Pruncul de Praga

Teme: Întrebări.
.
Publicat la 27 septembrie 2014.
Partea 21 din 24 din seria Pr. Saunders răspunde.
Print Friendly

Autor: pr. William Saunders
Sursa: ProFamilia.ro

Pruncul de Praga

Pruncul de Praga

Bunica mea a avut o statuie a lui Isus copil îmbrăcat ca un mic rege, cu coroană pe cap. Ea avea chiar şi mai multe haine pentru statuie, foarte elaborate. Ce îmi puteţi spune despre aceasta? – Un cititor din Dale City

Din descrierea făcută în întrebare, statuia este una a Pruncului de Praga. În primul rând, devoţiunea faţă de Pruncul Isus este o tradiţie străveche în spiritualitatea noastră catolică. Părinţii Bisericii primare, precum Sf. Atanasie sau Sf. Ieronim, aveau o devoţiune specială faţă de Pruncul Isus. Sfinţi mari de mai târziu, precum Sf. Bernard de Clairvaux, Sf. Tereza a Pruncului Isus (Mica Floare), Sf. Francisc de Assisi, Sf. Anton of Padova şi Sf. Tereza de Avila au contribuit la popularizarea acestei devoţiuni faţă de Pruncul Isus. (Iată un element: Sf. Tereza de Avila călătorea cu statuia Pruncului Preasfânt atunci când vizita alte mănăstiri.) În anii 1300, sculpturile Pruncului realizate din ceară sau lemn au crescut în popularitate. Să nu uităm că deşi Evangheliile nu oferă prea multe informaţii despre copilăria Domnului, „viaţa ascunsă de la Nazaret permite fiecărui om să fie în comuniune cu Isus pe căile cele mai obişnuite ale vieţii de toate zilele” (Catehismul Bisericii Catolice, nr. 533).

Devoţiunea faţă de Pruncul de Praga a apărut la mijlocul secolului al XVI-lea. În 1556, Maria Manriquez de Lara a Spaniei s-a căsătorit cu nobilul ceh Vratislav Perstyn. Ea a adus cu sine o statuie a Pruncului Preasfânt (care va deveni statuia Pruncului de Praga), înaltă de aproximativ 45cm. (O altă tradiţie spune că statuia a venit dintr-o mănăstire din Boemia şi că a fost obţinută de Dona Isabella Manriquez care a oferit-o ca dar de nuntă fiicei ei, Marie Manriquez, şi ginerelui, Vratislav Perstyn.) În 1587, Maria a dat statuia ca dar de nuntă fiicei ei, prinţesa Polyxena Lobkowitz.

Înainte să continuăm, să amintim o legendă pioasă despre originea statuii: în sudul Spaniei, maurii au atacat o mănăstire carmelită, şi doar patru călugări au reuşit să scape. Unul dintre ei, pe nume Iosif, avea o devoţiune specială faţă de Pruncul Isus. Odată, pe când lucra în curte, un copil i-a apărut lui Iosif şi i-a cerut să se roage cu el. Copilul s-a rugat „Bucură-te Marie”, iar la cuvintele „binecuvântat este rodul pântecelui tău Isus” a spus „Acesta sunt Eu”. Iosif a ştiut atunci că l-a văzut pe Pruncul Preasfânt şi a încercat să reproducă imaginea. A încercat aceasta, fără prea mare succes, mai mulţi ani, până când într-o zi Copilul i-a apărut din nou. El i-a spus: „Am venit să mă arăt încă o dată ţie, pentru ca să poţi termina sculptura după asemănarea mea”. Iosif a început imediat să lucreze, şi când a terminat, Copilul a dispărut. Fiind foarte obosit, Iosif a adormit, dar nu s-a mai trezit niciodată. Preasfântul Prunc a venit să îl ia pe prietenul său în casa sa cerească. Indiferent dacă este adevărată sau nu din punct de vedere istoric, este o poveste frumoasă.

În 1628, prinţesa Polyxena a oferit statuia Carmelitanilor Desculţi de la biserica Preasfintei Fecioare Victorioase din Praga. Ea a spus: „Vă dăruiesc ceea ce preţuiesc mai mult dintre posesiunile mele. Păstraţi statuia cu veneraţie şi vă va merge bine”. În 1631, trupele suedeze au invadat Praga, şi au devastat bisericile catolice. Carmelitanii au fost forţaţi să părăsească biserica Preasfintei Fecioare Victorioase. Trupele suedeze au profanat biserica, distrugând altarul principal, şi au aruncat statuia, rupându-i braţele. În 1638, carmelitanii au putut să se întoarcă la Praga la biserica lor. Deşi erau săraci, şi-au amintit cuvintele prinţesei Polyxena. Părintele Ciril a găsit statuia Pruncului Isus îngropată între ruinele bisericii. El a curăţat statuia şi a aşezat-o în oratoriul lor pentru veneraţie.

Într-o zi, pe când se ruga înaintea statuii, el l-a auzit pe Pruncul Isus spunând: „Aveţi milă de mine, şi voi avea şi eu milă de voi. Daţi-mi mâini, şi vă voi da pace. Cu cât mă veţi cinsti mai mult, cu atât vă voi binecuvânta mai mult”. Părintele Ciril a înţeles că trebuie să găsească un mod pentru a repara mâinile Pruncului, dar el şi fraţii lui călugări nu aveau nici priceperea nici mijloacele materiale pentru a o face. De aceea, părintele Ciril a implorat-o pe Preasfânta Fecioară pentru a veni în ajutorul Fiului ei divin. Încă o dată, atunci când părintele Ciril s-a rugat înaintea statuii, Pruncul i-a vorbit: „Aşează-mă lângă intrarea în sacristie şi vei primi ajutor”. Părintele Ciril a îndeplinit imediat această cerere. În doar câteva zile, un om a venit în sacristie după Liturghie pentru a oferi ajutor. Din donaţiile lui s-a plătit pentru repararea statuii. Mai mult, mănăstirea nu s-a mai confruntat niciodată cu sărăcia.

Au început să aibă loc miracole. Primele au fost consemnate de către pr. Emerich într-o carte publicată în germană în 1736 şi în cehă în 1749. Cu aceste miracole, au început să vină numeroşi pelerini. În 1641, a fost construit un altar pe locul unde a fost aşezată spre venerare statuia, iar apoi în 1644 a fost construită o capelă. Nobilimea a început să sprijine devoţiunea faţă de Pruncul de Praga, inclusiv regele Ferdinand (Austro-Ungaria), Regele Carol Gustav (Suedia) şi Lordul Bernard Ignatius (Martinica). La 14 ianuarie 1651, cu ocazia unei procesiuni speciale a statuii de la biserica Preasfintei Fecioare Victorioase la diferite alte parohii, Bernard Ignatius a oferit o coroană de aur împodobită cu pietre preţioase, care a fost aşezată pe capul statuii.

În anul 1648, Arhiepiscopul de Praga a aprobat oficial devoţiunea faţă de Pruncul Isus sub denumirea de „Pruncul de Praga”. La 4 aprilie 1655, Arhiepiscopul Josef Corta, în numele Cardinalului Harrach al III-lea, a încoronat în mod solemn statuia Pruncului de Praga, cu o coroană şi un glob. În 1741, statuia a fost aşezată într-o altă capelă, unde alături de ea au fost aşezate imaginile Preasfintei Fecioare şi a Sfântului Iosif, iar deasupra imaginile Tatălui ceresc şi a Sfântului Spirit, înfăţişând familia umană şi cea divină a lui Isus. În acel timp statuia a început de asemenea să fie îmbrăcată în îmbrăcăminte foarte elaborată.

De atunci, devoţiunea la Pruncul de Praga a continuat să crească, în special în Italia, Spania şi în ţările colonizate de spanioli. Devoţiunea ne inspiră la a medita la copilăria Domnului nostru şi la regalitatea sa. În ciuda diferitelor tulburări şi războaie, statuia a rămas protejată. Mai mult, numeroase miracole au fost legate de această devoţiune.

Rugăciune revelată de Sfânta Fecioară Maria venerabilului părinte Ciril

O, Pruncule Isus, alerg la Tine şi Te rog, prin mijlocirea Sfintei Tale Mame, să mă ajuţi în nevoia mea (se spune cererea) pentru că eu cred cu tărie că dumnezeirea Ta mă poate ajuta. Sper cu toată încrederea să obţin harul Tău cel Sfânt. Te iubesc din toată inima mea şi din tot sufletul meu. Îmi pare sincer rău pentru toate păcatele mele şi Te rog, o, bunule Isus, să-mi dai puterea să le înving. Îmi propun să nu Te supăr şi mă ofer Ţie, dispus mai bine să sufăr orice decât să Te fac pe Tine să suferi.

De acum înainte doresc să-ţi slujesc cu fidelitate şi, din iubire pentru Tine, o, Divine Prunc Isuse, voi iubi pe aproapele meu ca pe mine însumi. Atotputernice Prunc, Te implor din nou să mă ajuţi în această nevoie a mea (…). Dă-mi harul de a mă bucura de Tine, împreună cu Maria şi cu Iosif şi de a Te adora împreună cu sfinţii Tăi îngeri în Împărăţia Cerurilor. Amin.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *