Rut, o emigrantă în genealogia lui Isus

Print Friendly, PDF & Email

Autor: Paul Maiberger
Traducere: pr. Adrian Dancă
Sursa: ProFamilia.ro

Rut

Rut

Semnificaţia numelui este obscură. Alături de „prietenă” s-a ipotizat şi sensul de „odihnă, răcoare”.

Faima acestei femei se datorează faptului că deşi era străină, a devenit străbunica lui David. Rut este moabită, emigrată în Israel în timpul Judecătorilor. Poporul din care provenea nu reprezenta desigur o acreditare pozitivă pentru ea, moabiţii, stabiliţi la estul Mării Moarte, find duşmani de moarte ai israeliţilor. De aceea, Deuteronomul prescrie (23,4) ca niciun moabit să nu fie primit ca membru al poporului lui Israel „nici măcar la a zecea generaţie”. Pentru că povestirea nu cunoaşte această normă, în vigoare cel puţin după anul 600 î.C, pare să fie mai veche, adică, să dateze din timpul regilor. Forma ei actuală, cu toate acestea, trebuie să fie rezultatul unei mâini de după exil, cu o datare, cel mai probabil, din secolul IV î.C.

O emigrantă intră în genealogia lui David

Iată aşadar că o moabită a ajuns să devină străbunica lui David. În timpul Judecătorilor (în jurul anilor 1100 î.C.), o foamete constrânge pe Elimelech din Betleem să emigreze, cu soţia Noemi şi cei doi fii, în pământul învecinat al moabiţilor. După moartea tatălui, fiii iau de soţie femei moabite. Când mor şi fiii, Noemi decide să se întoarcă la Betleem şi cere celor două nurori, Orpa şi Rut să rămână în patria lor, Moab, şi să se recăsătorească. Orpa rămâne, dar Rut îi spune lui Noemi cuvintele faimoase pe care mirii evrei le incid cu bucurie pe inelul de căsătorie, ca semn de fidelitate: „Unde vei merge tu, acolo voi merge şi eu. Unde te vei opri, acolo mă voi opri şi eu. Poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu” (1,16).

Dintr-un ţinut străin, în Ţara Făgăduinţei

Noemi şi Rut ajung la Betleem chiar în timpul secerişului. Rut îşi dă de lucru ca să asigure întreţinerea pentru sine şi pentru soacră, folosindu-se de dreptul săracilor şi al străinilor de a culege ce rămâne după secerat (Lev 19,9; 23,22). Se întâmplă să ajungă şi pe câmpul întins al bogatului Booz, o rudă bogată a socrului defunct Elimelech. Booz, fascinat imediat de această femeie frumoasă şi inteligentă, îi cere să rămână şi să adune resturile seceratului pe câmpul său şi se poartă cu femeia uimită în mod extraordinar de cordial. Noemi, căreia Rut îi povesteşte totul, înţelege imediat situaţia, bucuroasă că una din rudele priveşte cu atenţie la nora sa. Pentru a nu-l compromite pe Booz, o sfătuieşte pe Rut să se aşeze la picioarele lui în timpul nopţii, în timp ce el se odihneşte la arie să păzească recolta, şi să-i ceară să o mărite prin căsătorie leviratică. Potrivit normei care reglementează această căsătorie (Deut 25,5-10) bărbatul cel mai apropiat în grad de rudenie cu un om mort fără copii avea datoria de a lua de soţie pe văduvă. Rut face aşa cum îi cere Noemi şi îi aminteşte lui Booz angajamentul lui: „Tu eşti răscumpărătorul”. Dar pentru că mai era la mijloc o rudă mai apropiată decât el, căruia îi revenea dreptul de răscumpărare, a doua zi dimineaţă Booz îi cere acestuia, în prezenţa a zece martori, să răscumpere ogorul care a fost proprietatea lui Elimelech, pământul pe care Noemi a fost constrânsă să-l vândă (Lev 25,25) şi să ia în căsătorie nora rămasă văduvă. Ruda nu acceptă, îi cere lui Booz să-i subintre în acest drept şi în semn de confirmare a acestei hotărâri – după uzul vremii – îşi descalţă sandaua şi o pune în mâinile lui Booz. În acest fel, Rut devine soţia lui Booz. Din Rut, Booz îl va avea de fiu pe Obed, care va fi tatăl lui Iesse, din care s-a născut David.

Lectura posterităţii

Rut, care nu aparţine la „poporul ales”, este demonstraţia vie a faptului că o conduită exemplară, fidelitatea şi generozitatea, pot fi întâlnire şi în persoane pe care de obicei le respingem şi condamnăm sau le considerăm duşmane. Povestirea este o invitaţie la a descoperi şi recunoaşte binele şi între cei „din afară”, lucru pe care mulţi nu ştiu să-l facă din prejudecată sau prevenire faţă de străini. Conciliul Vatican al II-lea, în declaraţia despre relaţiile Bisericii Catolice cu religiile necreştine „condamnă ca împotrivire la spiritul lui Cristos, orice discriminare între oameni sau persecuţie comisă din motive de rasă, culoare, condiţie socială sau religie” (NAE, 5). Această învăţătură poate fi întrezărită în rândurile cărţii lui Rut.

Dar onoarea cea mai mare este adusă lui Rut pentru faptul că evanghelistul Matei (1,5), în ciuda originii moabite a femeii, o aşează în genealogia Răscumpărătorului nostru, întocmai, ca străbunică a lui David, din care s-a născut Cristos.



Posted in Biblic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *