De ce veţi ieşiţi de aici cu un gram de bucurie în plus, cu un pic de seninătate, cu lumină în suflet, cu dorinţa de a vă reîntoarce, de ce? Pentru că această încăpere se umple de prezenţa, de parfumul lui Isus. Şi acesta intră şi în voi; e suficient să vă deschideţi nările, adică să vă deschideţi inimile. Nu mai contează ce fel de cameră este! E mare, e mică, cum sunt scaunele, cum e masa, cum e pregătită, nu mai contează nimic! Ceea ce e important este că această casă, această încăpere se umple de parfumul lui Isus, contează să simt parfumul lui Isus.

Nu mai contează deloc câţi suntem în această seară, puţini, mulţi, că am reuşit să vorbim toţi, că suntem prea puţini! Nu contează deloc! Ceea ce umple casa este parfumul lui Isus, este prezenţa Sa! Iată de ce insistăm în Comunităţile noastre Familiale de Evanghelizare pe a experimenta, a trăi prezenţa lui Isus, şi nu pe a face experienţa unei frumoase prietenii, mă simt bine cu voi…! Aceasta se poate face şi la bar, se poate face la orice cină împreună! Cu voi îl aflu pe Isus! Spuneţi, faceţi această deosebire! Cu voi îl găsesc pe Isus! Celui care vine pentru prima dată – şi dacă ar fi cineva care se află acum aici pentru prima dată vrem să-l salutăm şi să-l îmbrăţişăm – vrem să-i oferim vasul nostru cel mai preţios, vasul unei frumoase amintiri! Aici nu doar căutăm să ne simţim bine, ci am vrea să simţim un parfum diferit, parfumul lui Isus, al acestei prezenţe care vorbeşte inimii. Maria a făcut acest gest, de a pune înaintea lui Isus tot ceea ce avea mai preţios, l-a făcut pentru Isus.

Prin urmare, cred că de aici izvorăşte şi pentru noi un angajament. În această săptămână să încercăm şi noi, nu zic să spargem un vas de parfum dintre acelea care costă mult, pentru Isus, ci să încercăm să spargem, permiteţi-mi să spun, să sfărâmăm cea mai mică sticluţă de parfum. Şi ca să mai reduc puţin proporţiile, să încercăm să sfărâmăm o fiolă de parfum pentru Isus, una dintre acele mostre de probă pe care le dau în parfumerii. Să sfărâmăm o mostră de parfum pentru Isus. Prin urmare, nu lucruri mari, ci ceva inutil pentru Isus. Pregătesc bine această cafea, pentru Isus deschid uşa soţului meu care intră, pentru Isus am răbdare în acel moment cu fiul meu, pentru Isus sparg acea fiolă de parfum şi mă abţin să rostesc acel cuvânt dur, pentru Isus fac acest gest, pentru Isus dau acel telefon. Încercaţi să aduceţi acea fiolă de parfum ascunsă în inimă, scoateţi-o afară, rupeţi ceva pentru Isus, lucruri mici.

Prin urmare, atunci când spunem „Ce am făcut pentru Isus în această săptămână?”, nu trebuie să povestiţi lucruri extraordinare! Încercaţi să povestiţi că pentru Isus, în ascuns, aţi curăţat baia, din iubire faţă de Isus; aţi bătut un covor, din iubire faţă de Isus; că v-aţi salutat soacra, socrul, din iubire pentru Isus; o fiolă cât de mică, pentru Isus.
Şi apoi, săptămâna viitoare, aduceţi puţin din acest parfum în Comunitatea Familială pentru a povesti ce aţi făcut pentru Isus. Vă repet, sigur, se pot întâmpla lucruri mari, dar acestea nu se petrec în fiecare săptămână, întâlniri foarte frumoase sau situaţii deosebite, dar la acea întrebare: „Ce am făcut eu pentru Isus?” încercaţi să spuneţi lucruri simple! Să fie numele Domnului lăudat de cel care va povesti şi lucruri simple.

Eu, pentru Isus, am rupt o fiolă de parfum mică de tot şi mi-am salutat soacra. Pentru Isus am făcut o scrisoare de mulţumire soţului meu. Pentru Isus am avut răbdare când soţia mea pentru a treia oară mi-a spus acelaşi lucru, o fiolă mică pentru Isus! Povestiţi acestea pentru că, să ştiţi, şi miliardele se numără începând cu unu, doi, trei, patru. Nu se numără atâţia bani sărind peste primele numere. La fel este şi cu Isus. Să nu credeţi că îi puteţi face cadou cerul şi pământul, dacă nu ştiţi să număraţi: unu, doi, trei, patru. Să începem să spargem mici mostre de parfum pentru Isus. Nu au importanţă lucrurile mari, ci important e că în interior s-a rupt ceva din tine, ce conţine parfumul de a fi făcut ceva pentru Isus! Şi vă veţi da seama că aceste lucruri care pot părea mici, în realitate vă schimbă inima!

Această fidelitate faţă de Isus, care poate părea banală, este de fapt o fidelitate a inimii, iar cel care rupe fiole mici astăzi, mâine, poimâine, va fi în stare să sfărâme propriul vas de parfum şi va putea spune în faţa Euharistiei: „Doamne, aceasta este viaţa mea, acesta este vasul meu de parfum, de ulei parfumat, şi pe acesta vreau să-l sparg înaintea Ta!” Şi atunci vom fi în stare să facem şi paşi mari în care vom reuşi să ne dăruim întreaga noastră viaţă. Să ne bucurăm că Domnul şi în această seară ne-a făcut să simţim parfumul prezenţei Sale!

toată seria aici (ca fişiere Word)



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *